Poem de ceară cu gheare

zarea senină
e albastră pasăre
cu aripi de lumină
şi oameni gheare

ce-o ţin de cadavre
de religii rugină
penelor de lumină
cu agheasme de disperare

nedorind să zboare
in a noastră apusă chemare
spre căderea-n întunecare
cu corzi de body jumping, inversare

a elasticitaţi care
pare cădere
cu aripi spre zare
legat cu funii de ceare

alungite până aproape
la topire
răsărind stropi alungiţi în casape
gheare din a noastră strigare

ce urlă că e doar cădere
trăgându-l napoi cu disperare
părându-ne o salvare
dintr-o cădere...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copil se naşte cu aripi de înger!
Şi societatea noastră
fără ca el să-şi dea seama
le transformă în gheare!

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea îngerilor trebuie reconsiderată. A fost ea întradevăr o cădere? O cădere din cer în lume. Dar nu un blestem, nu o osândă, ci, pentru lumea noastră, un mare spor de putere.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramuri se ţin

Tăcerea unui câmp e albă
Rămânând urme în salbă
De slove in rime dalbă..
E ruginie ca o gloabă

Părând mută veşnicie
In cântarea ei corbie
Printre ramuri gheare
Ce se ţin în vânt de zare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţie tăiată

Frunza în cădere, taie cerului respiraţia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisuri cântate

Zile rămân pe file-n scrum
muiat în sudori de menestrel nebun
cu gând de a zbura cu aripi de scoici
din abisurile de aici
unde florile sunt mai multe
pe morminte
morţii oferite
cu râuri de regrete
otrăvite lângă păduri tăiate
şi zări nevinovate gazate
copii lăsaţi cu aripi analfabete
vulturilor cu gheare avide după nestemate
lăsând bătrânilor zile cartonate
asteptând la colţuri firmituri aruncate
în a noastră complicitate
oarbă la adevăr şi dreptate
de poeţii cântată ca minunate
paradisuri de umanitate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem inimii

Şase inimi stau-ntr-una:

De foc, candelă a sincerităţii
şi semineu de scântei de dorinţă
pentru o singură fiinţă

De apă, a prieteniei, ca un mir
ce udă rădăcinile spre ai înflori
din nou aripi

De lemn, a dăruirii, ce-şi rodeşte
venele în fructele palmelor

De piatră, a răbdării...
Când totul pare mirare
în miraje de provocare

De lut, ce se bucură
ca o ulcică
doar când primeşte

De fier, a nepăsării, ce infinge...
cuie la orice-mbrătişare

Si topindu-le pe toate
se plămădeşte in aer
de nestemată albastră
senină ca o zare alabastră
cu ambru kamikaze
murind pentru omenire
să renască în ea iubire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare "floare"

Copaci de ce gândesc în floare?
Pesti de ce nu aruncă gunoaie
Păsările nu-şi ouă războaie...
Fiarele au fabrică de gheare?

Noi-nteligenţe intrastelare!
Visătoare-ntre necuvântătoare
Strigăm cerului tot mai tare!
Că ele-s cele distrugătoare...

Şi să ne dea aripi de fluture
Căci vrem sa plecăm pe alte astre!
Să dea de bună voie diamantele
Să ne strălucească gândurile!

Să căpătăm puterile quasare
Să creem viduri pacificatoare!
Ca la Hiroshima, Nagasaki
Răsărind acolo în zare...

Cea mai mare din lume floare!
Visată de minţile umane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cădere pe ceaţă

mai întâi a plecat
să-ncălzească cinstit cu şoseta
flauşată izvorul
de gheaţă – piciorul –
deşi-i spusesem cu o zi înainte: nu
eşti cuminte... ne
apărat (?!)
lasă şi ochiul să scadă
până spre pragul de sus
al spatelui bine expus
al durerii de n(o)adă –
infinitezimală –
o proprietate a fluxului vocii
croşetată-n cădere de o
libertate ab
surdă la sunete în
ceţoşate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor neverosimil

anii aceştia
zbor de o clipă
de un haos
aripi inutile
spre o cădere neverosimilă
perfidă
absolută
în uitare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea umană a fost cândva în cădere liberă, acum e în cădere forţată şi accelerată.

aforism de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

Ştia şi el ce baftă are
Să cadă-ntruna în picioare!
Pe mâna legii a-ncăput
Şi-atunci în cap el a căzut.

epigramă de Mădălina Calotă din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Şi-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har şi Lumină plină
În inima noastră
Şi-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Şi iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deşiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău şi nefiinţă.
Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înşelătoarele goluri ale existenţei
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.

Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
şi nu vedem cum,
din crisalida de lumină
hrănită cu-ntuneric,
cresc aripi
ce înalţă arca noastră eşuată
spre Dumnezeu.

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa dăruieşte aripi celui aflat în cădere.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere în... păcat

Are-n multe rânduri
Un talent de lord.
Cade-ntâi pe gânduri,
Apoi de acord.

epigramă de Mihai Cuţulencu din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

A căzut omul
din rai
implicit
pentru că a greşit
tot face erori
şi-i bai
explicit
de multe ori
provoacă orori
de atunci introvertit
acum şi peste ere
e în liberă cădere.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere în... păcat

Ambiţios precum o stâncă,
Aş fi putut uşor să scap,
De nu mi-ar fi căzut pe cap,
Această domnişoară... încă.

epigramă de Mihai Cuţulencu din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

gheare de vultur
ridică răsăritul
cu un porumbel

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa încă îmi predă lecţia de zbor, şi anume că orice zbor începe cu o cădere, iar clipa îmi poate fi abis sau înalţime. Vârful aripilor se toceşte doar atunci când urci spre lumină.

citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!