Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fluieraș de soc...

Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doinești sub soare,
Dis de dimineață,
Cu roua pe față,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi și suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale și dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de (30 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrănește în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de miorițe,
Cu ciobani și cu băcițe,
Du pe-aripi de vânt și nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Țesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi și izvoare,
Cântă dorul românesc,
Și peste hotare.

Doină sfântă românească,
Cântă-n șezători,
Ofurile omenești,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.

Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi și mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când și-a făcut de cap.

poezie de (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristian Neagu

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna fie plină
Când mă vei ademeni mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele și starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Și fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Și despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunță
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculță,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...

poezie de (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Temeri și flori de soc

Ți-e teamă că ne vom pierde,
în tumultul de semnale și unde?
Atrage-mă cu miros de flori de soc
până la fuziune, cu puțin noroc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miorița

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mândre și cornute
Și cai învățați
Și câni mai bărbați.
Dar cea mioriță,
Cu lână plăviță,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?
- Drăguțule bace,
Dă-ți oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Și umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îți cheamă ș-un câne,
Cel mai bărbătesc
Și cel mai frățesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Și cu cel vrâncean!
- Oiță bârsană,
De ești năzdrăvană
Și de-a fi mor
În câmp de mohor,
spui lui vrâncean
Și lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
fiu tot cu voi;
În dosul stânii,
Să-mi aud cânii.
Aste le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraș de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraș de os,
Mult zice duios;
Fluieraș de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ș-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
nu le spui lor.
le spui curat
Că m-am însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele și luna
Mi-au ținut cununa.
Brazi și păltinași
I-am avut nuntași,
Preoți, munții mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Și stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuță bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmp alergând,
De toți întrebând
Și la toți zicând
"Cine-a cunoscut
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Fețișoara lui,
Spuma laptelui;
Mustăcioara lui,
Spicul grâului;
Perișorul lui,
Peana corbului;
Ochișorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
te-nduri de ea
Și-i spune curat
Că m-am însurat
C-o fată de crai,
Pe-o gură de rai,
Iar la cea măicuță
nu spui, drăguță,
la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntași
Brazi și păltinași,
Preoți, munții mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Și stele făclii!

folclor românesc
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de (28 iulie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

«Între "arborii sfinți ai Daciei", dacă, indiscutabil, Bradul (Abies alba) ocupă locul întâi (cf. PTZpl, I, 64 sq.), potrivit "întregului" mitosofiei Pelasgimii > Valahimii, neîndoielnic, avându-se în vedere "dispoziția testamentară" a nemuritor-zalmoxianului / cogaionicului protagonist din balada Pe-a Gură de Rai ("Miorița"), protagonist în care se oglindește firea Mesagerului Celest trimis "tot în al cincilea an" cu solie la Dumnezeu ("... Iar la cap să-mi pui / fluieraș de fag ‒ / mult zice cu drag ; / fluieraș de os ‒ / mult zice duios ; / fluieraș de soc ‒ / mult zice cu foc..."), pe locul al doilea se află Fagul (Fagus sylvatica) și pe locul al treilea Socul (Sambucus nigra) ; tustrei copacii au profunde rădăcini în solul real și mitic al Daciei și o extraordinară importanță medicinală, vindecând omenirea de nenumărate maladii, dar nicidecum de vreuna dintre bolile cronice ale istoriilor (în frunte-având războinicita), maladii "impuse" de imperiile antice, evmezice, capitaliste, socialiste și "deghizat-democratice" (sau "imperiile de sub măști pandemice de neasemuit de exploziv prezent")...» ‒ (33) / 30 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 163).

în (Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"A, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (30 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-TatomirescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valahimii, neîndoielnic, avându-se în vedere "dispoziția testamentară" a nemuritor-z...">

Cuvinte care dor

Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.

Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.

poezie de
Adăugat de aer neluSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaf la moartea unui dac

Și-atuncea când o fi mor,
mă-ngropați lâng-un plopșor.
Doar în pământ, fără coșciug.
Deasupra mea s-aprindeți rug.

îmi aduceți ciobănaș,
să-mi cânte dintr-un fluieraș.
Și sufletu-mi va fi ușor,
pe voi vă privesc cu dor,

cum înapoi iar mă chemați,
când la Zamolxe vă-nchinați.
Eu teamă n-amam să mor,
căci dacul e nemuritor.

epitaf de (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, om frumos...

Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îți rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ți simțea cu adevărat,
Iar dragostea-ți era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.

Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simțuri sufocat,
Când sărutările fără nesaț mă înfiorau
Și inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.

Mi-e dor de îmbrățișările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Și de concertul greierilor fascinant,
(când urșii rătăciți aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoțea discretă.

Mi-e dor de râsul nostru sănătos și însetat de glume,
(ce uimea mereu auditorii)
De băile de apă și de soare lângă stânci abrupte
Sau lângă focuri înalte ce Luna eclipsau,
În mijlocul naturii uimitoare,
Când frăguțele aromate
gurile ne îndulceau mărinimos,
Iar zilele noastre musteau de încântare.

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos odată,
De tinerețea noastră mereu invidiată,
De dragostea cu timpul ei discret.
Mi-e dor de tine, om frumos!
Greșelile cândva nesuportate ți-am iertat...
Dar timpul nu le iartă,
Doar dorul a rămas nevinovat.

poezie de (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.

Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.

Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.

Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herța, Cernăuți
În graiul nostru cel latin
Își plânge frații părăsiți.

Bucovina e prea tristă
Și-n Muntenia e jale
Cât Țara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.

Și Oltenia, și-Ardealul
Au un suflet sfâșiat
Mureșul, Oltul și Jiul
De dor toate au secat.

Noi ne rugăm la Dumnezeu
-nceteze azi surghiunul
-nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Țară-Mamă!

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cipriana Tanu

Și tu, suflete-al meu...

(Fiindcă astăzi e despre mine... toată ziua...)

Îți lipiseși Eul de inima mea
ne vezi dinafară încătușare de foc
Se scuturase înăuntru sânge de lalea
Izbisem cu noi în floare de soc

Vin iar să ne înfrupte typhonuri de-adieri
Acelea de mănunchi ales cu strălumine
Sbucni-va printre pori chiar viile păreri
Că ne-am mutat în flori cu zilele senine

Stau laolaltă îngeri cu forme lungi de raiuri
Căci pentru mine slava se-împarte în neumbră
Culcai pe trup o stea și va -ți cos de plaiuri
Vremile fericirii pierind "colibă sumbră"

Constant ne iese-n cale mângâietoare soartă
Caniculă de faguri ce ne-animase duh
Stau taine din concertul azurilor la Poartă
ne răpească raze, amnar pentru văzduh

Și tu, suflete-al meu, ce îmi mai spui de mine?
- Curând vei strânge-n minți clipa preanorocirii
Iar trunchi va ține cont numaidecât stamine
În flori de cipriană, reînverziri iubirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Hai -ți explic, ia loc! Ceai de iasomie, ghimbir sau flori de soc?", o întrebă curios. "De soc, dar fără miere sau zahăr tos. E singurul lucru pe care îl prefer amar în această viață primită în dar!", zise ea surâzând. "Speranța e ca mierea pe pământ!", completă el, la tinerețea sa meditând. " ai la tine, în a inimii cămară, borcanul cu speranță pentru a te îndulci în fiecare dimineață și seară, păstrându-ți prin rugăciune mintea clară."

în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el ajung

simt iar covorul, verde ciufulit,
îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă

Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Și iar mi-e dor

Și iar mi-e dor, mi-e dor să scriu o poezie,
Să-mi prind în plete luna iar ochii -i pictez,
Cu verde și cu negru, cu vis și fantezie
Și dansez în ceruri, cu tine când visez.
Si iar mă doare, mă doare azi nimicul
Din lacrima căzută pe-obrazul unei fete.
Mă-ntreb cu glasul stins, la ce e bun iubitul?
Căci din iubit ne-alegem cu dor și cu regrete.
Și iar renunț, renunț din nou la noi,
De parcă între ceruri sunt îngeri rătăciți,
Iar darurile vieții nu se împart la doi,
Și-n iad ajug mereu doar cei ce nu-s iubiți.
Si iar mă-ntorc, mă-ntorc la tine viață,
Cu zâmbetul în palme și cu durerea-n piept.
Căci soarele răsare în orice dimineață,
Și mă îndeamnă iară, tac și să aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adun amintiri

Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Și roua se-așează-n petale de flori.

Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
mângâie clipa și dorul nestins,
Căci vraja plutește pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.

La tine am gândul în clipe de dor
Și arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.

Adun amintiri din freamăt de dor
Și-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul ușor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.

Căci fructul speranței naște iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă de dor

E primăvară iar și totul înverzește,
Trecut-au anii și.... păru-mi cărunțește,
Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n față iar inima-mi suspină.

De-atâta așteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranța? Degeaba, nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăși aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.

Rămân cu nostalgia și.... rănile ce dor
Și gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos si... Pân-la stele, tristețea să-mi aline,
Dar... totu-i in zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine".

O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv, Tu n-ai cum -l mai știi,
Eu mă topesc încet, încet…în vremi „pustii”
Căci fără tine anii nu-s cânt de ciocârlii,
Doar…. lacrimi care dor.

Corneliu 20.04.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 aprilie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mistral de soc

Calfă și caldă primăvară
Infloreste-i bucla pe seară
Cu flori de cireș și soc
Are o inimă de foc

Pe la glezne pune ciorăpei
Din lăcrimioare și lujeri
In ochii adu-i
Mistrale străluciri

Primavăra mea este
Cu adieri calde pe reci creste
Cu ploi calde și petale
E a inimii comoară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doru-i dor atunci când doare

Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde știi că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!

Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziți
le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiți!

Du-mă, dorule, și-mi poartă
Pașii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!

Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub pași a mea cărare!

Dor nebun, făr' de astâmpăr,
Poartă-mă pe unde crezi
mi-oi stinge focul greu
Sorbind roua din livezi!

Du-mă și pe lacu-ncins
Când îmi arde doru-n noapte
-l înec și-apoi -l plâng
Printre hohotul din șoapte!

Și cu lacrime de nufăr
-l jelesc a mia oară,
Iar cu-al tremurului glas
-l mângâi ca nu-l doară.

Du-mă, dor, pe unde știi,
Peste lume, peste mare!
Doar murind de dor simțit-am
Doru-i dor atunci când doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook