Iar curg vise...

Iar curg vise, nu-n pustie,
Ne scăldăm în poezie.

Ne uscăm în amintiri,
Găsind rosturi, potriviri.

Semăn perlele-n scoică
Să te simţi maică şi doică,

Eu mă simt stâlpul de casă,
Vreau să urc zarea mănoasă

Să găsesc izvoarele
Un' se scaldă soarele,

Unde curcubeie noi
Visele urcă în doi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng la pieptu-mi, de aseară

Doru-nvinge depărtarea,
Noaptea te aduce-n vis,
Perna somnului e zarea
Unde zborul ţi-i deschis.

Luna urcă prin artere
Către-al inimii obol,
Unde dragostea se cere
A fi între noi simbol

De aceea mă simt bine
Când din vise tu cobori
Şi te-nghesui lângă mine
Cu parfumul tău de flori.

Strâng la pieptu-mi delicat
Visul ce se desfăşoară,
Sau te strâng neîncetat
Doar pe tine, de aseară?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copacul plin cu vise

Sub copacul plin cu vise
Pegasul îşi mută carul
Limpezind în suflet harul
Prin poemele promise.

El nechează-n univers
Printre fluturi de cristale,
Dorurile-i stau în cale,
Epitete puse-n vers.

Vin copilele-nsetate
La izvoarele de foc,
Se scaldă, s-aibă noroc,
Printre stelele înalte.

Tu te-apropii doar de mine,
Mi te-aşezi frumos la piept,
Mângâi pipa de poet
Şi iei pegasul cu tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârşitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viaţa se sfârşeşte?
De ce pământul se-învârteşte?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor...

Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.

Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald şi timpul rece,
Clipa-n veşnicie trece.

Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruţ plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?

Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima cât doi cărbuni...

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În braţul meu, la poartă.

Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.

Aştept la sânu-ţi să revin
Cu pale de parfum
Unde speranţele devin
Poteci de nea şi fum.

În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ştiu, ce vreau să ştiu

Nici nu ştiu ce vreau să ştiu:
Dacă raiul este viu,
Dacă iadul este trist,
Îndoielnic futurist.

Ştiu că raiu-i pe pământ
Şi cu ploaie şi cu vânt,
Şi cu soare şi cu miei,
Cu stoluri de porumbei.

Ştiu că stânca este stâncă,
Veşnic înspre ceruri urcă,
Finisează-n curcubeie
Tors de înger, de femeie

Cu ochii de căprioare,
Genele fluturi în soare,
Nasul fin ca un surâs,
Gura un izvor de râs,

Gâtul suplu, pieptul plin,
Cu rădăcini în destin,
Braţele-s pline cu flori
Unde m-ascund uneori.

Asta e femeia, eu
Sprijinul ei sunt la greu,
Muză mi-i şi poezia
Cât trăiesc în România.

O sculptez pentru vecie,
În statui cu gingăşie,
Aşa ştiu, ce vreau să ştiu,
Raiul este prin ea viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini amoroase

[lui Alexandar cu dragoste]

din iubiri de vis şi de poveste
am decupat imagini cu noi doi
doi visători sub zâmbete celeste
născuţi din curcubeie după ploi.

suntem doi miri într-o vie legendă
contemporani cu amorul nebun
fericirea zilnică trecută în agendă
pe fiecare ne formează tribun.

ca doi luceferi ne scăldăm în mare
îmbrăţişaţi de valuri de smarald
perle din adâncuri vuiesc a chemare
spuma marii ne strânge sub fald.

noi nu vom aduna momentele amare
vom trăi cu stelele sublimă animare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năsada pământului

Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt ţăranul ce înnoieşte timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine şi în prezent Olimpul.

Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-ameninţă cu pâine cât roata
Singurătăţii petrecute în doi.

Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe şoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădeşti în valuri când plouă.

Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoşi copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.

Amândoi suntem pâinea vieţii,
Năsada pământului căzută din rai
În trusa amintirii tinereţii
Pe care-o cântăm bătrâneşte la nai.

Are pâine oraşul şi satul,
Năsadă suntem sub bradul vânjos,
Dumnezeu a unit josul cu-naltul,
Mă simt pâinea Lui de frumos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Fata cu ochii ca iarba
face să-mi tremure barba.
De emoţie şi teamă,
că nu mă mai bagă-n seamă,
nu mai ştiu nici cum mă cheamă.
Când o văd mă fâstâcesc,
mă roşesc şi ameţesc,
iar dacă vreau să-i vorbesc
simt că se-ncleştează gura,
gândurile-mi curg de-a dura,
simt că mă cuprinde ura.
Deschid gura, amuţesc,
încep să mă zvârcolesc,
şi rostul nu mi-l găsesc.
Când văd că râde cu alţii
mă dezleagă doar prelaţii,
delirez şi cad în transă,
doar aşa-mi creez o şansă
de a fi în preajma ei
ca să-i sorb din ochi scântei,
s-o ating, să-i mângâi faţa,
cum soarele dimineaţa
pupă roua, soarbe ceaţa.
Doamne, dac-ar fi a mea,
să ştiu că şi ea m-ar vrea,
m-aş face luntre şi punte,
din loc aş urni un munte,
i l-aş pune la picioare,
iar alături trei izvoare,
o pădure de brazi deasă,
iar la umbra răcoroasă
i-aş construi mândrii casă
să se simtă ca acasă,
acasă unde doar noi
să fim unul amândoi,
trăind anii tinereţii
până la sfârşitul vieţii.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise pe zăpadă

Brusc se iau decizii contondente,
Visele se îndulcesc în fete,
Vârstele-n etaje aleargă după ele,
Le ajung doar cei mânaţi de stele.

Copiii mici le ating la călcâie,
Adolescenţii doar în poezie,
Adulţii le mângâie peste tot,
Bătrânii doar acolo, unde pot.

Fiecare-i cu inima- altar,
Unii au fler, alţii n-au habar,
Unii au bani, nu au putere, –
Unii chiar se lasă de plăcere.

Fetele se-ncântă, înduioşate
Adună îngeri şi îi scaldă-n lapte,
Căutat de-o spaimă înspumată
Prefer să fac potecă în zăpadă.

Să las ca semn urmaşilor urmaşi
Potrivirea miilor de paşi,
În minciunile înscrise pe zăpadă
Visele le pun frumos să ardă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uscă vise

Octombrie mi-a pus la tâmplă teci,
pline de vise
ce viaţa mi le-a retezat,
atârnă peste umeri
parcă-s puse la uscat
precum ciorchinii plini de struguri
zemoşi şi grei,
în cuie aşezaţi pe grinzi,
la buna-n casă
după ce toamna i-a brumat!
Sunt teci ce taie prin piele
şi visele mă dor,
rămân doar răni deschise
cerşind un ajutor,
bruma sărează amintiri
lăsând în urmă noastră ceaţă
şi clipele cu noi ce nu mai vin,
uscă visele din teci
din noi in jur.... doar ce a fost odată!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheare în sufletele noastre

Cineva intră cu ghearele în sufletele noastre,
Ne sfâşie biblia inimii bunului simţ,
Se urcă pe umerii democraţiei să ne fure gândirea
Zidită în noi cu greu de buni şi părinţi.

Ei umblă cu noaptea sub tălpi şi întorc
Soarele cu spatele luminii spre noi,
Străzile devin tablouri îmbâcsite de furia
Focului ce arde, mocnind sub legi de gunoi.

Se zgârcesc să aducă din istorii doctrina
Bunului simţ înflorind peste zarea curată
Unde echilibrul vieţii se discută cinstit
În văzul tuturor, matur totodată.

Înjură lumea printre dinţi şi îndură
Mersul întoarcerii în epoci apuse,
Rugămintea se-ntoarce spre unice porunci
Date de Domnul, prin credinţă impuse.

Voi nu mai credeţi în noi, în fiinţa umană,
În ţara frumoasă, cea dulce sălaş,
Ne sfâşiaţi biblia bunului simţ
Şi-n democraţie aţi devenit hiene, trufaşi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fruntea înclinată către Dumnezeu

Femeia înger, fire de mătase,
Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Coboară-n vis mlădie să descoase
Binele de presupusul greu.

Apare luna plină printre nori,
Fulgerele cruce fac în cer,
Tunetele pun nectar în flori,
Zarea se-nroşeşte în mister.

La sânu-i încă doarme pruncul mic
Şi el visează lumea ce va fi
Mai luminoasă, Doamne, înc-un pic
Unde în credinţă vom trăi.

Soarele apare la fereastră
Punând la vise roata de trăsură
Unde-un cal cu coamă-albastră
Zboară-n juru-i cu zăbala-n gură.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce tărâmuri...

Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde fiecare fărâmă de timp doare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde nu mai străluceşte soarele.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde visul tău moare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde ruga fierbinte nu mai are ascultare.

poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în raze de lumină

Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orişicine ştie
Că eşti o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiţă pentru copiii tăi;
Eşti prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoşesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ţi aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoşi din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simţim divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi doar un vis...

În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.

Un vraf de vise răsfoiesc
Şi-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.

Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Şi doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieţii noastre scrise...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte şi nu vreau să plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneş,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameş,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mişcă stâncile munţilor
cu recunoştinţa sudorii frunţilor,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din paşii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.

poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina caldă

Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis şi voiniceşte
Îmbrăţişează şi iubeşte.

În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!