Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am visat că cineva
mi-a fărămițat trupul
l-a împrăștiat peste tot
ca pe niște litere de sânge
mi-au rămas doar ochii
care priveau de sus
la păsările ce ciuguleau
ultimele rămășițe
și parcă se auzea
o inimă bătând tare
ca un plâns de copil
îmbrățișând viața
pentru prima oară
ploua frumos
fără ca timpul
să mai treacă prin ceas
nu mai era nicio grabă
nimic din ce să te întoarcă
doar un aer
ce aștepta să înflorească
"cât de frumoasă e
lumina pe care o beau"
îmi șopti sufletul
șerpuind prin iarbă
(convinsă fiind că Dumnezeu
bate într-un cui
toate visele)
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când diminețile îmi curg în sânge,
poemele sunt ca niște grădinari
în inima raiului...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin iarba sufletului meu, doar urme de aripi...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iar voi trece
Mă zbat să scap
din ochiul tău de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de un timp încoace;
zadarnic îmi săruți
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;
sunt maci presați pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu îmi deschide o ușă, sărut clanța și buzele au urme de înger.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste ce încă se scrie
Azi îți voi spune
despre ochii din inima mea,
despre lacrima lor
ca o scorță de cer înnorat,
despre nesomnul lor,
tulburând stelele,
ca și când zei beți
ar fi dansat desculți prin ei...
Aș vrea să cred
că încă mai sunt acea câmpie
înflorită până la Dumnezeu,
plutind doar prin vene de înger,
înălțându-te la atingere,
durându-mă la desprindere
și tot mai vie prin tine,
bărbatul ce îmi suflă peste răni,
învelindu-mă frumos
în cămașa în care ți-au rămas
bătăile inimii-
ca o poveste ce încă se scrie...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exersând zborul în doi
Atunci când cobori în mine
eu fac pași către cer
și primăvara nu-mi mai încape în piele,
e ca o țigancă ce vinde flori
la marginea drumului...
Numai tu ai un fel aparte
de a te rezema de inima mea
exersând zborul în doi
cu ochii închiși
și mâinile fluturând
deasupra câmpului cu păpădii
ce-i trimit semne lui Dumnezeu.
Știu, tu mi-ai clădit în palme cuiburi de cuvinte
născătoare de ploi parfumate
după sânii cărora
îți bei în tihnă paharul cu vin
spunându-mi că doar în buzele noastre
simți din plin gustul unui ciorchine
de sânge aprins...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferent de anotimp, cel mai frumos acoperiș este Cerul, cu Dumnezeu umblând desculț prin el...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Timpul îmi decojește ochii
și nu mai deosebesc fereastra
prin care ne priveau îngerii
cum ne sărutam în goliciunea ploii...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când am deschis ochii
lumina îmi făcea o cărare
dinspre suflet spre noua zi.
Era cel mai frumos poem
scris cu mâna lui Dumnezeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare dimineață am urme în inimă: așa aflu că Dumnezeu a trecut prin ea.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura de rai
De când te-am găsit,
fiecare cuvânt al meu
e ca o sărbătoare
despre care păsările
vor vorbi în limba lor
până va curge din tine
picături de rai,
cu gust de strugure copt.
Când plouă frumos,
cântă o cruce în mine
de nimeni știută,
iar buzele așteptării
aproape că ard,
rupând scoarța dulce a nopții,
în care gângură luna
precum un copil cu aripi de lapte.
Nu știu cum se face,
doar ochii tăi
pot trece prin talpa de cer
ca să ajungă la mine,
tocmai când iarba adoarme
cu inima mea prelinsă în brațele ei.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lună înflorită
Ce liniște de seară e în noi,
ce umbră dezgolită,
genunchii râd în desfătare
și luna-i toată înflorită.
Prin a trupului chemare
mâna ta parcă m-ar scrie,
doar jăraticul din sânge
e început de simfonie.
Cât de pașnică e iarba,
fiind păscută de acei cai
care uneori se-aud
nechezând frumos în rai.
Ay, de pe buze curge mierea
când sărutul mi-l închegi,
iar cu genele-ți de stele
gleznele tu mi le legi.
Râd cu inima la tine
și cu sânii dezmierdați,
îmi devori zăpada clipei
și-apoi din nou mă-nalți.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când amintirile devin aripi și trec prin cer ca răsăritul prin zi, atunci trebuie să strângi în pumni jarul secundelor ca și cum ai strânge mâna lui Dumnezeu.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture alb
Între noi doi
aerul e un zid
peste care
sufletele noastre
trec
ținându-se de mâna
unui înger
coborât
într-un trup de copil
ce sfințește
pântecul ierbii...
Ah, viața,
fluture alb
prin sângele nedomolit
urcă, coboară...
Hai, vino,
Dumnezeu
ne îngăduie
să trecem
prin ochiul lui
spre celălalt capăt!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă Magdalena
Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
și ochii își fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireșe,
calc peste cioburi de icoană spartă
și nu mă rănesc...
Atunci când lipsești din mine, nici poemul nu-și deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
și oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce mușcă din noapte...
În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ținută între palmele tale...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul din noi
Prea cuminte
te-ai așezat în brațele toamnei
numărând pe degete
primăverile în care ne-am iubit
pe paturi de iarbă lăptoasă.
Împreună am cules fluturi
rupând crengi de cer cu buzele
și diminețile ne erau rugăciunea
în care ne vedeam unul pe celălalt
cel mai frumos copil...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!