Vortex

grea moştenire port
acest vlăstar
ce vrea sa fie pom,
murmurul infinitului
in simţuri ce ard

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e bine
în haina ce-o port
moştenire

mamă

nici nu ştii
cât de bine mă simt
când strâng pe trupu-mi plăpând
oasele tale şi alor tăi

într-o banală noapte de toamnă
oasele voastre îmi sunt scut
şi funie legănată de vânt
sângele în care mă scald

mamă

aproape amorf

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa de borangic

când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng şi râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopţii
şi tac şi râd
în cămaşa asta de forţă
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toţi neiubiţii
neştiuţii
nevăzuţii vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâş
o iau înaintea ochilor
şi merg
pe panta abruptă
a vulnerabilităţii
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care şă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu

ştii cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moştenire

cămaşa de borangic

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmogonică

dacă nu te-aş iubi
totul ar fi o banală poveste

priveşte sălbăticiunea ochilor mei

taci şi ascultă sângele ce curge din pietre

el singur se oferă infinitului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi făgăduiai un pământ
ce nu mai văzusem
în umila mea viaţă
de scoică vibrând
în marea ca o fereastră deschisă
spre ultima haltă
mă ofereai infinitului
carne şi sânge mustind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

nu-mi lăsa moştenire
tot ce n-am avut şi avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de ţărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc şi totuşi îşi caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie şi-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub raza lunii
marea pare anostă
iar lumea un port devastat

râsul şi plânsul sau vântul

mari cristale de sare surâd
în Ochiul Lui Dumnezeu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se pare bizar
acest dans al sângelui

tu dormi cu faţa spre cer
eu încă mă caut

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mamă,
dorul ce mă separă de tine
este acest cuţit
cu lama întoarsă
spre mine!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa

înveşmântată-n cioburi
din oglinzi răstăvite-n ochii Lui
şi carnea crudă a planetei
ea nu avea habar de nuditatea ei
pierduta hoinărea sălbatică şi pură
spre liniştea grea a lanului de grâu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise

Este seara noastră
Şi te aştept la capăt de drum

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngheţ

la ceas târziu
răsună în burg
copite de cai

chircit ca o umbră
cade omătul
pe infinitul ca iarba

e iarnă grea

orologiul din turn tace

caii îşi pierd galopul
pe gheaţa ce sună absent
a neputinţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personalizare

Prin Bachus, ca "vlăstar de soi"
E profilat pe... port altoi!

distih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
să nu rămâi dator nicicând
hrăneşte-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simţi că nu mai poţi
şi lasă vântul să suspine
cum ştie numai el
prin muguri cruzi
copile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce grabă de-a trece
aceste hotare
îndepărtate şi reci
spre ţara damnării
însăşi damnarea
singurei clipe ce piere
e vraja ce vrea să ne aibă
îmbrăţişaţi pe veci
în damnia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg

la ceas onest
bat clopote-n burg
ca şi când
ar trimite-o depeşă pe front
unor soldaţi anonimi
dincolo de molimi, nisip
coşuri pline cu flori violet

mi-e frig şi mi-e teamă
să port pe braţul drept
o lacrimă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarceri

din pulberi de humă
înfloresc ghiocei

trecătoare e vraja clipei
ce vrea să ne ţină captivi
în zvonul întors
un pumn de seminţe zvârlite
de-un zeu nebun
pe calea trecutelor zbateri
înşelătoare şi reci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitoarelor mele

Sub această piatră grea
Îmi dorm somnul pe vecie,
Însă tare mult aş vrea
Să îmi ţineţi companie!

epigramă de Viorica Panaitescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am câţiva ari moşteniţi
de la daci
Tatăl meu înţelege
mişcă uşor din femur
ce n-am inteles
vlăstar fiind din trupul tăiat
mutilat
aruncat
aruncat în ghena de consum
Imi spuse tatăl tatălui meu
să nu vinzi niciodată
îmi spuse cu limbă de moarte
ascuns după câteva ploi
ultimul dac
tată al tatălui meu
Imi spuse ca şi când aş fi fost
o falie de început
să nu te vinzi copilă
pentru nicio primăvară promisă
De cei cu gând ascuns
în noaptea lunii
îmi zise iar strabunul
cu fruntea aplecată
pe tâmpla mea de iarbă
atâta cât trăieşti
să numeri arii noştri- n palmă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu m-a iubit
niciodată
asa cum au vrut
zeitele-plete rupte din soare

ce bine că port
pantofii ăştia roşii
cu toc inalt
in fata oglinzii

de cealalta parte
sunt cavalcade de umbre
desprinse din vis

şi

nu m-a iubit nimeni
asa cum eu am iubit
pasii tai
din spatele oglinzii
umbra fiind
intr-un septembrie torid

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul, pâlnie uriaşă cu capătul îngust înşurubat în urechea mea, hotarul a cinci simţuri pe frontiera impalpabilă a infinitului.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!