Citate similare cu hai, Românie centenară, proiectul nostru...

Hai, Românie centenară...

Motto: Un cretin e un cretin. Doi cretini sunt doi cretini. Zece mii de cretini fomează un partid politic. Franz Kafka

hai, Românie centenară, proiectul nostru fratricid
alde băsescu şi şalaru constituiesc un nou partid
îi spune PUN de-aici-nainte adică pune, noi vom lua
adică sinonim cuminte cu am furat şi vom fură

vă-nchipuiţi voi, Reunirea adusă pentru toţi la scară
de plebea asta, de molima marinăresc-veterinară
atâţia ani ce deţinură puterile în stat, reale
azi vine iar şi iarăşi fură, idee, patrimoniu, cale

hai, Basarabie vândută, sărbătoreşte-ţi centenarul
cu largi transferuri de valută pentru băsescu şi şalaru
şi pentru aia din culise ce iarăşi zădără hazardul
ca unui proxenet să-i pice în gură para-miliardul

un centenar de la Unire - prilej de fastă sărbătoare
de veşnică, de pomenire, de fosta Românie Mare
mai aşteptăm un veac să treacă pe altă parte să mai fure
şi alde ghimpu cu chirtoacă şi oi ca aia sandu, pure

un centenar de la Unire-prilej total de sărbătoare
pentru românii tari de fire, împrăştiaţi prin lumea mare
să vină în sfârşit acasă să pună mâna pe topoare
pe furcă, sapă şi pe coasă, croindu-şi vechile hotare

cum străbuneii noştri frate, întorşi la vatra din război
înţeleg gând că nu se poate să fie zece ţări la noi
cusură teritorii rupte într-un model perfect de ţară
cu aţa vremilor cernute prin soarta noastră milenară

of, of ce oameni Doamne fură în vremea cea, demult apusă,
titani dintr-o esenţă pură, cinstită, dreaptă, nesedusă
şi ce pigmei în astă viaţă ne au de proşti, ne au de gloate,
ne scuipă smorcăind în faţă, în gât ne-o bagă pe la spate

of, of, îmi merit, Doamne, soarta să port cununa grea de spini
să duc şi crucea asta moartă Golgotei pline de venin
of, of rog totuşi îndurare, rog, Doamne, totuşi alt destin
rog, Doamne, Românie Mare şi gata sunt de veşnic chin

căci ştiu că numai prin durere pot iar renaşte că popor
mai ştiu că doar Divină-ţi vrere mă ţine încă şi nu mor
în rest... băsescu şi şalaru constituie un nou partid
şi vine parcă centenarul cu dorul nostru fratricid...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2017, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Citate similare

Marşul Unirii

(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Ţării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Ţara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Şi cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voinţa naţiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipseşte-un Inculeţ,
Înlocuit de patrioţi ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Şi Dumnezeu şi Cerul şi Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniţi, la Cotroceni
Şi nici la Chişinău, elita asta, laşă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem şi noi întorşi cumva, acasă!

Şi nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou şi spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.

Şi înţelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Ţară din genunchi,
Într-un avânt necruţător, neiertător, sălbatec!!!

Într-un ceva, ce nu prea desluşesc,
Ceva sublim, etern şi-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie şi comoară.

Ceva ce vine din adânc de vremi,
Şi nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoşilor eterni,
Neînţeleas-atunci şi-acum neînţeleasă.

Un crez care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.

Şi, fraţilor, ce pot să vă mai spun?
O şansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăşi România.

Vă chem, vă strig, vă rog: ieşiţi la Prut!
La Pod ieşiţi, de flori, de ploi, de gheaţă.
Să vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o naţiune iar, acasă...

Să ştiţi că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneaţă revărsare sufletească,
Strămoşii noştri, se vor bucura-n mormânt,
Şi însuşi Dumnezeu, va fi de partea noastră.

Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho – cardiacă!
E crezul meu, e simţul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!

Hai, domnule Băsescu, aşteptăm:
- "Basarabeni! Eu vă ordon să treceţi Prutul!"
Hai, scoate-odată Ţara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!

Hai, foloseşte, demonstrând, că nu eşti fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar şi Dumnezeu,
Şi jurământul de credinţă il depune tineretul.

Când putinismul e pierdut şi speriat,
Şi fără sprijin larg în propria lui ţară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoţi hotarul?!!

Hai, domnule Băsescu, doar aţi declarat,
C-aveţi o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie şi de sânge...

Şi dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârşitul la povestea cea nemuritoare,
- De ce-i dai, Doamne, României-aşa de mult,
Şi codri, şi câmpii şi munţi şi mare?

- Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeieşte.
Să vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naşte pe meleagurile-aceste!

Prin mila mea, doar Ştefan Voievod
Îi va aduce ţării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau şi codri, şi câmpii şi munţi şi mare...

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre România, poezii despre schimbare, poezii despre naţiuni, poezii despre Basarabia, poezii despre început, poezii despre visare sau poezii despre versuri

Marşul unirii

(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Ţării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Ţara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Şi cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voinţa naţiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipseşte-un Inculeţ,
Înlocuit de patrihoţi ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Şi Dumnezeu şi Cerul şi Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniţi, la Cotroceni
Şi nici la Chişinău, elita asta, laşă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem şi noi întorşi cumva, acasă!

Şi nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou şi spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.

Într-un ceva, ce nu prea desluşesc,
Ceva sublim, etern şi-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie şi comoară.

Ceva ce vine din adânc de vremi,
Şi nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoşilor eterni,
Neînţeleas-atunci şi-acum neînţeleasă.

Un crez, care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.