Averi, zâmbetele

Prin lumea noastră sunt îngeri
Ce nu mi-s nici albi ori negri...
Nu au stăpâni făptuind ronini
Codul neînchinatei lor, lumini.

Sunt de Iad şi Rai decăzuţi
Răzvrătiţi când zăresc pedepsiţi,
Pentru păcate făcute de părinţi
Copii-nfometaţi şi chinuiţi...

Fugind in lumea noastră umili
Printre noi trecând "invizibili".
Cu nume de stele doar ştiute
Lăsând daruri fără ţel şi lăute...

Cutreierând jungle şi războaiele
Să ogoiască cu azur,.. lacrimi.
Vânzând aripile de heruvimi
Să adune-n averi, zâmbetele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Toţi te recită, până şi cei străini
Copilele-ţi pictează heruvimi
Tu străluceşti ca roza-ntre ciulini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ţi sunt scrise cu lacrimi şi suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi luminezi în lumea noastră de nebuni

poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urlat zeilor

M-au intrebat si demoni si îngeri
De ce nu te-au furat zei...
Si eu în nebunia mea
Am strigat lor...
Iubirea nu se fură sau cumpără

Iubirea se răsădeşte
Cu praf de stele si visurile mele
De a te vedea zeiţă
Neînchinată si nărăvaşă

În lumea noastră de mult cumpărată
De bani si perverse interese
Cu zei de metal reci
Si vise interzise...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai şi iubim
Curcubeu... noi să simţim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
Să ne naştem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Şi acum unde trăim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer mai ceresc

În jungla existenţei mele
printre liane de parfum
te caut ca un nebun
zâmbet cu iz măiastru
mireasmă de albastru

Şi când te zăresc
păduri de umbre se topesc
în ochii ce-i iubesc
cer mai ceresc
şi nelumesc
tuturor cerurilor
ce-n lumea poeziei le zăresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea... îmi vorbeşte de infinit!
Lumea noastră doar de ăst finit
produs, unde şargi ne-am înlănţuit
să fim nisip ce va fi mereu sfârşit...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de îngeri

Am să te aprind ca un jar
În nopţi de mătase, far
Să te înfloresc în floare
de lavă-n cale magmare

Zvâcnind stele de sudoare
Să adăpăm demonilor
Aripile de tandru zbor
Spre-naltul corolelor

Unde ni se nasc fluturi
Intre stele... de îngeri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători şi de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca naţie şi nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevăraţi.
Nu ei se ţin ca ţara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovăraţi
Şi suferim şi ură şi ocară.

Să ducem veşnicia de români
Şi plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici ţară.

Nu ne-am vândut copii şi nici părinţi,
Să căpătăm arginţii, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simţi
Că-n palma noastră, odihneşte truda.

Şi chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine şi cu sare.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscris

Scriu când mor pentru a rămâne
prin flori, prin frunze, prin tei,
e liberă lumea să mă îngâne,
e liberă lumea să creadă în zmei.
Sunt criticat şi iubit deopotrivă
si uneori îngenuncheat
de stele, de drumuri, de lună,
sunt pentru viaţă un fel de ciudat!
Ştiu şi nu ştiu multele rosturi
şi mai ştiu şi pe unde-am călcat,
lăsând ruptă iubirea de iarbă,
lăsând noroiul sub tălpi îngropat!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân

Pe căi alambicate şi caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiţi de tăceri şi murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.

Sunt sfinţi cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori şi miracole, spini...

Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări şi vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea şi verbul "a fi".

Sunt arhierei şi-n tăceri
Sunt oameni şi azi, ca şi ieri,
Atei, mucenici ori sihaştrii
Stăpâni peste munţii albaştrii.

Sunt stele ce-n noi strălucesc
Ori ţipăt în lutul lumesc...
Sunt clopote, plâns, rapsodii,
Părinţi şi bunici şi copii.

Şi toate-au un singur stăpân!
Acelaşi de-atunci e şi-acum...
Pământul e-acelaşi mereu
Şi chiar şi acelaşi sunt eu.

Nimic n-am pierdut, n-am găsit,
Acelaşi pământ ne-a hrănit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân

Pe căi alambicate şi caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiţi de tăceri şi murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.

Sunt sfinţi cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori şi miracole, spini...

Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări şi vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea şi verbul "a fi".

Sunt arhierei şi-n tăceri
Sunt oameni şi azi, ca şi ieri,
Atei, mucenici ori sihaştrii
Stăpâni peste munţii albaştrii.

Sunt stele ce-n noi strălucesc
Ori ţipăt în lutul lumesc...
Sunt clopote, plâns, rapsodii,
Părinţi şi bunici şi copii.

Şi toate-au un singur stăpân!
Acelaşi de-atunci e şi-acum...
Pământul e-acelaşi mereu
Şi chiar şi acelaşi sunt eu.

Nimic n-am pierdut, n-am găsit,
Acelaşi pământ ne-a hrănit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta pătrată

Din lumea noastră cea cu fundu-n sus,
Îngerii fug în partea întunecată
Şi toate mor şi-alternative nu-s,
Pământu-i plat şi sfera e... pătrată.

Un cub de iad cu câte-un colţ de rai,
Ghivece noi cu flori de câmp pe mese,
Nuntaşi chemaţi la nunţi fără alai,
La un prohod cu miri fără mirese.

Născuţi dintr-un Cuvânt care dărâmă,
Crescuţi perfecţi pentru eterna ceartă,
Nici nu se mai iubesc, nici nu se iartă
Şi nici vinovăţie nu-şi asumă.

Trăi-vom deci un anotimp numai,
Pe-un pat de flori uitat la baza lumii,
Noi doi îmbrăţişaţi în nopţi de mai,
Tu aproape de-april şi eu de iunii.

C-am mai rămas noi ultimi demodaţi,
Să ne iubim pe viaţă ca nebunii
Doi îngeri printre demoni agitaţi,
Ce nu strivim corolele minunii.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindem

În lumea noastră
nu e greu
să păstrezi sufletul
de copil..
E greu să nu-l
vinzi
pentru a îndeplini
dorinţe altora

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dincolo

Văd lumea c-o pleoapă transparentă
albă si una a mortii întunecată
si vino să zăresc ce este după ele
cu privirea ta de dincolo de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări cu lacrimă

Ne iei copiii, Doamne... Ce planuri ai în cer?!
Aici ne viscoleşte şi e atâta ger!
Ni-i sufletul o stâncă pe care s-au urcat,
Părinţii, ce de veacuri, din cer, au lăcrimat.

Şi inima asudă, aici, de-atâta dor...
Sunt îngeri fără aripi, lipsiţi de ajutor.
Străini, în altă lume, pornesc pe altă cale,
Lăsând în lume viaţa. Şi rătăcesc, oh, Doamne!

Li-s aripile frânte, adesea pârjolite,
îşi tăvălesc iubirea, prin ploaie de ispite,
sunt clopote ce urlă, sunt valuri ce se sparg,
În vremuri de furtună, de-al timpului catarg.

Sunt pruncii noştri, parcă, o ultimă epavă,
Iivită-n calendarul apocalipsei crude.
Stau braţele în plângeri, sub a durerii lavă,
Cerşind doar o speranţă, dar, Doamne, sunt prea scurte.

Pe crucea unui munte, s-a strecurat tăcerea,
Se scaldă-n lacrimi ochii, adesea răzvrătiţi,
Pământul se scufundă, lipeşte mângâierea...
La cruci fără de vârste, îngenunchiaţi, părinţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vină au avut caii

Ce vină au avut caii
Ce au murit păscând schije
Prin ploi de gloanţe
A dezertat vreunul
Şi-au lăsat stăpânul
S-au speriat de moarte
Fugind după colţ
Au vreun cimitir?
Cu potcoave de mărmură
De ei să ne reamintim
Sunt in tărămul lor
Fără zăbala şi şa
Ce vină au avut caii
Să-i legăm cu ura noastră
Pe o care o paştem zi de zi
Cu zăbale inspumate de trufie
Purtând in spate o şa cu averi
Ce vină au avut caii...
Să-i inhămăm morţii
Purtandu-ne in spate
Dorinţa de a ne ucide
Nemaivând loc pe câmpia
Cu iarbă de lut
Pâscând cu ochii roşii
Furia şi puterea
De a incăleca oameni
Caii doar ne-au purtat in spate
Cu vina de se încrede
În ovăzul amăgitor
Şi in acoperişul ce-i prăfuieşte
O iluzie de libertate
Ce o trăim zi de zi
Arătând cu degetul spre fiare
Explicaţie pentru garduri şi zale
Şi pentru dorinţa noastră
De a incăleca suflete libere
Şi a închide in cuşti
Tot ce e frumos şi liber
Fustrarea care o trăim
In cuştile care singuri
Le-am construit
Ce vină au avut caii
Erau liberi pe lângă
Temniţele autovoluntare
Călăriţi de scopuri murdare
Pe câmpuri împânzite cu garduri de lut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Adrian Păunescu

Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

Şi spre o viaţă în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot aşteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,

Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să ştim că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...

Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Şi viaţa e o sărbătoare.

De-aici, din Cârna, vreau să ştii,
Că stăm mai mult ascunşi în casă
De teama unei pandemii...
Că viaţa nu mai e frumoasă!

Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de 1 Iunie

Dragi copii din lumea-ntreagă,
Astăzi noi ne bucurăm,
Că e ziua noastră dragă
Şi cu toţii o serbăm.
De sunt albi sau de sunt negri,
Toţi copiii sunt egali,
Îi dorim pe toţi integri,
Oameni harnici ideali.
Pe planeta asta mare,
Mereu să sărbătorim,
1Iunie sub soare
Şi prieteni buni să fim.
Să ne dăm mână cu mână
Într-o mare horă apoi,
Bucuria voia bună
Să domnească între noi.
Dragi copii din lumea-ntreagă,
Albi sau negri ori pestriţi,
Viaţa să ne fie dragă
Şi să trăim fericiţi.

poezie de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri şi îngeri

Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.

Şi-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniţi pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Şi doar cu iubirea veşmânt.

Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colţ de sihastru
Ferit de al lumii alai.

Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.

Şi-am fost, şi mi-ai fost o-ncântare
Când toată fiinţa-mi şoptea
Că-s îngeri şi îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scris pe şină

După ce ai plecat am şezut şi am plâns
Între şine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenuşii cu dispreţ mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.

Îngeri albi, impiegaţi, defilau permanent,
Cineva anunţa un alt tren peste-un veac,
Între şine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simţeam dependent.

Călători cenuşii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau obosite năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecţii punând între noi amândoi.

Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau şi aştept pe o bancă de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre şine de tren...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voal de dor

Colo în poiana stelelor
Adormită cu trup ghemuit
Pe catifelatele noptilor
O zăresc într-un gângurit..

Chemându-mă fără să ştie
Că eu ii trimit heruvimi,
Ce o-nvelesc cu boare de salcâmi
Ondulând zulufii-n feerie..

In noapte sublimă panoplie
Zâmbind la fiecare poezie
Visată şi scrisă de mine
Inainte de a o găsi pe piele...

In voalul ador cu praf de stele
Răsfirat de dorurile mele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!