Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

Descătuşat mi-e trupul risipei de a fi,
Rebel şi egocentric cutez netemător
Spre liniştea... aceea... ce-nvaţă a iubi
Şi tremură atinsă de umbra unui dor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni-vor orgasme nebune

Veni-vor... orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung
Pe coapse ce ştiu... să adune,
Cristale din ochii ce plâng.

Va arde adâncul... tăcerea.
Iubirea-i un rău... necesar,
Se-arată durerilor, mierea,
Norocul se joacă... la zar.

Retoric, substanţele cântă
Ispitei... nuanţe de-amor,
Iar fulgere... binecuvântă
Albastrul culorii de dor.

Cuvintele, pot indispune
Nimicul... sfios şi nătâng,
Veni-vor orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e focul stins

Mi-e focul stins între minuni,
De floarea macilor nebuni
Purtată-nspre albastre zări,
De liniştea din călimări.

M-aşteaptă-ngheţul sidefiu
Al gândului, mereu, târziu,
Tot risipit... şi-nlăcrimat
De şoapta primului păcat.

Plânge cu pulbere şi scrum,
Fire de dor, dâre de fum
Ce curg năuce-n setea mea,
Din a tăcerilor perdea.

Mi-e sufletul, bucăţi de rai,
Flămând de-al clipelor alai
Şi de nelinişti ce mă vând,
Oare de ce? şi până când?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul clipei

Oglinda îmi şopteşte prin firele albite
Că lupii vremii muşcă din fibre obosite,
Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare
Şi tihna mi-o-nveleşte cu-a frunzelor paloare.

Dar toamna generoasă, ca struna de vioară,
În sunete adună un ritm ce înfioară.
E şipot de izvoare? E glas de ciocârlie?
Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie?

Spre zări necunoscute cocorii se agită,
Îşi flutură penajul prin ceaţa-ncremenită;
Îmi spun că trece toamna şi nervul o să strige,
Capriciile vremii în mine s-or înfige.

Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfăşoară,
Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară.
Lumina mă-mpresoară şi-a vieţii serenadă
Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă.

poezie de Georgeta Muscă Oană
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

Metafora metaforelor

Am înţeles
că a iubi
e un continuu vers
un poem nesfârşit neînţeles
de niciun critic din Univers
metafora metaforelor
în infinitul ritm al inimilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dulce-a clipei

Dinspre calende se invocă sfinţii
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minţii,
Când buzele timide-şi cer iertare.

Beţia dulce-a clipei... mă seduce
Şi mă-nvârteşte-n dans ameţitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... şi-nvingător

Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erori premeditate

Nepăsările te-ndeamnă
A uita... şi a te duce,
Pe cărările ce-nseamnă
Talpa clipelor năuce.

Rotocoale de cuvinte,
În surâsuri cabotine
Judecă pe cel ce minte
Visele, tot mai puţine.

Astrele-s mereu grăbite
Spre zăpezile din sud
De-ndrăzneli neviscolite
Ca şi sufletul zălud.

Sensuri noi şi speculaţii
Fierb cu vinul în ibric,
Patimile-acestei... naţii,
Împărţite la nimic.

Vicii, proceduri cretine
Şi erori premeditate,
Râd de tine şi de mine,
În puseuri... agramate.

Vorba spune, timpu-alege
Şi românii vin acasă,
Vai de cel ce nu-nţelege
Că durerile-i apasă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire câştigă cine râde, cine plânge, cine are răbdare, cine tremură de nerăbdare, cine pleacă, cine se întoarce. În iubire pierde numai cine o părăseşte.

citat din Alberto Sorge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima fulger

Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaşte
Şi în spuza clipei îşi ia zborul
Poezia care-n ceruri naşte.

Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te ştiu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.

Stau ochii aţintiţi spre generaţii,
Nimicitori din umbra frământării
Şi cerul tot devine puf albastru
Şi lacrima un fulger, încercării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi mai iubi

De voi mai iubi vreodată,
Dintre patimi şi păcate
Te-aş alege, dragă fată,
Ignorându-le pe toate.

Chipul tău, icoană sfântă,
Mă stârneşte şi mă-nvie
În amiezi ce nu cuvântă,
Dar seduc... şi mă îmbie.

De voi mai iubi, se poate,
A găsi răspunsuri care
Să mă pună iar pe coate
Şi-n genunchi, ispititoare.

Trupul arde şi mă-mpinge
A te prinde... oarecum,
Şi-a-ncerca a te convinge,
Seara... să o facem scrum.

De voi mai iubi, femeie,
Te voi anunţa, ştii bine,
Pân-la proxima nedeie,
Vreau a fi numai... cu tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-ai iubi

De m-ai iubi... ar fi paranghelie
În suflet şi pe-al buzelor contur,
Păcatelor nu am să cer simbrie
Şi nici cuvintelor, n-am să te fur.

De m-ai iubi... înmuguri-vor merii
Şi te vei încălzi... la pieptul meu,
Găsind căldura maxim-a plăcerii,
Crescută-n mine ca un falnic zeu.

De m-ai iubi... va suspina şi luna
Invidioasă fiind când te pătrund,
Când te ating, aşa, ca pe niciuna
Şi-n tine... îndrăznelile-mi ascund.

De m-ai iubi... oricine-ar întelege
De ce poemelor... nu mi te vând?
Şi n-o să mă acuze... nici o lege,
Că încă de ispite sunt flămând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor,
Torcând, molcom, ca in pisoi,
Şi te-aş iubi pân' mai apoi,
Şi-aş curge lin, ca un izvor...

Cu unda, trupul să-ţi măsor,
De luni, iubito, până joi,
Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor
Să numărăm din doi în doi,

În dulcea înserare din pridvor,
În paşi de dans, în ritm vioi,
Să te îndoi, să mă desdoi,
La modul corespunzător...

Mi-e somn, mi-e lene şi mi-e dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu regreţi

Să nu regreţi... minutele păgâne,
Când trupurile... ni s-au cunoscut
Şi peste raţiuni au fost stăpâne,
Dorind nebune... cel dintâi sărut.

Să nu regreţi... cuvintele şoptite
Nici orele de pasiuni... arzând,
Privirile ce despleteau... grăbite,
Tăcerea caldă-a nu ştiu cărui gând.

Să nu regreţi... din ce a fost să fie
Nici o atingere... şi niciun dor,
Păstreaz-a dragostei... filozofie
Şi-nvaţă-mă în suflet să-ţi cobor.

Să nu regreţi... extazul şi fiorul,
Sfinţite-mbrăţişări ce ne-au unit,
Palma timidă... dezgolind piciorul,
Clipa în care... ne-am îndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi exista de-a pururi

Ca amintire dulce sărutu-ţi va rămâne,
De cad zăpezi în noaptea amorului nebun
Şi vântul prinde-n braţe tăcerile păgâne,
Tot răvaşind nimicuri... la margini de cătun.

Îţi las şi-o-mbrăţişare la cumpănă de stele,
Când fulgii în fereastră... se vor izbi... uşor,
Să pună flori de gheaţă în umbra de perdele
Şi fire de mătase... luceferi de cobor.

Când dimineaţa vine... mă vei uita, se poate,
Dar în adânc, fierbinte, mă vei simţi mereu
Şi-n sânul ce tresaltă şi încă, se mai zbate,
Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!