Frunză de plop
Tremura toată iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
și mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiți închizându-se
ca anemonele de mare
Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipților
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vis bolnav
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peșteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Nedumeriți, apoi nemulțumiți,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriți cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.
Am privit cerul
și-am văzut
umbra soarelui pe infinit.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rondel în prier ucigaș
Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă;
Sub hibernala canonadă
Cireșul foloarea-și scutura.
Din cer au început să cadă
Săgeți ce firea-nfiora,
Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă,
Că gerul a-nceput să ardă
Și parcă nu se sătura;
Prier cu otrăvită bardă
Ucis-a tot ce-nconjura...
Pe ram mălinul tremura.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iară eu, lumina mea...
Se năștea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!
O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!
O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
El pare-o nava fermecata
Ce-a ancorat aici, subt munte,
Minune indelung visata
De valul Dunarii carunte!
A asteptat în nopti senine
Stralucitoare dimineata,
Când din adancul apei line
S-a ridicat la suprafata
Ca o gradina plutitoare
Cu pomi si pasari impreuna,
Cu florile-i ce rid în soare
Si noaptea tremura subt luna.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Apus de toamnă
Curgea apusu-n zarea clară,
o clipă-a stat în vârf de fag
ca un arcuș peste vioară
cu ultimele corzi drept prag.
Dar îl trăgea-napoi îndată
o mână de vrăjit scripcar
de tremura pădurea toată
sub geana cerului de jar.
Mai sus în deal la cetățuie
trei raze din apusul scurs,
rămase-nfipte pe călcâie,
țineau domnițelor discurs.
Și mă uitam așa, din creastă,
cât de frumoase..., cele trei,
cu părul în bentiță-albastră
iar fustele-n culori de tei.
Cu cât se-ntuneca mai tare
pe toate le doream mai mult,
viorile-mi cântau barbare,
dar am fugit să nu le-ascult.
Și m-am oprit mai jos, în vale,
la mica cârciumă din sat,
beam vin din antice pocale
privind în urmă cu păcat!
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 14.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși-i tremura mâna, m-a bătut la Skanderberg. Băuse cu două pahare de coniac albanez mai mult decât mine.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
E plânsul Tău
Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
chipul ei tremura pe apă
și el și-a culcat umbra
de-a latul pârâului
neîndrăznind să sărute
fața care se vedea unduind
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața unei frunze
A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Și s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viața ei se va sfârși,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăiește
Și frunza de pom: o viață.
Ca și omu-mbătrânește,
Se rupe firul de ață.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naște.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paște.
De câte ori vântul bate
Cad alene la pământ.
Tot de vânt sunt spulberate,
Parcă sunt fete dansând.
Curând iarna le ascunde
Sub mantia ei de nea.
Zac până cucul se-aude,
Și iar s-o-mprimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu mă întreba cine m-a influențat. Un leu este format din toți mieii digerați de el, iar eu am citit toată viața mea.
citat clasic din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Retezat
La cabana cu mult dor
Timpul s-a oprit din zbor
Clipa-i prinsă-ntr-o mușcată
Ce s-a inroșit indată
Soarele când s-o sărute
I-a iesit in față-un munte
Râul apă a vrut să-i dea
Clipa insă tremura
Mi-este teamă si mi-e frică
Că rămân fără aripă
Brațele ce mă-nconjoară
Au uitat că timpul zboară
Si mă strâng atât de tare
Rămân fără răsuflare....
Timpu-n urmă m-a lăsat
La cabană-n Retezat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănânci prea mult, vei tremura ca un pește; mănânci prea puțin, vei sări ca o gazelă.
proverbe afgane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de primăvară
S-a trezit din noapte ziua luminând iarăși pădurea
Cerul, tot ca marea-albastră, vântuiește singur norii
Într-un colț de zare ștearsă se îngrămădesc cocorii
Se întinde peste zare vântul șuierând aiurea
Roua a căzut pe frunze și pe florile bălțate
Iarba udă se foiește dis de dis de dimineață
Câte-o gâză precupeață merge repede la piață
Să culeagă ce-și dorește, dulce suc din flori de toate
E lumină, este ziuă, e lumină cu mult soare
Nu e rost de nici o ploaie, totul e într-o mișcare
Într-un stufăriș o iadă rupe frunzele și-o floare
Se aude cum se curge un pârâu vuind la vale
Peste crâng e primăvara ce-a venit din depărtare
Are ploaie, are soare, are fluturi de oricare
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuse să plouă... Apoi ploua obsesiv, așa cum nu mai plouase de mult. Se întunecase... În depărtare, pe străzi, felinare cu lumina portocalie se coborau peste chipurile trecătorilor obosiți, alungindu-le umbrele. Vântul spulbera primele lacrimi de chihlimbar ale copacilor goi de lumină.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poveste de apus
Pe costișa unui deal
Tinerii priveau spre lac,
Tânărul era Maikal,
Locuia-ntr-un sat sărac.
Lângă bojdeuca lui
Venea fata la apus,
De la munca câmpului
Și Maikăl era răpus.
Fericiți, când se-ntâlneau,
Ochii sfredeleau sfială,
Veseli, la piept se strângeau
Și uitau de oboseală.
Așteptau cu-nfrigurare
Ca soarele să se culce,
Și pe blânda înserare
S-o sărute cât mai dulce.
Maikăl tremura de spaimă,
Fata tremura sfioasă,
Noaptea le va duce faimă:
De mâine va fi mireasă.
S-a dus vestea că iubirea
Dintre un băiat și-o fată
Înfăptuia fericirea
În bojdeuca curată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu și Te laud
Știu și Te laud, tremură vântul
Știu și Te caut, străbat pământul
Știu că Tu, Doamne, ești lângă mine
Știu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ții aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, ești lângă mine,
Știu doar atât: că mi-e bine.
Știu și Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să știi că mi-e bine.
La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Și veacuri de-acuma mereu
Ți-oi spune ce mult Te iubesc...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Dunăre și Rhin va veni să bea
Camila cea mare, și nu e pocaință
Ronul va tremura mai tare decât Valea Loarei
Și în apropiere de Alpi, Cocoșul îi va ruina.
catren de Nostradamus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am stăpânit-o un răstimp sub braț, și-am învălit-o-n contăș, căci tremura toată. Si după ce m-a sărutat și i-am mângâiat ochii, am lăsat-o arzând, în lacrimi. Am încalicat și-am purces repede c-un gând necontenit și stăruitor să mă opresc și să mă-ntorc spre ea. Cu cât ma depărtam, cu atâta o simțeam mai aprig în mine.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar