Durere
nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări
deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Spălarea de păcate
mă scald în zăpadă
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ținându-se de rădăcini
nu-mi este frică de alb
nici sete nu am
foame nu simt
mă scald în bulboană
și-atât
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndeajuns
chiar piatra albă
are-un destin ocult
la care să mă-nchin?
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesiguranță
și piatra albă
are-un destin ocult
la ce să mă închin?
care poveste din durerea lumii,
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între noi doi
o cupă a răbdării
eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credința o am
nici foame nu-mi este
de trăiri și speranțe
le-am învățat pe toate
mireasă fiind
du cupa la gură și bea
universul cu toți cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranțe
între noi și cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sete
Tânjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aș putea, poate să-i spui
Orișicui
Ce hrană
Mă poate nutri și ce mână.
Am pâine, merinde și vin,
Pătulul mi-e plin.
Am poame-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belșug,
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi câte ciubere și donițe vrei.
Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă.
Și am în cămară
Și miere amară.
Pe lângă bucate,
Mi-e silă de toate.
De rău și de bine...
Mi-e foame și sete de tine.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.
pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?
deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când mie imi este sete de tine
ție îți este foame de mine
suntem monoliți înfrigurați
înverșunați
timizi
ce se caută unul pe altul
într-un decor atipic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
așa cum ai scrijeli
scoarța unui mesteacăn
o amintire despre mine și noi
nu pentru că ți-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se așează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alții
în căutarea laptelui
și mor sufocați
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ochi de pisică
Eu nu am ochi!
În locul lor sunt două pisici care miaună..
una foarte de foame de sete
alta foarte puțin a sete de foame
amândouă mirosind
mirosindu-se
a privire, a privind, a privesc,
a mângâiere în timp ce mă spală
și cu privirea lor mă gonesc
într-o zi
într-un an
într-o vară...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Ți-e foame?
Nu.
Picioarele ți-s amorțite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără să știi a controla?
Nu.
Cumva ți-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Și-apoi, plecă.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cumpăr visuri. Felurite visuri. Vrem să schimbăm țara din temelii. Țara noastră are nevoie de visuri. Lumea trebuie îndreptată. Tu ce faci cu ele? Ele nu țin nici de foame, nici de sete, nici de cald, nici de răcoare...
Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiți primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necesitate
Mai dă-mi o ulcică de rouă
Să-mi stâmpăr nevoia de tine,
Când noaptea se crapă în două
Și visele freamătă-n mine!
Dă-mi pulberi albastre de stele
Să potol o foame căci iată
Mă mușcă dorințe rebele...
Se-nghesuie toate deodată!
Sub pleoape îmi ard nedormirea
În gânduri ce urlă jivine..
Când doru-și revarsă menirea
Mi-e foame, mi-e sete de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Și nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Și mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Cum să-i spun eu inimii că e smintită fiindcă ea crede în ceva ce nu se vede, nu se aude, nu se gustă, nu se pipăie, nu grăiește, nu ține de foame, nici de sete, nu aduce respectul omenirii și nici nu folosește vreo putere asupra ei? Eu iubesc.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubirea ca stare
de foame și sete
ai mei împleteau
niște cozi lungi
între o tâmplă și alta
pe capul meu de copil
mai lungi decât brațele Dunării
la vărsarea în mare
ei retezau orgolii
de stele ascunse în ape
și mă iubeau
cu acea dragoste
ce niciodată nu moare
în cosițele mele
de pai crud
creștea iarba amară din adânc
de care știau
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi mai fie sete mâine
Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vino si stai
cat mai aproape
de mine
în dimineața asta
stejarul mi-a înflorit
în gât dorul de cântec
stiu ca ți- e sete
nu stiu cat de mult
ochii tai vor fi pavăza
de verde în lumini translucide
și mie mi-e sete
de tot ce-a pierit
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
Copile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris și mai scriu fiindcă mi-e foame, fiindcă mă secătuiește o cumplită și arzătoare sete. Mi-e foame de pâine, de dragoste, de omenie, de dreptate.
Liviu Deleanu în interviu (15 august 1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnā
Doamnā, mi-e atât de lene,
C-aș dormi doar între perne
Și-ntre țâțe-nlācrimate,
De fete nedeflorate...
Doamnā, sete mi-e de mor,
Cā ți-aș sāpa un izvor,
Chiar în pâtecu-ți rotund,
Sā te beau pânā-n strāfund.
Doamnā, foame mi-i de lup,
De-ai fi pâine sā te rup,
Fragedā, cum ești mata,
Dintr-o datā te-aș mânca.
Doamnā, dacā te-aș gāsi,
Ca Rasputin te-aș iubi,
Douā nopți și jumātate,
Sā mā lepād de pācate...
Lene, foame, sete, dor,
Doamnā, știu cā-s muritor,
Dar nu-ți face sânge rāu,
Încā-s viu și sunt al tău!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!