Râul
Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se așterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înțelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea și frumusețea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer și aruncate
În hidoase și reci încăperi
Minciunile pe care le spui
Te fac să simți durerea,
Strigăte de suferință
Sparg liniștea în mii de cioburi
Ce-ți rănesc privirea
Obișnuită să vadă
Doar lumină și fericire,
Oamenii din jurul tău
Își schimbă măștile
Cu măști grotești
Ce parcă râd de tine
Minciunile pe care le spui
Mușcă cu colți de fier
Din sfera de lumină
Pe care ai creat-o
Cu jumătatea ta
Împlinind blestemul ce spune
Că perfecțiunea nu există
Lăsând pe chipul tău
Urme adânc sculptate
Ce par mereu a fi
Un râu ce din drumul său nu se abate.
poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre râuri
- poezii despre măști
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suferință
- poezii despre sculptură
Citate similare
Lumini și umbre
"Îți plac minciunile?" a întrebat Shallan.
"Minciunile bune," zise Pattern,
"îmi plac toate minciunile bune."
"Care sunt minciunile bune?" întrebă Shallan,
grijuliu să-și ia notițe, subliniind exact cuvintele lui Pattern.
"Minciunile care sunt adevărate."
"Pattern, adevărul și minciuna sunt noțiuni opuse."
"Hmmmm...
Lumina face posibilă umbra,
adevărul face posibile minciunile. Hmmmm..."
poezie de Brandon Sanderson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre posibilitate, poezii despre minciună, poezii despre adevăr, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre cuvinte
De unde bate vântul
ai putea să-mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare
el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înțeleg
lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot să-i opresc să privească departele
de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți
poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.
drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre furie
De-mi spui...
De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află ființa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa,
De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu
Să-ți spun cam unde este și cum e Dumnezeu.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, citate de Alexandru Macedonski despre viață, poezii despre religie, citate de Alexandru Macedonski despre religie, poezii despre Dumnezeu sau citate de Alexandru Macedonski despre Dumnezeu
Nu-mi plac minciunile... Nici măcar minciunile prin omisiune. Adevărurile crunte pot fi confruntate, poți triumfa asupra lor, însă minciunile îți distrug sufletul.
citat din Patricia Briggs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre minciună, citate despre adevăr și minciună sau citate despre adevăr
* * *
La tine râul mi-l trimit:
Ai să-mi spui, mare, bun venit?
Așteaptă râul să spui da.
O, mare, nu te încrunta!
Eu am să-ți aduc răcoare
Pe unde de izvoare.
Spune da și mă ia!
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciunile reprezintă o mică fortăreață; înlăuntrul lor te poți simți puternic și în siguranță. Grașie micii tale fortărețe de minciuni, poți să-ți guvernezi viața și să-i manipulezi pe alții. Fortăreața are însă nevoie de ziduri, așa că o să construiești multe. Ele sunt justificări pentru minciunile tale. Știi, ca și cum ai încerca astfel să protejezi o persoană pe care o iubești, să o ții departe de dureri. Orice anume funcționează în acest fel, te face să te simți foarte bine cu minciunile tale.
citat din W. M. Paul Young
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre siguranță, citate despre protejare, citate despre protecție, citate despre iubire, citate despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile afurisite și statisticile.
atribuit lui Benjamin Disraeli
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre statistică sau citate despre existență
Roots
Chișinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două stații
Chișinău sau cum să-ți iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chișinău sau unde-l poți vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chișinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chișinăul de suprafață
sau Chișinăul underground, cu lumini,
sau pur și simplu străzile Chișinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgostești și să le urăști
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minți și să spui adevărul
să vomiți în chiuvetă după beții iresponsabile.
Acolo unde țigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iași
barurile ademenitoare prostituția în floare iar poliția
nu cunoaște fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 și pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viața lui,
unde soră-mea își duce propria
supraviețuire.
Locul unde rușii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
iar românii pe cale de dispariție.
Chișinăul care își revine
Chișinăul căruia nu-i pasă e Chișinăul care atrage
din provincie oameni în căutarea realizării
și din care se pleacă hemoragic pretutindeni
în căutarea aceleiași realizări.
Dacă spui Chișinău, spui toate speranțele au murit
dar oamenii se încăpățânează să continue
spui se.... se naște și se abandonează mult
spui cineva vinde tablouri
cineva iluzii ieftine pe net
spui cocioabe care jenează vile rezidențiale
spui mâhnirea.
Chișinău sau cum să iubești cu dovada în față
că cea mai de jos treaptă a degradării
poate fi dusă oricând
și mai jos.
poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre Moldova, poezii despre încăpățânare, poezii despre tristețe, poezii despre supraviețuire, poezii despre superlative sau poezii despre prostituție
Printre cioburi de vitralii
Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care sta împrăștiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraților, un vad tainic, nimeni nu știe unde ancorează
Am atribuit o aură de sfințenie acestei povesti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică și îți pictasem chipul în vitralii
Din subconștient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a șters umbrele, făcând să dispară clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăștiat chipul tău
Speram sa iasă pajura, o pasăre puternică, să ne poarte pe aripi
Dar a venit o lumină...
Când se face lumină, în nicio taină nu se mai pot ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce se răstignesc doar cei care își merită venerația
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu.carmen25@gmail.com
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre subconștient, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări, poezii despre piraterie, poezii despre numismatică sau poezii despre moarte
Printre cioburi de vitralii
Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care stă împrăștiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraților, un vas tainic, nimeni nu știe unde ancorează
Am atribuit o aură de sfințenie acestei povești
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică și îți pictasem chipul în vitralii
Din subconștient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a șters umbrele, dispărând clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăștiat chipul tău
Speram să iasă pajură - o pasăre puternică să ne poarte pe aripi în înălțimi
Dar a venit o lumină....
Când se face lumină, nicio taină nu mai poate ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce, se răstignesc doar cei care își merită venerația
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
Zâmbetul tău
îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
și zilele devin tot mai gri
când focul trosnește în sobă
și eu singur privesc cum dârele de lumină
par a scoroji pereții
când străzile s-au golit de pași
și tăcerea parcă mușcă din mine
împrăștiindu-mi gândurile...
îmi lipsește zâmbetul tău
acum când se lasă noaptea
și totul devine iluzie
când țigara mă frige-ntre degete
și eu trag adânc ultimul fum din chiștoc
lăsând scrumul să cadă aiurea...
de ce nu vii măcar în visul meu
unde-a rămas atâta loc?
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre suflet
- poezii despre struguri
- poezii despre stele
- poezii despre păr blond
- poezii despre pictură
- poezii despre muzee
- poezii despre mamă
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre testament
Caută-ți locul
Caută-ți locul unde să răspândești lumina care ți-a fost încredințată. La ce ți-ar folosi să-ți aduni "un obroc" de averi deasupra sufletului condamnat la moarte veșnică?!
Caută-ți locul unde să pui în negoț talanții Stăpânului tău. La ce ți-ar folosi pacea lumii întregi dacă nu ai pace cu Stăpânul tău?!
Caută-ți locul unde să răspândești gustul Vieții, zdrobindu-ți sinele ce-ți ucide Marea perspectivă a veșniciei, deschisă printr-o "Mântuire așa de mare"! Nimeni nu trage foloase din Marea moartă.
Caută-ți locul unde să răspândești "mireasma cunoștinței Lui". "La ce ți-ar folosi să câștigi toată lumea dacă-L pierzi pe El?!"
Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pace, citate despre moarte, citate despre lumină, citate despre pedeapsa cu moartea, citate despre mântuire sau citate despre avere
Dați-vă din lumină
Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanității...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Dați-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu fața spre soare.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre existență sau poezii despre donații
Cand spui cuvantul "rau", se elimina hormonil de stres si frica in organismul tau. Care te fac sa rezonezi mai mult cu malevolenta, maleficul. Iar cand spui cuvantul "bine" se activeaza glandele care creeaza oxitocina, dopamina, melatonina, adrenalina, gaba si endorfina. Care te fac sa rezonezi mai mult cu armonia din tine.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome XI
Adăugat de Cinepa Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre stres, aforisme despre frică sau aforisme despre adrenalină
Gothic 16
drumul ce duce la temnița unde doarme Danae, trece prin grădina de liliac a maestrului 13.
ne ținem strâns de mâini ca să nu rătăcim drumul.
câinii fără stăpân râd de noi la fiecare pas înainte.
în spatele nostru gâfâie Robert de Artois.
istoria îl strigă din pergamente aproape putrezite
și el ne urmărește încercând să fie primul mort dintr-un șir nesfârșit de nenăscuți.
la intrarea în închisoarea cuvintelor, suntem nevoiți să ne agățăm armele de ramurile unor copaci uscați.
umbrele noastre sunt crucificate sub privirile îngăduitoare ale iubirilor episodice.
ni se îngăduie doar să ne tăiem încheieturile mâinilor într-o tăcere desăvârșită
și să scriem cu sângele proaspăt
erata unei tinereți risipite.
ne repetăm minciunile la lumina unei speranțe vag conturate.
minciuna mea se sprijină pe adevărul tău,
adevărul tău se naște din minciuna mea.
astfel putem ridica împreună
castel din vise măsluite.
poezie de Eduard Dorneanu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre toleranță sau poezii despre somn
Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare. Nu din slujba ta, nu din partenerul tău, nu din reputația ta sau din fondul tău de pensie. Fă din Dumnezeu locul tău de scapare. Lasă-L pe EL să fie tavanul care întrerupe lumina soarelui, zidurile care opresc vântul, temelia pe care stai.
citat din Max Lucado
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre reputație, citate despre religie, citate de Max Lucado despre religie, citate despre pensie, citate despre Soare, citate despre Dumnezeu sau citate de Max Lucado despre Dumnezeu
Și se va lumina de ziuă
te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simți nașterea dimineților
aroma cafelei
frigul privește prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
țipătul unui pescăruș
și chipul tău în oglinda unei ape
din care crește o liniște albă
toate umbrele tale stau aliniate în șir indian
așteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire
într-o zi va veni cineva și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopți
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre fericire, poezii despre femei, poezii despre dimineață, poezii despre creștere, poezii despre cafea sau poezii despre apă
Există doar oameni și un singur Dumnezeu
Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt
înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre
există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre cunoaștere