Pentru o clipă... mi-ai ascuns vina

Şi AZI e bine-afară! In case.... nu ştiu, Doamne!
Dar Ieri, a fost aşa frumos!
Şi-un Mâine tot atât de bun, m-alintă de-pe-acum!
Dar Ieri, a fost aşa o-Toamnă
Căzută peste grâu şi poame
Cu figurine zburătoare
Lucrate tainic în mişcare
Din fire toarse-n fusul mâinii Tale,
Albe şi pufoase-n pietre preţioase
Sparte-n barba unor nori frumoşi
Scoşi din povestirile cu Prinţi
În care păsările se iubesc în zbor
Prin cioburi luminoase de la lămpi
Ce împlinesc dorinţele Prinţeselor
Înlăcrimate de dorul iubiţilor pierduţi.

Şi Azi e bine-afară! Dar Ieri a fost aşa... o-Toamnă
Cum rar ţi-e dat să vezi.
În strălucirea Soarelui plângea
O tânără cu ochii ca de frunze
Din care lacrimile nefireşti udau
Pământul plin de flori şi oameni.
Prin picurii de ploaie calzi
Flămânde guri erau deschise
Din figurinele divine făr' de grai
Ce se îmbrăţişau pe rând în Soare.
In paşii de vals se-mperecheau
Sub poala Celui Blând de veghe
Şi aşteptau să cadă-n gura lor bucăţi
De Soare şi de stele nemaiîntâlnite....
... Ieri!

Dar Astăzi, au simţit minunea!
Au gustat din Soare şi din ploaie
Cu mieii Lui Hristos ţinuţi pe poale
Pline de dulceaţa strugurilor copţi
În care orice muritor se îmblânzea tăcut
Cu privirea şi cu gândul lui nebun
De a întoarce spatele spre Ziditorul
Ce a ridicat din pat ologul
Şi a înviat din morţi pe Tabita
Femeia ce împlinea cu fapta
Cuvântul dat şi auzit, în Faţa Dumnezeului.
Dumnezeul ce poate şterge un Azi
Şi-un Ieri, dând naştere unui Mâine
În care noi vom sta în rânduri de Pilde
Şi Mărturii, că am fost sfârşitul lumii acesteia.
O lume cât un Gând! O lume amară şi oarbă
cum este neghina,
Nefolositoare Dumnezeului atât de iubitor.

Iubitor a fost Ieri!
Iubitor este şi Azi!
Iubitor este şi Mâine! Dar nu ştim... cu cine!
Nici nu trebuie să avem ochi pentru Mâine!
Să trăim cu un Ieri şi un Azi în miez de inimă
În care firul ierbii se căzneşte să rămână tot verde
Pe poala Toamnei bogată în minunile Domnului
Ce uneori sunt harfe şi viori puse în glasul păsărilor
Pentru alinarea sufletelor pline de necazuri şi boli.
Atât de bun este Domnul! Nu se ascunde cu daruri
de cei păcătoşi!
Oferă tuturor un loc sub Soare şi Lună,
În fermecătorul Univers plin de tăceri şi iertare
În care Timpul îngenunchează în faţa noastră
Cu clipe de bucurie şi pace, implorându-ne să îl
salvăm de la moarte,
Cu răbdarea şi ascultarea noastră de Dumnezeu.

Pentru o clipă mi-ai ascuns vina în tălpile Tale,
Parfumate de crinii ce-mi cunosc inima şi gândul,
Florile ce mi-au binecuvântat pentru o clipă privirea,
Ducându-mă în Dumnezeirea inefabilă... nemeritat.

Pentru o clipă... am fost ascunsă în cioburi de Soare,
şi-n lacrimi divine, ce mi-au rupt toţi mugurii de boală
crescuţi otrăvitor în trup.

poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, mâine, azi ...

Ieri, mâine, azi, sunt paşii tăi şi urme
Lăsate pentru alţii mărturie,
În care pot urmaşii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ţi să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândeşte-te că azi îţi bate-n poartă.
Croieşte-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ţi foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ţi-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munţi, pe-altarul aşteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate şti, doar o clipită,
Din viaţa ce ţi-a fost demult ursită?!
Trăieşte-o pân' la ultima suflare!
Arză ca flacăra de lumânare!
Căci roata timpului, urât, ca hidra,
Întoarce pentru veci, perfid, clepsidra.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine (Tomorrow never knows)

-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine şi cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ţi povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!

Întreb un bătrân, ţine strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri şi mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!

-Înţeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine şi ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:

-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost şi care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Şi câţi de mâne crezi c-o sa mai fie?

Viaţa este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poţi iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?

poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

JOACA CU TIMPUL

Mă joc cu timpul!
În fiecare dimineaţă,
Deschizându-mi pleoapele cu greu,
Îmi trebuie un lung moment
Ca să îmi vin în fire
Şi să îmi dau seama
Unde şi în ce timp sunt eu.
Mă joc cu el,
Se joacă cu mine,
Ieri a fost mai volubil,
Astăzi, de angoase-i plin,
Dar ştiu că nimic din ce-a fost
Nu mai pot retrăi,
Aşa că încerc să găsesc
Punctul de unde din nou
S-o pornesc.
El, timpul, este frivol,
Cât ai clipi pleacă în zbor
Şi mă trezesc gârbovită
Şi cu sufletul gol.
Joaca cu timpul,
O iluzie, cu dorinţe avide
De nemărginire,
A fost ieri, a fost azi,
Dar, fi-va şi mâine?

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie

Versuri
Cojocaru Adelina

Ai grijă cu ce gânduri primeşti zorii
In uşă bate Dumnezeu cu ei
Sunt plini de-o rară eleganţă şi fineţe
Şi sfinţi pentru această zi.

Această dimineaţă pune-n şa Regina
Septembrie e ştearsă calm din calendar
Pentru că ea şi-a strâns destule poame
Cât să-şi hrănească trupul timp de-un an.

In locul ei a fost adus un Rege
Pasionat de modă şi pictură-n ape
Ce o să taie-n lung şi-n lat Pământul
Croind pe gustul lui câmpii şi munţi.

O să primim în dar tablouri sfinte
Din partea Celui ce toarnă Har Divin
In fiecare Rege şi Regină încoronată
Pentru a trece rând pe rând prin pământeni.

Cu ei la cârmă vom gusta din toate
O pită caldă şi-un ulcior cu apă rece
Chiar dacă mulţi sunt oastea lui Satan
Milosul Domn împarte tuturor tot cerul.

Din mâna Regelui o să primim cadouri
Zile senine parfumate-n flori şi brazi
Dealuri sufocate de culegători şi struguri
Crescuţi şi copţi in lacrimile Fiului Isus Hristos.

Ai grijă cum primeşti azi zorii
Octombrie e peste tot şi-n toate
E plin de ochi şi cercetează fiecare cord
De muritor şi de pădure trecătoare.

Ai grijă cum primeşti azi zorii
Nu sta posomorât in faţa lor
Ei ţi-au adus un Rege să te bucuri
De tot ce te îmbrăţişează viu şi iubitor.

Plăteşte Domnului pentru această zi,
Plăteşte cu un zâmbet!
Plăteşte în avans pe-o lună dacă poţi
Să-ti binecuvânteze sufletul şi casa!

Ai grijă cu ce inimă te-aşezi pe seară
In poala Lunii ce-ţi cunoaşte gândul
Ea nu veghează somnul asasinilor de Regi
Luaţi în sclavie de Cel gelos, pe-adâncul Trinităţii -Un singur Dumnezeu!

poezie de Adelina Cojocaru (1 octombrie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spaţiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălţat şi mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârşit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi acelaşi strigăt
de neputinţă
aceeaşi inconsistenţă socială
azi va fi aceeaşi singurătate densă
pe care o poţi tăia cu cuţitul
aceeaşi falsă declaraţie de dragoste
aceeaşi tăcere îngrozitoare
care aproape că îţi vorbeşte
spărgându-ţi timpanele

mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotaţie nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste neţărmurită
mâine va fi pregătită o nouă reţetă
pentru singurătatea mondială

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă dintre azi şi mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...

Şi dacă nu ţeşi din speranţă,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanţă,
Te vor zdrobi în talpa lor.

Şi dacă te ascunzi de soare,
În umbră veşnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.

Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Şi azi, şi mâine şi poimâine,
Însângerat vei fi de dor!

Şi dacă rana disperării
Nicicum nu o poţi vindeca,
E pentru ca n-ai dat uitării
O dragoste ce te seca.

Dar dacă le dai deoparte,
Şi-n gând doar soare vei avea,
Inima ta va sta departe,
De steiul care o strivea.

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, azi, mâine

Azi-ul meu este mâinele tău,
mâinele meu este ieri-ul tău
aşa e când stăm la poli opuşi,
nu ne putem bucura de acelaşi ieri,
azi sau mâine!

Pământul bată-l vina,
el e de vină...
nu putea să fie plat
şi s-avem, şi eu, şi tu,
acelaşi ieri, azi şi mâine?

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă ziuă de ieri

aşteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăseşte doar în
singurătatea propriului abis

uită-mă ziuă de ieri
oricum mă-nvârt haotic pe o roată de lut
dacă azi sunt vântul tomnatec pe creastă
mâine voi fi adierea unui ultim salut

iartă-mă ziuă de ieri
nu ţi-am dat poate atât cât aş fi vrut
dar în mine vuiesc toţi salcâmii din vară
şi astăzi mi-e foarte demult

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs invers

De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Şi mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Şi atunci Pământul, din ce-ar fi?

Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... şi-am, mâine, rost?

Şi ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Şi-l pot proba, cum nouă robă?!?

Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi aşteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aş fi existat!

Deci mâine am fost... Ieri, m-a ratat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Poveşti...,
De ieri şi de mâine
De- acolo şi de-atunci.
O zi e, mereu!

Azi poartă, pe rând,
Şapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Şoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu eşti, azi.

Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.

Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Eşti gând,
Ori aici şi acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.

poezie de Florin Dragoş Minculescu din Cine nu Eşti (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi azi

Între ieri şi azi
există întuneric.
Ai grijă să nu cazi,
că totul e vremelnic.
Între ieri şi azi
e un apus de soare.
Priveşte printre brazi,
că mâine iar răsare.
Între ieri şi azi
e noapte şi-întuneric.
Tu nu poţi ca să cazi.
Tu eşti un om puternic.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

Mâine este prima zi în care
Am să ştiu mai bine ce-a fost azi.
Mâine este ziua-n care brazii
Vor fi, dacă vor rămâne brazi.

Mâine este ziua fericită
Pentru toţi care de ieri încoace
Simt în cuibul leneş de-ndoială
Vulturul nădejdii cum se coace.

poezie de Teofil Bălaj
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ieri şi azi şi… poate mâine

Ieri, alergam hoinar pe mirişti,
Desculţi dar fără frică
Şi nu-ntâlneam oprelişti

Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.

Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorinţa,
Să sper la mult mai bine.

Ieri, terminând cu şcoala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.

Azi, cu capul sus pe umeri
Voi şti să aleg, doar una
Din multele alegeri.

Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.

Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Paşii să mi-i măsoare.

Azi, foşnetul din mine
Îmi spune încet, în şoapte,
Căci mâine va fi bine.

Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranţa
Al zilelor diurne.

Azi, scriu mai multe rânduri
Şi văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.

Azi, nu ştiu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Şi am în mâini, o… pâine.

Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Şi voi scrie poeme.

Să-mi povestesc viaţa
Celor ce cred în versuri
Să-mi reţină povaţa.

Căci viaţa este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ţi ţeşi o armură.

Viaţa te împinge
Să lupţi mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, azi, mâine

Acum scriu din vise vechi
Amintiri şi gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
... azi, mâine... de oricine.

"Mulţi se zbat cu-acea simţire,
Ieri spuneai că crezi
Acel vis numit "iubire",
Ieri credeai ce vezi.

Azi îmi spui că ştii ce simţi,
Iar totul capătă un "DA",
Azi susţii că nu mă minţi,
Iar mâine te vei înşela."

...

Şi-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-acelaşi blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.

"Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc şi uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparţine mamei mele.

Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Ştiu că totul s-a schimbat,
Ştiu că maine-i va lipsi."

...

Acest ins nu s-a oprit,
Aceeaşi mama, acelaşi fiu,
A urât şi a iubit,
Iar eu continuam să scriu.

"Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbeşte, dar forţat,
Şi-şi preface fericirea,
Dar eu ştiu că-s vinovat.

Şi urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!"

...

A promis:
"Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan' la zâmbet şi mai bine
O iubesc şi-o voi iubi
şi ieri, şi azi, şi mâine."

...

Nu am scris... mi-am amintit.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de azi

dat mâine într-un tramvai
suspendat pentru vecie
te-am sărutat şi ieri când eram
pe o linie de tramvai mâncată
de mărăcinii de-o palmă
crescuţi să-mi crape buza
de la sărutul pătimaş dat
luat fără acte într-o copertă
de carte veche al unui pretins
poet care te sărută şi mâine
din cauza unei promisiuni
făcute ieri şi azi într-un tramvai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de frumos

Eşti atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în braţe,
Cu ochii, gândul şi inima de muritori.

Eşti atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verşi în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine şi-amare dureri.

Eşti atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât şi pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut şi lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.

Eşti atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăţia Ta,
În Începutul şi Sfârşitul Universului,
Neînţeles şi necuprins de câţi au încercat.

Eşti atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în faţa Lunii de ploi.

Eşti atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm şi otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul şi pe toţi ce-Ţi recunosc Puterea.

Eşti necuprins în bunătate.... aştept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ţi multumesc!!!

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa să-mi fie dor

Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul şi copiii
Lăsaţi în grija Domnului de sărbători.

În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-şi dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinţii ce-au lăsat în case pruncii.

Cu gândul trec şi eu prin ele plâns şi trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Şi sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea şi-a sobei.

Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Şi rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.

Să intre cu lumina ce mângâie şi stinge
Tot dorul meu crescut în trup şi ochi orfan
Să pot ajunge mamă la porţile străinilor
Să-l laud pe Isus în seara de Crăciun.

Măcar atât să am de sărbători în suflet
O veşnică lumină ce mă pătrunde lin
O pace ce-mi ascultă drăgăstos colindul
Cântat în pragul celor cu toţi mei lângă ei.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
În scutul Domnului ce mă iubeşte mult
O să mă taie pe obraji şi-n inimă tot dorul
Ce-mbătrâneşte rece orice copil orfan.

Nu mă lăsa în mila Lui Isus de sărbători
Şi-n braţele străinilor cu case îmbelşugate
O să mă-nec in plâns la pieptul lor şi foc
Aprins să mă-ncălzesc de dor şi gerul Iernii.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
Cere Domnului minunea să te am
Aşa cum eu mă rog la stele şi la soare
Să te aducă azi în poarta casei noastre.

Nu mă lăsa să-mi fie dor, te rog!

poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai vrea de mult...

Oricât ai vrea să pierzi din tine, azi,
Amânările şi greşelile ce ţi-au muşcat din viaţă,
Nu poţi scăpa prin ciur, aşa uşor cum crezi,
Consecinţele acestora, prezente azi în Sine.

Oricât ai vrea să-ntorci ninsorile topite,
Şă-ţi ucizi din ele cuvintele rostite la mânie,
Nu poţi s-acoperi şi să ştergi, durerile din cruce,
Cu care te-ai împovărat, pân' la judecata ochilor divini.

Oricât ai vrea să dai din tine lumii, azi,
O bucată de carne tăvălită-n frunzele pelinului amar,
Nu poţi să tai din tina ce-ţi îmbracă oasele, cu plumb,
Să respiri cu mai puţine legi încălcate, în faţa Ziditorului.

Oricât ai vrea să sfârşeşti ştiut şi iertat,
De cei ce ţi-au gustat hotărârile amare puse pe-o pită,
Nu poţi căuta şi-aduce-nnapoi, pur şi simplu,
Mieii iubitori ce-au fost otrăviţi, şi conduşi pe-o buză de râpă.

Oricât ai vrea să primeşti iertarea firii, azi,
Din limbile unor oameni ucişi nefiresc cu neiubire,
Nu poţi scoate din cimitire, inimile şi ochii îngropaţi,
A celor ce ţi-au fost mângâiere şi înlăcrimată rugă.

Oricât ai vrea să amâni ploaia şi plânsul,
Cu Soarele veşnic aducător de bucurii şi pace,
Nu poţi decât să primeşti neputincios ce-ţi întinde Isus,
Privindu-te-n oglindă străin, şi-n umbra sătulă de tine.

Oricât ai vrea să-ţi împarţi durerea şi timpul,
Cu cei trecători făcuţi ca şi tine din lut pieritor,
Nu poţi decât să accepţi zborul, şi pierduta lor siluetă,
În care frământă nevoia lor, şi nu boala inimii tale,

Oricât ai vrea să-ţi fie gustat gândul bun
De cei în care ai dat ieri cu pietre ori flori mărunte,
Nu poţi şterge păcatul, dar nici să te îmbogăţeşti,
Cu o clipă de conştientizare, pe patul de moarte.

Oricât ai vrea să primeşti cu patru braţe femeia,
Ce o să vină forţată de-un destin să te fure,
Nu poţi decât cu un singur suflet, şi-n două braţe,
Să o accepţi cu ochii închişi ori deschişi, resemnat.

Oricât ai vrea să-ţi faci cunoscută inima,
Ori moartea s-o-mparţi cu cei muritori iubindu-te,
Nu poţi să dai nimănui pricepere, să-ţi citească rărunchii,
În care doar Dumnezeu împarte şi lasă, Viaţa şi Moartea.

Oricât ai vrea de mult să nu mori singur,
Ori moartea s-o-ntorci măcar pentru o clipă,
Nu poţi să-ţi pui, un al doilea buric lângă al tău să simtă,
Greutatea din cruce, lupta din moarte, şi ultima lacrimă ce-ţi şterge umbra pământeană.

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!