La apus

Orizontul se naşte in ochii tăi
căprui pământul li se inchină la picioare
subţiri se-ntrevăd printre gene
delicate raze de lumină
ce descresc încet spre buze
trandafirii uşor se sting
iar atunci când sunt cu tine
iau apusul in braţe
şi-l simt tremurând

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi cuprind în braţe
Trupul dulce şi firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.

Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba şi smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.

Ochii tăi mă fură
Noaptea şi chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Şi steaua le zâmbeşte,
Eu îi cred.

Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată şi sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aş fi eu.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieţii.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viaţa mie îmi duce puterea
şi simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlineşte.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
şi mă prăbuşeşte.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irişii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălţimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm muşcătura buzei sărate
şi împărţim, printre încleştatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună-n ochii tăi

E atâta lună în ochii tăi
Şi luminează sângerândă,
Din când în când o rază crudă
Sticleşte în ochi cu vâlvătăi.

Din când în când clipeşti din pleoape
Cu genele spre frunte-ntoarse,
Priveşti spre stelele colţoase
Şoptind încet: "stai pe aproape".

Ce raze blânde vin din noapte
Şi cum ne mângâie, şi-s hoaţe,
Aş vrea să te cuprind în braţe,
Ai vrea şi tu, dar stăm deoparte.

E toată luna în ochii tăi
Şi pare că nu vrea să plece
Şi între noi e-atât de rece
Cu un parfum plin de văpăi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Şi-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colţ de iarbă veşnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toţi norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimaţi veghează
Peste munţi, păduri şi peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Şi se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de braţe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoieşte luna toţi pereţii,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul dorinţei mele

Seara, când liniştea se lasă
Şi raza soarelui păleşte,
Luna încet pe cer se-nalţă
Iar eu simt cum dorinţa-mi creşte.

Un cântec blând abia se-aude
Iubirea-acum îmi curge-n vine
Şi trupu-ntreg mi se aprinde
Atunci când tu vii lângă mine.

Te ghemuieşti la mine-n braţe
Şi lumânarea se topeşte
Parfumul tău umple-ncăperea
Iar pofta mă înnebuneşte.

În ochii tăi privesc întruna
Şi părul tău n-are pereche
Îţi gust a gâtului dulceaţă,
Te muşc uşor de o ureche.

Vorbe de dragoste-ţi şoptesc
Iar tu-mi răspunzi cu un oftat
Vai, cât de sexy poţi să fii
Când trupul tău s-a deşteptat!

Tu eşti dorinţa mea-nfocată
Pe care-o simt când te dezbrac
Aşa că te întind pe spate
Iar ţie-ţi place tot ce-ţi fac.

Ai forme fine şi-atractive
Să mă opresc nu sunt în stare
Căci sânii tăi se-nfiorează
Când îi ating cu-o sărutare.

Mă las purtat de-a ta iubire
Şi-ndată mă cuprinde zelul
Să ne iubim la nebunie,
Să facem dragoste-n tot felul.

Ah, ce plăcere minunată!
Ah, ce extaz, ce încântare!
Ce bine-i când te ţin în braţe
Şi ne iubim fără-ncetare!

Şi nimeni în această lume
Nu poate fi la fel ca tine
Căci numai tu-mi dai fericirea
Şi îmi aprinzi focul din mine.

poezie de David Farrar, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre înapoi

Aş vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Şi clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.

Aş vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.

Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eşuat, sunt dus de-al vieţii val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aş vrea să mă strecor de jos în sus.

Şi cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Şi agăţat atârn de secundar.

Din ceas se varsă-al clipelor şuvoi
Şi-aş vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aş vrea să trec în zbor spre înapoi.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec pe barca mea cu vise

Pe luciul lacului stau desculţă şi tristă
privind printre trestii maronii cerul senin
şi vad vrăbiile zgribulite ce zboară în vântul puternic,
iar ochii mei căprui întâlnesc privirea ta pătrunzătoare
din ochii tăi verzi ce aprind luna în noapte
şi mă-nfioară cu puterea lor, iar atunci barca se leagănă uşor
alunecând pe lac în asfinţitul colorat al soarelui,
mi-e frică de întuneric şi de răcoarea apei,
dar tu îmi furi sărutul mătăsos ş-apoi mă priveşti duios.
Ajungem la malul rece şi barca albă se leagănă uşor,
între trestii şi stuf cu apă verde şi aurie,
iar tu cu braţele mă cuprinzi într-o-mbrăţişare caldă
apoi uşor obrazul mi-l săruţi iar buzele-mi ard de iubire,
simţind inima ta cum mă iubeşte în neştire
că-mi era mult, mult dor de tine.

poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu...

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?...
Verzi, albaştri, căprui,
sau negri?...
Buzele?.. buzele sunt pline
cu şoapte de iubire...
Braţele tale sunt
adăpost pentru furtună
şi paşii tăi îi aştept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu...
Dimineaţa mă trezesc
sărutările tale...
Eşti dorinţa oricărei
femei ce iubeşte...
căldura ta îmi face bine...
ca un soare cu raze
fierbinţi ce-ţi colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri...
Culoare ochilor
tăi, iubite, o ştii?...
Eu ştiu... sunt verzi
ca pădurea!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
iar frica de iubire va dispărea
ca fumul ultimei
ţigări.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Caldă lumină
ochii tăi răspândesc
culori în aer
înfloresc
când în zări
ei privesc
iubire dăruiesc
de ochii tăi zâmbesc
mă scald în ei,
plutesc
şi dacă-i întâlnesc
tresar, mă-nbolnăvesc
iar când mă rătăcesc
în ei mă regăsesc
de ochii tăi
zâmbesc

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

De ce te vreau pe tine, nu pe el?
D-apoi n-ai tu ochii căprui?
Nu eşti tu tânăr şi rebel?
Si mânios cum altul nu-i?

Te vreau pe tine nu pe el,
Că tu ai buze mai cărnoase
Şi esti aşa de subţirel,
Şi-ai mâini atâta de frumoase.

Pe tine te vreau, nu pe el,
Tu mângâi mai uşor şi nu mă doare.
Hai nu mai sta-ncruntat, zâmbeşte,
Sunt eu, femeia care te iubeşte.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Şi mă simt atât de goală
Şi totuşi atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Braţele tale, strans mă-nconjoară
Pământ şi rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ţi-l uit.
Şi glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.

Te vreau aici, aproape,
În braţe să mă ţii.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.

Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Şi sufletul imi plânge.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Toamnă

cad castanele şi butucesc pământul
sunetul unei păsări mărgineşte orizontul
în ecou prin văi de munţi îmi umblă gândul
frunzele se bulucesc, să-acopere pământul

strada se uită mirată, apusul încet apleacă soarele
şi-a-dună obosit-n poala cerului, grăbit şi-ncet el razele
atunci eu-nchid în mine dorul şi strig: priveşte!
acolo sus, e-o stea, care mă-aşteaptă-n cerul nopţii

şi-o frunză, uimită, în ultima ei zi când spre pământ se-ndreaptă
aude-un adio, şoptit, de la-a copacului bătrână mamă creangă
frunza suspină: a trecut frumos chiar dacă scurtă viaţa
şi totuşi ochii-mi zâmbesc, într-un târziu în lacrimă şi ceaţă

domol din vale vine carul, osiile scârţaie încet spre bătătură
din deal se aude-un câine, un coş în colţ de lună încet el fumegă
la masă sau adunat cu toţii, ca-ntr-un portret dintr-o pictură
din uriaşa expoziţie tabloul este privit de ochii ei, acum bătrână

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să păstrăm acest moment

Stăteam pe-acoperişul tău
Şi după ceruri jinduiam
Soarele încet se mişcora
Iar eu în ochii tăi priveam.
Tu ţi-ai dat seama ce simt eu
Şi-n tine, ştiu, vibra o strună
Voiam ca timpul să-l oprim
Să fim în veci doar împreună.
Cum să păstrăm acest moment,
Să-l regăsim când viaţa-i grea
Şi an de an să ne-amintim
Că eşti al meu şi sunt a ta?
Ce bine-ar fi să îl păstrăm
Cu grijă, ca pe-un lucru rar
Ca şi atunci când vom pleca
La el să ne întoarcem iar!

poezie de Jenna Todd, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!