Marină

îmi era aşa de sete când am văzut
acest pahar cu apă
încât am urlat: iată marea!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puţintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă şi aşa de subţirică de parcă era trasă prin inel.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ţi-e sete, fericirea e un pahar cu apă.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Madalina,Ploiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi era
aşa

un soi de dor de mine şi
m-am privit într-o poză în care
era
unul
pretinzându-se eu
abia mult mai târziu
într-alta
în care eşti tu
m-am regăsit

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit tată...

aşa îmi venea să strig
când am găsit pe jos
sau pe sus, totuna...
o metaforă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puţintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă, şi aşa de subţirică de parcă era trasă prin inel. El o povăţui să se urce în pomul de lângă fântână, şi îi zise să-l aştepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărăteşti şi cu călăreţi, ca să o ia, fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai este aşa departe. Fata cea frumoasă zise copaciului să se lase jos, şi el se lăsă, apoi se puse în el şi se ridică. Fiul împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea şi la minunea cum de se lăsase şi se ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzeşti, pârleo, că îi sfârâia călcâiele de iute ce se ducea. Nu trecu mult de când se duse fiul de împărat, şi o fată de ţigan veni să ia apă din fântână, dar când văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, şi, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa...

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina era plină de minunăţii şi era aşa de mare încât nici grădinarul nu ştia până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalţi şi lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării şi marea era albastră şi adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor şi într-un copac era o privighetoare care cânta aşa de frumos încât până şi un biet pescar care nu-şi mai vedea capul de treabă şi de griji se oprea în loc şi asculta când venea noaptea să-şi ridice năvodul.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am băut un pahar

cu apă şi acesta era
plin de schije! – spune soldatul.
în priceperea mea
am băut un pahar
cu apă sfinţită... şi apa era
plină de rugăciuni! – spune soldatul.
în priveliştea mea
apa vorbea, iar paharul
paharul tăcea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

bandaje pe rana deschisă – trage…!
fotografiile, iată
una câte una… îmi ustură ochii…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara în flăcări

Cioara a văzut turmele munţilor, învăluiţi în aburii dimineţii,
apoi a văzut marea
Cu valuri vineţii, cu întreaga lume înfăşurată în ghemul ei.
Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercile
pădurii din non-identitate, îngrămădindu-şi norii de spori, viruşii Domnului.
Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creaţiei.

Încă sub nălucile ororii,
Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat de ploaie,
Zăcând pe un colac de parâme.
Mai era acolo această cutie goală, roasă de rugină,
Loc de hârjoneală pentru vânt, printre băltoacele fără nici un rost.

Era acolo şi acestă haină, în dulapul întunecat,
în odaia goală, în casa tăcută.
Era acolo această faţă, fumându-şi ţigara între amurgul
Ferestrei şi focul care mai pâlpâia deasupra cărbunilor.

Nu departe de obraz, această mână, încremenită.

Lângă mână, acest pahar.

Cioara a clipit. A clipit – iarăşi. Nimic nu s-a pierdut în penumbră.

A privit în ochi evidenţa.

Nu i-a scăpat nimic. ( Nimic nu i-ar fi putut scăpa)

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, pâinea era chiar în faţa mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, aşa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare şi grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine şi am lenevit toată ziua ca un câine.

Fraţii Grimm în Cei doisprezece servitori leneşi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele ne dau apă la moară

Mă joc cu vântu acum în palmă
Cu spicele de aer viu
Şi-aud cum clipele mă cheamă
Dintr-un pahar de clipe albăstriu

Şi flori de aer iată acum
Ne prind în zâmbete uşor
De trecem toţi printr-un parfum
De ochi şi vise mai cu spor

Cu flori de paşi îmi împletesc
Şi mersul şi cărarea
De sus când norii ne privesc
Şi ne-nverzesc la toţi răcoarea

Ne-nscriem ochii până-n nori
Pe aripi de tăcere
Străpunşi de atâţia reci fiori
Din umbra ce nu piere

Lambriuri mari iată de vânt
Cu stete ne-nfăşoară
Pe când cuvânt lângă cuvânt
Na dau apă la moară

poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea se găseşte în lucruri simple, o adiere de vânt când ţi-e cald, un pahar cu apă când ţi-e sete... aceste lucruri mici care au nişte repercursiuni mari...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioska

bunica, fiica, nepoata
strănepoata...
privindu-le
aproape simultan
am văzut un singur trup
aşa am înţeles spiritul matrioska

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea grijuliului

Când te culci, să-ţi pui pe noptieră un pahar plin cu apă şi unul gol că... poate ţi-e sau poate nu ţi-e sete!

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

ţi-a fost vreodată aşa de dor
încât să vrei să prinzi râul de capete
şi să-l întorci
să-l faci să curgă invers?
mie da
n-am reuşit să întorc râul
dar am aruncat cu pietre
până când am simţit că braţul îmi sare din umăr...
ţi-a fost vreodată aşa de dor
încât să vrei să trânteşti una de alta
crestele munţilor?
mie da
n-am reuşit să ciocnesc munţii
doar am urlat până când au pornit grohotişuri
baremi să încetinească această curgere
această blestemată curgere
neîntreruptă

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt aşa inegal uneori

încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine ştie ce uriaş rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă loveşte o altfel de sete
aş fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realităţii
pur şi simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoaşe
şi nu am niciun deşert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului

îmi sunt aşa greu de înţeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni într-un pahar cu apă

Furtuni într-un pahar cu apă
Se iscă-aşa, netam-nesam,
Noi traversăm o grea etapă
Cu cai de lemn ce mor în ham.

Demagogie, vorbe-n vânt
Sunt aruncate-n lume, semn,
Că nu e bine pre pământ,
Că încă mai sunt limbi de lemn.

Când sărăcia-i suverană
Şi chiar de-i linişte-n pahar
Balsam dacă presari pe rană
Rămâne-n gură gust amar.

Furtuni într-un pahar cu apă,
Iar noi, năieri în coji de nucă
Şi cari ce pururea tot sapă...
În lemn trist paşaport de ducă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete mare

Tot timpul, tipului i–e tare sete,
Şi bea enorm, dar niciodată apă,
El ar vrea să afle, nu să se îmbete,
Ce simte animalul când se-adapă.

epigramă de Paul Constantin (30 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-l întreba pe cel care vine din deşert dacă îi este sete şi dă-i un pahar cu apă.

aforism de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu i-am văzut pe Tudor Arghezi şi Ion Barbu şi îmi pare că l-am întrezărit şi pe George Bacovia (cu fiul său Gabriel am fost prieten) şi nu-mi vine să cred. Esti o legendă tu însuţi când ai văzut miracole.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!