Complexul STOCKHOLM

Înecată în fluviul istoriei,
România continuă să fie condusă
de purtătorii de şosete însângerate
ale lui Ceauşescu...

Ni s-au stins toate visurile,
aplaudând prostia scăldată în candoare
a unor doamne repetente,
care numără până la 10, cu ajutorul
unei vietăţi sinistre, emanate
dintr-o genetică alterată.

Când călăii nu-şi recunosc vina,
nouă – celor care venerăm lanţurile,
ne revine misiunea de a ne cere scuze
că existăm!

Aplaudăm şi delirăm!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni de "fericirea" neamului

Poporul şi-a ales, fericit, călăii
şi, atunci, animalele cu chip de om
au declanşat urletul junglei,
au înlocuit dragostea cu ura,
au denaturat libertatea,
au siluit gramatica limbii şi poezia,
au ronţăit România
şi au izgonit-o pe Herta Muller
din patria ei - Limba română!

Au folosit legile la "igiena spatelui",
cum spunea Petre Ţuţea.

Pentru ei, morţii au devenit mai preţioşi
decât nou-născuţii.

Nebuni de "fericirea" neamului
şi-au băgat-o şi şi-au scos-o,
în şi din popor, precum au vrut
muşchii lor...

Au înlocuit, astfel, Decalogul,
cu Tabelul celor trei orificii...

Între timp, poporul s-a întors la cuşcă,
la regimul obedienţei absolute,
cerându-şi zilnic scuze, în faţa călăilor,
în faţa veritabililor purtători de şosete
ai ceauşeştilor, cei care râd de noi
şi prin somn!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuşca fiarelor

Eu sunt Mitif cel dezarmat,
în cuşca fiarelor turbate,
şi minţi sinistre, sclerozate,
îmi fluierā-n urechi sā fiu bārbat...

Mii de fiori, vai, sângele-mi strābat,
mā ia cu disperarare şi cu frig
la cine, Doamne, oare, sā mai strig,
când dinţii fiarelor în carne mi se-nfig?

Devin solemn, devin tânguitor,
nimeni din jur nu-mi vine-n ajutor...

De dinafara cuştii, confraţii mei surâd,
surâsul lor devine instigator şi hâd,
atunci când, din mulţime, iubita-mi se desprinde
şi, fārā nicio milā, ea spiritele-aprinde,
aplaudând, cu palmele ei fine,
cum toate fiarele se plimbā-n mine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuale alternative

Când ţara este în derivă,
Şi-i prost condusă România,
Istoria-i alternaţivă,
Continuă e doar prostia.

epigramă de Constantin Tone din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România mea

Politica noastră (ce formă difuză a spaimei!)
ne pierde, treptat, în măsuri delirante,
politrucii se-ascund, zi de zi, în spatele faimei
istoriei noastre – cândva – onorante.

Schimonosită mai eşti, Românie –
Doamne, ce generaţii cu memoria scurtă!
România mea, oare câtă de Tu mai eşti Tu
şi cât de noi mai suntem noi?
Doamne, nu transforma într-o colonie mancurtă
o ţară – cândva – de voievozi şi eroi!

Renaşte-ne, redă-ne onoarea, în ritmuri allegro,
nu în ritmuri andante,
şi schimbă-ne cărările intens emigrante...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvor

Să lăsăm visele să hoinărească,
Până la Valea Călugărească,
Să lăsăm viaţa liberă-n burg,
Până când – rara avis –proştii
concurg...

Căci, în plan general, individual,
Prostia în sine creşte conceptual,
Ca într-o iubire de-a pururi erectă,
Proştii sporesc natura umană
perfectă...

Pe seama proştilor, totul se poate
– Proştii îngădui-vor lumii de toate –
Unei singure specii îi vor pune zăvor:
Proştilor care fac parte din tagma
deştepţilor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de ajuns, şi clopote şi aripi

dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mişcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeţi după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil

un ocean în care pluteşte tăcerea aduce la ţărm vietăţi ce au murit odată
sufletul îngheaţă mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
şi nici atunci să nu poţi bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învăţat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii

care te cuprinde dintr-o singură mişcare
care te însoţeşte pe celălalt mal şi scoţi prin ochi şi oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura uşii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii

îngenunchezi lângă icoană

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cere niciodată scuze pentru că eşti tocilar, pentru că oamenii care nu sunt tocilari nu-şi cer scuze pentru că sunt nişte dobitoci.

citat din John Barrowman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate organismele vii iau naştere din părinţi, cu care sunt asemănători; îşi caută hrană, pe seama căreia cresc şi trăiesc, cu ajutorul unei sensibilităţi speciale faţă de excitanţii din mediu (fizici, chimici, biologici); desfac hrana ingerată în nutrienţi mai simpli: glucoză, aminoacizi, acizi graşi, glicerină, pe care îi absorb în protoplasma celulelor lor, unde îşi construiesc, cu ajutorul unui cod genetic specific, proteinele, glucidele şi grăsimile lor; cu acestea îşi alcătuiesc structurile protoplasmatice, în interiorul cărora se petrec toate reacţiile de degradare şi de sinteză, realizate cu ajutorul unor enzime; elimină la exterior produşii toxici sau neutili ce rămân în urma acestor reacţii metabolice; se mişcă, cu ajutorul unor formaţiuni contractile; se reproduc la o anumită vârstă prin schimb de material ereditar; mor după un anumit timp de viaţă, caracteristic fiecăruia.

Eugen Popa în Unitatea lumii vii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Pe Ceauşescu am răsturnat
De Crăciun l-am împuşcat
Şi-am făcut mare păcat
Vai de noi ce a urmat!
Doamne, Te-om fi supărat!

Au ajuns la cârmă hoţi
Încrengături de mafioţi
Ce-au înşelat românii toţi...
Fost-am oare idioţi?
Doamne, iartă-ne de poţi!

Guverne care mai de care
Au scos totul la vânzare
Ei i-au spus privatizare
De fapt, o mare escrocare
Doamne, dă-le cumpătare!

Au scos ţara la mezat
Fabrici s-au vaporizat
Şomajul s-a accentuat
Când firme au falimentat.
Doamne, dă-le gând curat!

Românii s-au împrumutat
La bănci case au ipotecat
Rate mulţi au cumulat
Dobânzi s-au multiplicat
Doamne, rău Te-am întristat!

De nevoie, au emigrat
Familii s-au destrămat
Bătrânii s-au însingurat
Unii viaţa şi-au curmat...
Doamne, de Tine au uitat!
.........................................
Doamne vin cu plecăciune
Ca să-Ţi fac o rugăciune
Dă, Doamne, înţelepciune
Şi multă clarviziune,
La întreaga naţiune.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

poezie de Ionel Popa (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor membri ai juriului de la Vama

Fără de nerv şi fără de virtute,
La vârsta lor cam totul e defect,
Doamne, ce greu mai e la senectute,
Când nici măcar un deget nu-i erect!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere la masă

Te umple esenţa delicată-a unor flori
care nu mai sunt, devenind
un pârâu subţire ca un fir de păr, pe care tu îl urmezi,
curgând din vasul cu miere peste masă

şi dincolo de uşă şi peste câmp,
şi care-între timp se îngroaşă,

se adânceşte şi devine mai întins, mărginit
de ramurile pinilor şi de pietrele umede,
de urmele lăsate de râşi şi de urşi, până când,

adânc în pădure, tu
clatini coroanele şi rupi coaja unor arbori,

pluteşti în el şi absorbi stropi de pe frunze,
bucăţele de copaci, albine strivite - - - o aromă
alcătuită din toate care s-au pierdut,
în care toate care s-au pierdut se regăsesc.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceauşescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era prea "bine" pe vremea lui, dar puţini ştiu cum era România înainte de Ceauşescu!

Petre Ţuţea în Petre Ţuţea despre Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ne mor poemele, Doamne,
în acest cortegiu al ideilor nefaste,
generate de căpcăuni
cu minţile caste...

Auzim, tot mai des, sugrumat,
cântecul ciocârliei,
plânge ţăranul român,
la marginea gliei.

Patria! Cuvântul acesta măreţ
e tot mai abstract şi frivol,
mă bate un gând pădureţ –
o, Doamne, să mă răscol

Împotriva generaţiei mele,
care a acceptat mizeria contra-cost –
preţul mic al păcatului şi desnădejdii...
Dumnezeule, România nu mai este.

A fost!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din când în când, sunt Cristophor Columb,
Şi-n trup îmi cresc catarge lungi de plumb,
În fluviul inimii-ţi, iubito, eu navighez în voie,
Prin sângele-ţi albastru, revăd Arca lui Noe...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Am cunoscut tăcerea mării şi pe cea a stelelor,
Şi tăcerea oraşului când doarme,
Şi tăcerea bărbatului şi-a fecioarei,
Şi tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăceşte prin cameră.
Şi întreb, pentru-a înţelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpeşte odraslele.
Iar noi amuţim în faţa aceleiaşi realităţi –
Nu mai putem vorbi.

Stând în faţa băcăniei,
Un băieţaş curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ţi-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Şi spune," Un urs a rupt o bucată din el."
Băiatul se miră, în vreme ce bătrânul soldat,
În tăcere,-şi continuă, firav şi spectral, viaţa deasupra
Flăcărilor de la ţevile armelor, a tunetului tunurilor,
A ţipetelor celor sfârtecaţi –
Şi el zăcând în ţărână,
Şi chirurgii din spital, bisturiile,
Şi lungul şir de zile-n pat.
Dacă el ar putea descrie toate acestea
Ar fi un artist.
Dar, dacă ar fi un artist, atunci ar avea răni şi mai adânci
Pe care, oricum, nu le-ar putea descrie.

Există tăcerea unei uri devastatoare
Şi tăcerea unei iubiri imense,
Şi tăcerea prieteniei trădate.
Există tăcerea unei crize spirituale,
În care sufletul tău, torturat cu mult rafinament,
E receptacolul unor viziuni care nu pot fi mărturisite
Celui care duce-o viaţă elevată.
Există tăcerea înfrângerii.
Există tăcerea celor pedepsiţi pe nedrept;
Şi tăcerea celor care mor şi-a căror mână
Se-încleştează brusc pe mâna ta.
Există tăcerea dintre tată şi fiu,
Când tatăl nu-şi poate explica viaţa,
Chiar dacă, de fapt, el nu e bine înţeles.

Există tăcerea care intervine între soţ şi soţie.
Există tăcerea celor care au eşuat;
Şi tăcerea imensă care-ascunde
Naţiunile supuse şi conducătorii învinşi;
Există tăcerea lui Lincoln,
Amintindu-şi de tinereţea lui săracă.
Şi tăcerea lui Napoleon după Waterloo.
Şi tăcerea Ioanei d'Arc,
Strigând din mijlocul făcărilor, " Binecuvântat Isus" –
Revelând în două cuvinte toate suferinţele, toate speranţele.
Şi există tăcerea bătrâneţii,
Prea plină de înţelepciune pentru ca limba să o poată exprima
În cuvinte inteligibile pentru cei care nu au trecut
Prin toate încercările vieţii.

Şi mai există tăcerea celor morţi.
Dacă noi, în viaţă fiind, nu putem vorbi
Despre anumite mari, profunde experienţe,
De ce vă minunaţi că morţii
Nu vă povestesc despre experienţa lor de morţi?
Tăcerea lor trebuie interpretatată
Acum, când suntem tot mai aproape de ei.

poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au stins teii

S-au stins teii în tăcere... anul ăsta nu i-am vrut,
Mi-ai lipsit, a fost durere, să te uit nu am putut,
Mai se tânguie o frunză... un pas rătăcit m-a dus
Să aleg o altă muză, şi prea tristă m-am supus...

Dar nimic nu se compară, cu mirosul lor de mai,
Teii cu floare amară sunt simbolul ce mi-l dai
Prin cuvinte nerostite sau mesaje în eter
Pe orbite rătăcite şi-nvelite în mister.

S-au stins teii şi mă doare că m-am înecat în vis
Îmbătată de candoare, aşteptând un compromis
Tu să-mi fii muza de toamnă, teii să-mi fie balsam
Rănilor care înseamnă... niciodată să te am...

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea faptului că existăm ne îndeamnă să venerăm ceea ce ne-a fost refuzat la fel cum venerăm ceea ce ne-a fost acordat.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu-şi încredinţeazţă visurile în mâinile celor care le pot distruge.

Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile singurătăţii

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generaţii,

aspiraţiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichităţii,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca şinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
istoriei,

iubirea zace prăfuită între paginile
cărţilor din anticariate,
ultima poveste de dragoste
am scris-o
într-o sticlă de şampanie pe care
am aruncat-o cu mâinile tale
în valuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim imnul inimilor noastre

Adevărul există ca să-l rostim
adevărul nu suportă
vălul iluziilor pierdute
Adevărul nu-şi cere iertare că există
Adevărul dă năvală
de
pretutindeni
dar
mai ales
din
tine
Nu închide ochii
Adevărul
nu
dispare
niciodată

Adevărul este România

Şi
de
azi

Tu eşti România

Nu mai da vina
pe
aproapele tău

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (25 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!