Transformări

Totul este o transformare perfectă
între viaţă iubire şi moarte
ca un fir de păr căzut
în textura cearşafului nupţial
dansând şerpeşte pe pieptul bărbatului
apetisanta amantă
aparanţele devin focare de adevăr
fluidizate în spectre de lumini
şi-n respiraţia trupului nedormit
pentru o neaşteptată naştere
de tranformare între adevăr
iubire moarte şi viată.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din noi

toamna asta am să tac,
e prima oară când tac toamna
sau mai bine
am să ţin respiraţia acestei lumi
până când paşii tăi
îmi vor mătura
cioburile arămii sparte în suflet,

scrutez orizontul,
dar privirea nu mai seamănă privire,
totul se rezumă la un tablou imens de albastru
pictat cu aripi de cocori
ce spintecă norii
spre alte dimensiuni
de lumini şi enigmatice vise.

În toamna asta nu mai plâng,
plânsul nu mai seamănă plâns,
lacrimile nu mai seamănă lacrimi
ascunse în cearcănele vineţii ale ochilor reci,
ca o iarnă polară
sau ca o iubire
care nu mai seamănă iubire.

Un câine al eului
muşcă din toamnă necruţător
devorând-o ca pe un măr,
îi mestecă roşul
ce îmi invadează încet, dar sigur
pupilele prinse în azimutul lumilor noastre,
trezind amorţeala trupului.

Voi muri în toamna aceasta,
dar moartea
nu mai seamănă moarte,
e doar o astenie
rătăcită în anotimpul din noi...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea nopţilor

toate cărţile pe care le citesc au trecut prin mine,
au crescut, au înflorit
şi au căzut în lume să o facă mai frumoasă
dar lumea nu poate să iasă din stereotipuri sau poate că nu vrea
e mai comod să treci prin aceleaşi hârtoape
decât să faci potecă nouă
între o naştere şi o moarte e doar o viaţă
plină sau goală dar trăită
petrecută prin deşertul de cenuşă
şi prin marea lacrimilor
amară ca uitarea
şi grea ca istovirea
cerurile se deschid lăsând stelele la fereastră
la fel ca baierele pământului
al cărui plânset se pierde uşor tremurat
nu întotdeauna vasele cu apă
devin vase cu vin scump
iar cuvântul se pierde în lume
neascultat. nedorit.
iubire. adevăr.
pe cât de suficient
pe atât de ineficient

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta mileniului III

Azi dau totul pe nimic

azi dau totul pe iubire

Dumnezeu la loz în plic

Domnă altă nălucire

Azi dau totul pe iubire

azi dau totul pe o carte

doar lectura în neştire

mă aruncă peste moarte

Azi dau totul pe o carte

Dumnezeu la loz în plic

din aproape din departe

azi dau totul pe nimic

Azi dau totul pe iubire

dragă moarte ia un mire

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale prezentului...

În vremea în care trăim,
Noi pentru noi suferim...
Cei dragi sunt plecaţi prea depate,
Bunicii, părinţii, în moarte...

În vremuri şi timpuri apuse,
Trăim pentru clipele duse,
Apunem în traiectorii uitate
De naştere, viaţă, de moarte.

Nimic nu ne e amintire,
Iubind, din iubire-nvăţăm
Aceeaşi tăcută iubire
Ce-n suflet şi-n gând o păstrăm.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspendată între viaţă şi moarte

O bulă cât de mică de aer, caut disperată...
Mă-ntind, mă contorsionez,
e oare adevărat sau visez?
Mă înec, mă agit,
aştept o minune în a mea disperare,
să mă scoată din această stare...
Sunt în imponderabilitate,
am uitat şi de durerea cea mare din gâtul forţat
pentru a putea expira aerul cu greutate intrat.
Opresc o Clipă din al său galop,
o-ntreb umilă de-i ultima şi-o implor să stea pe loc...
Aş vrea ca viaţa-mi să mai aibă un scop,
timp să-mi dea pentru a putea saluta
iubirile, primăvara şi o stea...
Suspendată aşa, între viaţă şi moarte,
aripi multicolore de Îngeri se-arată,
cu grijă pe-un pat de spital mă aşază,
pe rând, trupul şi sufletul îmi îmbălsămează
cu medicină şi licoare de iubire,
încet, încet, îmi intru-n fire.
Nu căutaţi Îngeri în locuri visate,
Ei sunt printre noi,
pregătiţi să ne ridice chiar şi din moarte.
Sunt oameni asemeni nouă, îmbrăcaţi în iubire
ce nouă ne-o dăruiesc cu mărinimie.
Sărut ale voastre aripi multicolore,
Îngeri ce mi-aţi redat respiraţia
şi vieţii mele aţi făcut corole
de flori scăldate-n roua dimineţii,
adevarată anafură a vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între naştere şi moarte

Între naştere şi moarte,
Treci o creastă-nşelătoare.
Firul vieţii-n zeci se-mparte.
Urci poteci năucitoare.

Dinspre râpele abrupte
Până-n steiuri de visare,
Trebuie să-nvingi punţi rupte,
Sub ochi grei de nepăsare.

Printre temeri şi speranţe,
Pe-aripi tandre de iubire,
Te strecori printre uzanţe
Şi-a păcatului pornire.

Peste floarea tinereţii
Ai păşit într-o clipită.
Te-au avertizat poeţii:
Viaţa-ţi fi-va jefuită!

Cazi şi te ridici întruna,
Între culme şi genune.
Viaţa trece ca furtuna;
Azi florar, mâine răpciune.

Vine vremea bătrâneţii
Când te-ndoaie neputinţa.
Vulturii negri-ai tristeţii,
Sfâşie-n plin stăruinţa.

Zodia copilăriei
Ţi-a rămas ca alinare,
Când tărâmul bucuriei
Îţi părea fără hotare...

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini ude

E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
şi-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniştiţi
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respiraţia vieţii...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog între stele

în suflet e un cer cu montură de stele
vorbesc între ele de-un anotimp sublim
când toate fiinţele se iubeau între ele
şi nu era moarte nu era ţintirim.

şoapte de iubire se scăldau în rouă
nu era suferinţă nu erau dezamăgiri
stoluri de lumini până în cerul nouă
se cuibăreau la îngeri în trăiri.

dansuri între raze erau gândurile lor
în izvoare curgea un elixir gustos
spectacole cu nimfe răsunau în decor
fericiri împletite dădeau vieţii prinos.

în caleaşcă stelară mă plimbam mereu
şi toate drumurile duceau la Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între viaţă şi moarte nu pot alege decât viaţa; pentru că de moarte oricum nu scap.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în vis de iarnă

A nins cu pletele lui Dumnezeu,
e o cărare de iubire
între inimile noastre,
o linişte adâncă
ca somnul unei căprioare
la sânul pădurii...

Ce frumoasă icoană
crăpată de ger,
îmi eşti între viaţă şi moarte,
femeie în vis de iarnă,
tremurând toată sub pielea mea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi oameni pretind ca vorbesc despre "Libertate", "Viaţă îndelungată", dar doar frica de moarte a gândului le este călăuză! Omul poate trăi toată viaţa cu fricile gândului lui drept "adevăr pentru viată" în loc să afle cine şi ce este el. Paradoxul indescriptibil sau frumuseţea incomensurabila a vieţii este că ea, viaţa râde de toate gândurile tale sau am putea spune mai degrabă frici copilăreşti transformate în cunoaştere dietetică.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul care curge asigură echilibrul între viaţă şi moarte, între bucurie şi suferinţă, între speranţă şi deznădejde.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea

E minunea fiinţării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viaţă şi moarte, moarte şi viaţă, între aici şi acum,
Sunt singurul om ce simultan iubeşte şi iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minţii trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aş fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viaţă, luminând starea monahală,
Respir veşnicia din trecut, prin care omul nu poate păşi.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

O frântură de timp
Este, poate,
O frântură de viaţă
Sau un pas către moarte,
Într-o clip-adunându-se toate,
Hotărând între viaţă şi moarte.

poezie de Viorel Mitea (17 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - cât ar fi de tare - nu poate suporta orice fel de adevăr, mai ales când e la mijloc o chestiune de viaţă şi de moarte, când adevărul înseamnă condamnare la moarte.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă

fericirea
vine
atunci când muşc
cu poftă nebună
din viaţă
şi din mărul tău
făcut sandwich
între pâinea trupurilor…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de ploaie e singur între nor şi mare. Un om e singur între naştere şi moarte.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ascunde iubirea

Se-ascunde iubirea în moarte
Şi noi nu-nţelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de şoapte
Şi iar din iubire greşim.

Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-şi în ţeluri
Iubirea, mereu şi mereu.

O umbră devin pentru mine
Şi-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Şuvoi de lumini şi regret.

Eu sunt şi voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevăr pentru un singur om, s-a zis, e un adevăr trist. Un adevăr pentru toată lumea e improbabil, poate chiar periculos. Dar există adevăruri pentru doi oameni, fără de care nicio viaţă nu e completă.

Octavian Paler în Viaţa ca o coridă
Adăugat de Alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de rezervă

ea are braţe de foc şi te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
şi cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiţi la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viaţă
moarte
viaţă
îţi iubeşte rănile
îţi ascute simţurile
prin păduri trec îngeri îndoliaţi
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ţi-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanţele şuierând şi păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet
viaţă
moarte
viaţă
e vremea să numeri rănile adânci
să lustruieşti adevărul
să-ţi chemi calul şi să pleci înapoi
ca orice soldat
femeia asta te-a iubit ca pe un copil rătăcit
în propria poveste
şi toarce încet
viaţă
moarte
viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!