La vie comme elle vient...
Cad frunze de pe ramuri în dansul lor firesc,
Rămân brațele goale, eu după veri tânjesc;
Bat ploile-n ferestre într-un tic-tac parșiv
Și țipă violetul în straiul rogvaiv.
Și visu-mi se îneacă în Styx-ul nemilos-
Sunt Lethe ce sădește uitarea pân' la os.
Și de n-aș fi uitare, ce-amar în ochii mei,
Când toamnele se-ncuibă în florile de tei!
Mi-e sete de pădure, mi-e foame de-un fior
În mine anotimpuri se nasc și mor de dor;
De dorul de albastru ce plânge pe la uși,
Unde-a rămas copila orfană de păpuși.
Orfană sunt de vară, orfană de părinți-
Icoane-n raiu-acela în care stau cuminți,
Unde nu-i întristare și nici durere nu-i
Și plouă-n mine dorul și nu-l spun nimănui.
Doar îl așez în versuri și-n rugă îl strecor
Când sângerează-n mine atâtea veri și mor
Încet, cu fiecare plecare și mă tem
De viață, ca de-o caznă, sau ca de un blestem.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
- poezii despre păpuși
- poezii despre păduri
Citate similare
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre legi, poezii despre trenuri, poezii despre superlative, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare sau poezii despre moarte
Dor
Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munți, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe țărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare
Mi-e dor să dorm și s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată
Mi-e dor să știu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o mușc și să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, și dorul... doare!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nebunie, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre munți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când tu nu vii
Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.
Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.
Când tu nu vii mă locuiește pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.
Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vară, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre albastru, poezii despre zâmbet sau poezii despre tăcere
Poezia, ca un tot...
N-am averi... la ce sunt bune, când plecăm cum am venit?
Dar, am versul care strigă sau șoptește liniștit;
Înflorește-n primăvară de sub pătura de nea
Și se-mbracă în albastru, vara, sub sclipiri de stea.
Toamna, câteodată-și plânge, în tăcere, ploi de dor,
Când își pune straiul veșted peste rimele ce mor.
Apoi, cântă în colindă, pe sub bradu-mpodobit,
Chiar de Moș Crăciun nu vine, eu am visul împlinit.
El m-ascultă cu răbdare și rămâne unde-l pun,
Chiar de nu întotdeauna mă aprobă în ce spun;
Se foiește-un pic, dar tace și se-așază în poem,
Chiar de lacrima-l apasă și cuvintele îi gem.
Uneori se uită galeș și mă mângâie pe-obraz,
Când mă-nchid în mine însămi, ca-ntr-un rece Alcatraz;
Alteori zâmbește tainic, anilor ce au plecat-
Amintiri rămase-n urmă, ce-n album s-au așezat.
Mi-e și apă, mi-e și pâine, lacrimă și dor ascuns,
Rugă răstignită-n ceruri, la-ntrebări îmi e răspuns;
Mai avere ca poemul n-aș fi vrut nicicând să am!
(Cred că-n mărul Evei, versul l-a ademenit pe-Adam...)
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avere sau poezii despre pâine
Amân un festin pentru viața de-apoi...
Mi-e foame de viață, dar e marfă de lux,
De mine se-agață doar o viață-n reflux.
Și mi-e poftă de cântec și-o vorbă de-alint,
Și să n-am nicio grijă, aș vrea să mă mint...
Aș dori o salată din flori de cais,
Să o gust pe ascuns, dar mănânc doar în vis.
Și când zorii se-arată la fel de săraci
Doar din ploaie și nori ce mâncare să faci?
Și ce suflet lihnit port în mine, ce chin,
Când primește-un tain nesfârșit de venin!
Fir de iarbă pane aș gusta la dejun,
Dar nici iarbă nu am de pe unde s-adun...
Din pansele mi-aș face un chec la desert,
Dar grădinile-s toate pustii și-n deșert
Nici scaieți nu mai sunt, doar tăcere și vânt
Și-un cuvânt în atele, săpându-și mormânt...
Aș mânca un poem, dar cu ce mai rămân?
Ciugulesc o fărâmă de vers și amân
Un festin pentru viața de-apoi unde nu-i
Nicio foame de viață, doar liniștea Lui...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie sau poezii despre suflet
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viitor, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sinceritate
Orfană de noroc
Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
Să nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.
S-a apropiat de mine, doar atât cât să miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.
Să nu poa' să mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.
Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.
Calc norocul în picioare și nu simt cum sângerează
Talpa goală. Inimi frânte, pe sub pași se conturează...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre învățătură, poezii despre tuberoze, poezii despre picioare, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre gură
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sânge sau poezii despre gheață
Mă-ntreb...
Pe căile gândului meu
Doar suspine curg mereu,
Nici dorul nu mai e dor,
Nici iubirea ta fior...
Nici toamna nu-i anotimp,
Frunza din crâng n-are timp
Să-mi lase verdele-n prag,
Pe-alei pașii celui drag.
Nici ceru-nalt nu-i senin,
Nimic nu miroase a crin,
Nopțile-s atât de reci...
Mă-ntreb, tu când o să treci?
De ce nu vii, de ce nu pleci?
Mă plimbi prin ploile-ți reci...
De ce toamna mi-e pustie,
Iubirea veșnic târzie?
Gândul mi-e un labirint
Plin cu frunzele-ți de argint,
Ce cad pe alei cu dor...
Toamna iubirile-mi mor.
poezie de Camelia Boț (11 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre frunze sau poezii despre crini
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi și următoarele:
- citate de Alexandru Macedonski despre viață
- poezii despre trandafiri
- citate de Alexandru Macedonski despre trandafiri
- poezii despre prezent
- citate de Alexandru Macedonski despre prezent
- poezii despre noapte
- citate de Alexandru Macedonski despre noapte
- citate de Alexandru Macedonski despre moarte
Din flori de gând te-adun
Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.
M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.
Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor
Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre vals
Mi-e dor
Mi-e dor de vară și mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu pășești prin nopțile amare
Și-mi mângâi clipa înnorată, mamă!
Mi-e dor de vară și de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!
Mi-e dor de pace și de infinit,
De pașii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...
Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroși,
De răsărit și de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoși,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.
Mi-e dor de vară, de iubiri
Și de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre pace sau poezii despre nori
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre sărut sau poezii despre seară
Cu îngerii aici și-n cer...
Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...
Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...
Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...
Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre foc, poezii despre vamă sau poezii despre prăpăstii
Mai este viață, fără tine...
Se scutură copacii de zăpadă
Și eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.
Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ți-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.
Și totuși pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi țin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta și de necaz.
Baladele îmi gustă din durere
Și-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n brațe și-n tăcere,
Încerc să înfloresc și iar mă mint,
Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiți, de-o viață le repet.
Și dacă nu simți sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu și-aproape inutil.
Am învățat să nu te am aproape,
În niciun anotimp și știu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag și dor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre muzică, poezii despre înfrângere, poezii despre vioară sau poezii despre verde
De-ar fi...
Mi-e frig și corbii se adună, ca pacostea pe omul bun
La un taifas sub clar de lună și eu coșmare-n ochi adun;
Licornii-și leapădă legenda, ca șerpii năpârlind de piei,
Cu ochii-albaștri în oglinda albastrului din ochii mei.
E liniște ca în morminte, tăcerile au chip de iad
Prin care scormonesc cuvinte și din cuvinte lacrimi cad.
Degeaba înfloresc salcâmii și teii poleiesc alei,
Mi-e frig, iubite, și se-adună atâtea ierni în ochii mei!
Bujori serafici sângerează pe brațe goale, ce tânjesc
Încă o clipă de zăbavă, când scuturându-se, rânjesc
Pândaci flămânzi de roșu proaspăt. Ce agonie, ce măcel,
Când tremură de-nsingurare, al primăverii menestrel!
Mugesc amurgurile-n flăcări, nuntește noaptea sub castani,
Floarea miresii-i e ofrandă, amorurile sunt pe bani;
Plătește noaptea mii de stele pe-o mângâiere și-un sărut,
Rămâne ceru-n întuneric, ca și cum stele n-a avut.
De-ar fi doar mintea mea ce naște coșmaru-acesta clandestin,
Mi-ar fi ușor să spun o rugă și la icoane să mă-nchin.
Dar, știu că ruga nu ajută și niciun leac nu-i de ajuns
Când germinează-n noi doar ură și-n sânge ura ne-a pătruns...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre întuneric, poezii despre șerpi sau poezii despre stele
Și a plouat și azi...
Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.
În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.
E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.
Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.
Sunt o epavă eșuată-n viață,
Deasupra corbii se rotesc flămânzi.
De nu s-ar mai trezi-ntr-o dimineață
Ochii aceștia, tot așa de blânzi!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Mi-e dor de trăirea primului sărut
Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.
Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.
Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.
Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viața ce se scurge,
Mă-ntorc....
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute