Guvernanţii

Patria ar vrea să poarte
Viitor bun mai departe!
Iar cei ce conduc o ţară
Zic că-i doar o... ţopăială!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Că eşti!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi eşti departe...

Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi spui departe...

Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vii departe...

Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vrei departe...

poezie de Gabriela Chişcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei emigrante

Unde paşii mă vor duce,
Sperând pâinea că-i mai dulce,
Emigrând în altă ţară,
Din amară-i mai amară!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui europarlamentar pentru România

Românii crezură tot,
Că-i reprezentant de ţară...
După faptele de-afară
Seamănă a... idiot!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea e doar o ţopăială într-o altă veşnicie.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână cu marele orb

Îl duc de mână prin păduri.
Prin ţară lăsăm în urma noastră ghicitori.
Din când în când ne odihnim în drum.
Din vânăta şi mocirloasa iarbă
melci jilavi i se urcă-n barbă.

Zic: Tată, mersul sorilor a bun.
El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.
El tace - fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.

Subt bolta aspră de stejar
ţânţari îi fac o aureolă peste cap.
Şi iar plecăm.
De ce a tresărit?
Tată orb, fii liniştit, în jur nu e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrimă de aur se desparte.

Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihănii negre
ne adulmecă din urmă
şi blânde mâncă ţărna
unde am călcat şi unde-am stat.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 7 ani

Traiul bun, demult promis
A ajuns la cei de sus
Cu cei mulţi, e alt temei;
N-a trecut mileniul trei!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor

De privim spre viitor,
Nu va fi deloc uşor
Şi bogaţii şi săracii
Vor şi gloria şi banii.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecvent familiei

Consecvent când eşti
Răsplata ţi-o primeşti
Ăsta-i un fapt firesc,
Cinstit, omenesc.
Iar şi iar te îndeamnă
Un gând ca o mamă,
Nu sta de pomană.

Eşti crescut la ţară,
Un cuget curat,
Generos şi afară
Eşti cu adevărat;
N-ai un pat de ţară.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La a 85-a primăvară AMBASADORUL

Predestinat pentru vigoare şi elan,
El, fiul unui notar oltean,
Tainic, trăieşte viaţă înţeleaptă,
Răsplata meritată n-o aşteaptă niciodată,
E-un crez al său de inimă curată.

Goicean, dintr-un pământ străbun,
Inteligent, răbdător şi tare bun,
Gânduri pentru a 50-a carte,
E-un crez al său, ideea merge mai departe,
Acolo unde paşii au să-l poarte.

Găsind sensuri noi, cuvinte potrivite,
Onorat de semeni, fiind şi preţuit.
Rod al muncii minţii şi trăirii,
Un tainic, moment constant al dăruirii,
Numai bun la semeni pentru dăruit.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun. Dă tot ce ai mai bun. Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine.

citat din Lou Holtz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans sportiv

Dar de suflet şi simţire
Aură de împlinire
Rază blândă de lumină
Idealu-i la-ndemână,
Aur pus pe chip de zână.

Graţie de Pas în Doi
Ritm purtat în pas vioi,
Iată-l aurul să-l poarte
Gloria pe mai departe
Onorabila pereche,
Reprezentând prin sine
Eleganţă şi iubire!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea lui Adrian Mititelu

Bătăiosul Mititelu
Vrea s-arate că-i în stare,
Îndrăzneţ cum îi e felul
Lângă "U" să crească mare!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate

Iar femeia de la ţară
Muncită din zori în noapte,
Cu nimic nu se compară,
Fiinţa sa cere dreptate.

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, ţară, cum se poate

Ţară, ţară minunată,
Mult prin secoli încercată,
Te-au condus mari domnitori,
Te conduc azi infractori.

Românie, Românie,
Spune-mi, ţară, spune-mi mie,
Nu te trec deloc fiorii
Când conduc azi trădătorii?

Spune-mi, ţară, cum se poate
O aşa absurditate?
Cu atâţia oameni mari,
Eşti condusă de tâlhari.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (16 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţă...

De când soţu a-mbătrânit,
Rar se mai vrea fericit
Doar iubita-i o comoară
O preferă des şi goală!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie (de 1 Aprilie – ziua păcălelilor)

Cu doamnele se vrea decent,
La un aşa frumos eveniment,
Iar pentru domni, mai optimist,
Să poată fi... epigramist!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre conducători sunt cei care conduc prin control şi cei care conduc prin încredere. Unii sunt conducători-manageri, iar ceilalţi conducători-lideri.

citat din Xavier Fontanet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e rostul vieţii mele?

Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toţi adunaţi
Şi cu mine vine Paul şi cu încă vreo doi fraţi.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Şi se-ngrămădesc cu toţii, mai ceva decât fac hunii.

Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
,, Pachetele sunt puţine!" – spune primarul – mulţimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.

Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
Hoţii ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,

Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână şi să dăm afară hoţii,
Să fim unul lângă unul şi să ne unim cu toţii.

Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?
Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Şi să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine.

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e aşteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluţe mii şi mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuţe pe cărări
Şi bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile şi le dezgheaţă
Şi devin iar plini de viaţă.
Aşa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere pentru Boc (Vizavi de pensionari)

Vreau să-l ajutăm pe Boc,
Că-i un premier... "boboc".
E abia... a patra oară,
Când conduce astă ţară.
N-a aflat de pensionari,
Care-s toţi "milionari".
Dacă vrea un buget tare,
Să le umble-n buzunare:
Musai să impoziteze,
Orice model de proteze,
Aurul de la dantură
Care îl mai au prin gură,
Argintul ce-l au în freză,
Că e tară mic-burgheză,
Orice fel de handicap,
Mai ales dacă-i la cap.
Plumbul greu de la picioare,
Că-i metal din alea rare,
Piatra-ascunsă prin ficat,
Că-i fără certificat,
Iar dacă tot nu ajunge,
Mai e zahărul din sânge,
Şi-n sfârşit... ca un "caimac"
"Gazul" ce-l au în stomac.
Dacă încă nu e bine,
Să le dea nişte buline.
Să omoare toţi bunicii,
Că doar ei sunt "inamicii"

poezie de Paul Constantin (1 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!