Mă temeam că ştiu cine eşti. Mă temeam că-mi era capabil sufletul să privească dual cu iubire şi dispreţ deopotrivă, de la distanţă ca un spectator oarecare. Prea mult timp i-ai fost scenă şi punct de sprijin în restrişte. Ce ironie!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frecventă greşeală care îmbracă sufletul în suferinţă se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-şi preţuiască mult prea mult amintirile.

Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât am avut mai mult succes, cu atât mai tare m-am speriat. Numele meu era peste tot în Google. Aveam o pagină Wikipedia pe care mă temeam să intru.

citat din Jose Antonio Vargas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroşi a dimineţi însorite, a iubire intensă şi a libertate. Eşti un suflet frumos, plin de aventuri şi dorinţe. Mi-e dor să te găsesc şi să-mi spună sufletul că ne-am mai întâlnit undeva...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteşugul

Anul aduce
Bun timp trecut;
Cel rău se duce
Timp prefăcut.

Vine acea vreme
Ce o doream;
N-am a mă teme,
Ce mă temeam.

Cine pricepe
Cele ce zic
Simte c-începe
An plic în spic.

Simte rodirea
Ce eu gândesc,
C-o dă-nflorirea
D-un gând ceresc.

Carea uneşte
Prieteşug;
Stea ce luceşte
Şi rele fug.

Steaua simţirei
Ce nesimţiri
L-ale unirei
Suie măriri. (...)

poezie de Iancu Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti apogeu şi preludiu. Atingeri care freamătă, urlă din adâncuri de sine însetat de linişte orgasmică. Ştiu când mă implori să mă opresc şi să continui. Fără cuvinte! Eşti cine vreau să fii, privindu-te într-o fărâmă de albastru senin. Nu spune nimic. Nu risca să te asemeni cu oricine, fără esenţă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un bătrân cu barbă,
Care a spus: "Este exact aşa cum mă temeam -
Două bufniţe şi o găină
Patru ciocârlii şi o pitulice
Toate şi-au făcut cuiburile în barba mea!"

limerick de Edward Lear, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-a fost teamă nici o clipă că vei închide uşa în urma ta, ci poate de faptul că voi mai pierde mult timp zăbovind înaintea lacătelor vremii în speranţa că te vei întoarce.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socola

Era o vreme
când devreme te iubeam
şi ne temeam de vreme
şi ceasul cu pereţi îl alăptam.
Era un umeraş cu rochia ta
peste cămaşă mea
cu cravata mea la gâtul tău
cu buzele tale în care oglinzile se ştergeau
cu bustul meu.
Era un trandafir
cu un pod în care şoarecii împleteau derdeluşuri
Era un pod peste un pod
de unde curgeau gălbenuş în albuşuri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine pune la punct pe alţii trebuie să aibă el însuşi un punct de sprijin.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa de Crăciun se apropia şi ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deşi reputaţia îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstiţiul de iarnă, când şi-a isprăvit cursul, am ieşit fără permisiune din clasă şi am urmat-o fără să-mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât mă temeam să n-o pierd. Ea şi-a dat seama de prezenţa mea şi s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit şi eu, astfel că distanţa ce ne despărţea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeaşi. Puteam însă să îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările şi gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors şi a făcut câţiva paşi înspre mine. Am rămas pironit locului, simţind că era prea târziu să mai fug şi că, oricum, ar fi fost şi imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face şi m-aş fi prăbuşit la pământ fără să am răgazul de a schiţa vreun gest.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram tânăr mă temeam de necunoscut... Acum, mă tem de necunoscuţi.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Oare mi-ai uitat adresa
drumu-ţi este cenzurat
eşti o târfă oarecare
la câini bună de-aruncat

N-ai fost prima mea iubire
nu mi-ai dat primul sărut
n-am fost primul om din lume
unde naiba-ai dispărut

Cine mai era ca mine
ca o flacără cântam
ard cuvântul primăvară
cenuşa-i culeg din ram

Făt-Frumoasă din poveşti
LIBERTATE unde eşti

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

De-atâţia ani, te port în mine.
De-atâta timp, încerc a-ţi spune...
Ce simt, ce vreau anume,
Iubirea mea plecată-n lume...
O, ştii prea bine,
Iubirea-mi si dorul de tine,
Chiar şi tristeţea...
Strigă al tău nume.
De atâta timp în visul meu,
Doar o iluzie eşti.
Te ştiu de mult timp!
Te simt a mea!
Dorinţă, vis şi început, himera, stea,
Mare iubire...
A mea eşti... da, eşti fericire...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-şi opreşte niciodată cursul experienţelor fireşti din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ŞI oricât ar fi de intensă suferinţa resimţită iniţial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

Andreea Palasescu (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am acceptat tacit fără prea mult elan. De ce poartă oamenii măşti? Îmi vine să râd şi să fiu furioasă pentru că am deja toate răspunsurile. Le simt pe de rost. Doar că nu prea ştiu să le exprim. Nu vreau să plec. Pentru că abia atunci când oamenii pleacă din viaţa noastră irevocabil, înţelegem cât de frumos ne completam cu imperfecţiunile lor...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vin şi pleacă. Ce simplă este în esenţă călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieţii toate apusurile. File de hazard ticsite cu existenţă, trăiri şi prea multe schimbări de impact. E revoltător şi firesc. Noi ştim că mâine e dincolo de efemer şi certitudini, într-o aglomeraţie a sufletelor flămânde. Prea puţini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puţini înţeleg. Şi în definitiv, ce folos?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul până la decizii. Prea multe probabilităţi vândute fără scrupule, bătăilor de inimă resuscitate cu iubire. Sentiment care izvoreşte tot din adâncuri de sine, izbindu-se de aparenţe şi echivoc. Era necesar să mă învăţ pe de rost, cu asumare, într-o călătorie a mărturisirii acelor tăceri care ne aruncă adesea tocmai în mirajul cuvintelor.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daţi-mi un punct de sprijin şi voi urni Pământul"

Arhimede-a dat-o-n bară
Şi a fost puţin timid
Neştiind pe-atunci să ceară
Sprijin de la un partid...

epigramă de Florina Dinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am strâns palmele mici într-o singură rugăciune. Să iubim şi să trăim veşnic. Ca marea cu valuri înalte de cer învolburat. Ce oare am putea sa ne fim? Nimic şi totul deopotrivă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubim nepermis de mult. Trăim intens, intr-o simbioză aparentă cu idealurile noastre perfide. Avem aşteptări, clădim imperii, luptăm pentru libertăţi compromise. Suntem sclavii unui suflet capabil sa dăruiască fericire. Putem primi visuri, mângâieri, amintiri şi emoţii intense insă nimeni nu poate opri clipele pentru noi. Aşa că cea mai înţeleaptă alegere ar fi să impărţim timp doar cu cei care merită cu adevărat!

Andreea Palasescu (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!