Adio

vagaboando, ne-am cunoscut
într-o tufă de zmeură foarte
compactă sub o scară rit
mată, adio
vagboando, pe buze
ai încă roşul acela puţin torontal, poate
mult prea sprinţar (?!) abia
mă abţin să nu te sărut, vagaboando
să nu
îţi beau încheieturile braţelor
cum aş bea
oricare altă tărie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie de minore

am cunoscut o femeie de 18
dar nu avea nici atât
părul tăiat cu ascuţitoarea
pentru creioane hb

nu au trecut prin maşina
de trasat carne
decât arhitecturile viitorului (?!) suitor
al omului foarte nou... mi

nor, am cunoscut o femeie la cheie
de 18 - era
parcă puţin prea înaltă
parcă prea posedat procuror

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

a intrat în scară femeia uşoară
(foarte subţire
ea nu avea de ce să mai moară: se
ştia prea fecioară)
apoi a intrat
femeia bine făcută (ea
nu avea de ce să plutescă, de ce
să creadă-n bărbaţii abia eligibili), a
poi a intrat
femeia ca tancu - mai era invitat
ca martor un pictor deschis: un prieten, unu
foarte înzestrat (?!) Dancu - însă
totul ţinea cumva de femeie: cam cum
s-au putut înmuia cu păcat
la vederea sa şoldurile bărbatului la
aproape şaizeci de ani şi
mai puţin mai puţin
remunerat pe la şcolile din judeţ
(printre nori)
decât femeile de serviciu
dintre care
unele chiar vecine îi sunt
(femeia mistreţ)
uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mâine

te părăsesc: abia
aştept să umblu cu maşina prin altă dimensiune
să beau coca
cola sau alte enrgizante - cadavrul
meu să-ţi aparţină de drept

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţuitoarele

decât scriu, mai mult beau
cuvintele pe care aş putea să
le folosesc împotriva
clătinării pe patru picioare - ca
oricare dintre vieţuitoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin

stai cu braţele încordate
în jurul gâtului meu -
e ca în vremurile urcate
pe scară şi prin împingere (?!)
până la dumnezeu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colajul

nu demult nu
pe când eram pictor şi mai mult
grafician
am dat zic eu dovadă de prea mult colaj: a
lipeam palme în stânga şi în dreapta intrării
în lumea mea: a tabloului – cei
foarte mulţi curioşi (?!)
cu bujori de sânge nespălat în obraji
nu suflau un cuvânt despre arta
pe care poate nici nu
o înţelegeau:
a colajului între rupere ne
sfârşită şi suturare pripită
a temelor moarte
sau vii prea puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, ratat

nici bine nu a părăsit-o
şi ea
spune că încă ar mai putea! şi atunci
el o iubeşte-n continuarea
unui adio ratat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţia

mă simt vinovat
nu mai vreau nu mai pot nu mai ştiu
adio femeilor tinere văduve
sunt mult prea puternic –
nu mor!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vi se pare că gurile Dunării vorbesc prea mult şi curg prea puţin?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul în mâine

de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica braţelor era... clară (?!) era
o gimnastică marţială – fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrul central Alfa răsărise de mult, luminând puternic totul, aşa că stinseră lanternele de cum se apropiară de ieşirea din peşteră, iar cei doi roboţi le adunară pe toate cu grijă, aşezându-le la locul lor. Se aflau la o altitudine la care dantoniul era încă prezent, însă într-o concentraţie mai mică, de aceea nu influenţa foarte mult atmosfera, care era mai puţin albă şi nu atât de mată ca la suprafaţa planetei.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureşul prea aproape
de peştele mult vânat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

mă priveşti cu dispreţ
poate
îţi şi spui că nu trebuia să-mi sfâşii tricoul
în tufele bogate de zmeură (?!)
poate
nu sunt eu bărbatul rănit
pe care l-ai vrut la picioarele tale
sânge
rând acrişor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenă foarte bună

fecioara maria popescu
doamne
cu pruncul abruda în braţe (?!) abia
se mai ţine, vomită
la raţe e totul posibil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

cu fulgi maci şi înceţi
abia
de se caţără pe araci
roşul de inimi
(?!) -
ninge cum nu
ai opinti muşchiul de opiu-n batistă
nu
te-ai droga

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

relaţia cu mine
se zice
dă un emblematic tetanos
mai ales în zone sexibile, spun vânzătoarele de
anemone luchian înfipte în rănile foarte
recente precum clarobscurul în ochii
abia răvăşitului uneori
rembrandt, ratat de puţin
în chip de colorist comestibil (?!) divin
la pat
cu o saskie iluzorie
sufocată
cu anemone compacte
clădite
cu braţul aproape legat de corsetele ei
coordonate de astre
poate potrivnice
poate amice
poate nicicum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să sorb din roşul buzei tale

Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
Să beau amarul neputinţei sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale

Aş vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac şi fără de scăpare,
Să fiu năucul veşnic emotiv,
Care iubeşte viaţa până moare

Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat să îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să ştiu,
Cum tremură iubirea ta pe buze

Dă-mi roşul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese

Şi lasă-ţi trupul trestie în vânt,
Licoarea ta mereu să îmi ofere,
Ca să devin acela ce nu-ţi sunt,
Poetul... ce iubirea ta o cere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie

aşa cum ar bea: dacă ea
dă peste cap un deget
ar cu tărie, cu manichiura făcută

şfâşie ca fiara,-n poezie, la sol

partea bărbătească abia
culcată pe-o ureche - de...
si(n)gur de protocol -

în aer tot plămânul este vaier (?!) - gol

cu o plachetă sub bărbie, prin
oraşul de câmpie şi gablonţuri arhi
plin umblă poetu longilin: aşa

cum bea iubita sa, cum ea, sub salbe

deschide un caiet cu pătrăţele
deschide un caiet cu linii paralele
deschide un caiet. cu buze albe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că scriu

frumos despre ele
pentru că-mi plac foarte mult! poate
că ele vor fi iubirile mele
dintr-un viitor improbabil -
poate că totul e o femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!