Doi pământeni
Noi nu ne-am ales
nici o stea -
după cum fac îndrăgostiții!
Noi doar simțisem
că suntem
frunze.
Frunze de copac frumos,
mereu altul,
după traseul plimbărilor noastre.
De aceea, când se răcorea,
ne trezeam
că fiecare din noi salvează
(prinzând-o în palma lui
înainte de a cădea pe pământ )
exact frunza care foșnește
cu glasul celuilalt.
Și-atunci, în mijlocul relativităților,
știm cert două lucruri:
că e toamnă
și că
pentru pământeni dragostea nu locuiește
doar în stele
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre salvare
- poezii despre plimbare
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Noi suntem doar actorii
noi suntem doar actorii
dând viață la păpuși
dar nu știm că pândește
un monstru după uși
noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu știm că decorul
e doar un artefact
și când răpuși de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat
de-aceea mă întorc
să-ți fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- citate de Ion Untaru despre somn
- poezii despre viață
- citate de Ion Untaru despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- citate de Ion Untaru despre suflet
- poezii despre păpuși
- poezii despre lemn
- poezii despre actorie
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație, poezii despre religie, poezii despre lut, poezii despre lumină sau poezii despre greșeli
Sub fraze, sub frunze
"Frate, frazele-ajung, uite, frunzele-ajung
răsuflu sub ele ca vânatul în crâng!"
cuvintele noastre - alese grăbit
cu intenții-pretenții de infinit.
nu vrem unde suntem ci unde ne vrem
în viața pornită spre vale ca ghem.
vocali noi ne spargem, prin cioburi trăim,
uităm să-nțelegem deși auzim;
doar trestii amare cu limbă de ceas
doar dune alungate-n pustiul din glas.
orașul e-ntreg - doar claxoane și-oțel
dar nimeni nu știe să-asculte în el.
urcăm printre vorbe și vorbe suntem;
din cuștile-sunet ne facem totem.
sub frunze de zgomot, mereu tot mai goi;
tentacule naștem din gurile sloi,
inflații de verbe cu măști de surâs
ne mistuie iute dar nu-îndeajuns.
rămâne-n adânc cel ce e de-ajutor
acela din noi care nu-i vânător.
sub zeii fantomă pe care-i rostim
sub sunetul surlei, e-acel Elohim
rămâne-acel înger firav și tot mut
de-a cărui suflare prea mult ne-am temut,
el, sâmbure tainic, tăcerea-izvor
absent la parada ce vrut-a onor.
când vine sfârșitul doar vorbele dor
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânătoare, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre verb, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre oraș
Emoții
O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme
Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.
Suntem noi doi,
Atât de apropiați si totuși atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul și Apusul
Soarele și Luna,
Iunie și Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenți
poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre indiferență, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Ploaia sfârșitului de întuneric
toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe și-a construit arca.
te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămași
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaște că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi
toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălțat
până la altarul dorințelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuințele nu ar cunoaște împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculț printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
veșmântului nopților înstelate.
mă-nfășor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?
poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre întuneric, poezii despre pâine, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Iubire cuantică
Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister și taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă
Noi ne-am iubit o veșnicie,
Chiar dinainte de-a fi viață.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafață.
Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voința și nevina
Erau Cuvânt și nu vorbire.
Și ne-am iubit adu-ți aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenții fără fapte.
Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naște.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaște.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre particule sau poezii despre cuvinte
Semnificațiile vieții noastre și a planetei noastre fragile sunt după aceea determinate doar prin propria noastră înțelepciune și prin propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieții. Tânjim după un părinte care să aibă grijă noi, care să ne ierte pentru erorile noastre, și să ne salveze de greșelile noastre copilărești. Dar cunoșterea este preferabilă ignoranței. Este cu mult mai bine să îmbrățișezi adevărul dur decât o fabulă liniștitoare. Dacă tânjim după un scop cosmic, atunci să ne găsim noi înșine un obiectiv demn.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate despre înțelepciune, citate despre viață, citate despre sensul vieții, citate despre salvare, citate despre planete, citate despre ignoranță, citate despre iertare sau citate despre curaj
Cântecul marinarilor
Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,
N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.
Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.
Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre marină, poezii despre superlative, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre ochi
Și grija lui e pentru noi un vis urât
Și grija lui e pentru noi un vis urât,
și glasul lui o piatră ni se pare
am vrea să dăm la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, și-atât.
Căci între noi vuiește mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-nțelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai depărtați ca-n depărtare,
chiar dacă strâns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia când pe această stea el moare,
știm că pe-această stea el a trăit.
Acesta-i tatăl pentru noi. Și eu eu
să-ți spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu odată,
de mii de ori. Ești fiul meu. Te voi cunoaște-ndată,
așa cum îți cunoști copilul unic, drag,
chiar când demult este bărbat, este moșneag.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre gură, poezii despre cunoaștere, poezii despre coșmaruri sau poezii despre copilărie
Un răspuns fudul doamnei Nuța Crăciun
Mă-ntrebi de frunzele din suflet,
Iubita mea, iubită doamnă
Și zilele-s ca înnorarea,
Ca ploaia asta de aramă...
Copacii goi, în nemișcarea
Atâtor veacuri, mor tăcut...
Dar ca o nimfă vor renaște...
Noi cum s-o luăm de la-nceput?!
Copacii dor?! În plâns de frunze
Își varsă lacrima și dorul...
Noi trecerilor noastre plânse
Nu le vedem nici viitorul...
Și dacă ochiu-i mănăstire
La care ne-nchinăm în noi
Când nu mai credem în iubire,
Cerând tăcut un alt altoi,
Și dacă toamnă după toamnă
Trec lent... și noi îmbătrânim,
E pentru că, iubită doamnă,
Pustiul vieții îl sorbim...
Sub pleoapa neînchisă încă,
La ușa sfântului altar,
Sărbătorim în nemișcare
Aceeași toamnă, iar și iar...
Îmbătrânim tăcut și cerul
Durerilor nespuse încă
-n mărturisiri de sacrificii,
E pentru alții doar o stâncă...
Ceruri de chihlimbar... și-n suflet
Atâtea albe minarete
Ce se înalță-n rugi creștine...
În rest, tăcere doar... poete!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre dor sau poezii despre viitor
De foarte multe ori acel "cum să fac" este doar jumătate din rezolvarea unei probleme dacă nu știi motivul pentru care vrei rezolvarea. "Cum?" Apelează doar la partea rațională și după cum bine știm cu toții, noi nu suntem numai ființe guvernate de rațiune. Bazându-ne doar pe ea, omitem o mare parte din potențialul uriaș care zace în noi. Căutând și simțind emoția potrivită prin prisma căreia putem să ne rezolvăm problema, aproape că nu ne mai trebuie acel "cum". Emoția bate la orice oră din zi rațiunea.
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre ore
De ce spunem povești ( pentru Linda Foster)
1
Pentru că suntem obișnuiți să trăim sub frunze
și în zilele ploioase
mușchii noștri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ
și pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele brațelor noastre
aveau formă de țitere și se îndoiau
cu eleganță sub penele aripilor
pentru că înainte de a avea plămâni
știam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschiși
ca niște eșarfe pictate într-un scenariu
de vise, și pentrum că noi ne-am trezit
și-am învățat să vorbim
2
Am stat lângă foc în peșterile noastre
și pentru că eram săraci am făcut o poveste
despre un munte al comorilor
care se va deschide pentru noi
și pentru că eram întotdeauna învinși
am născocit ghicitori imposibile
pe care numai noi le puteam rezolva
monștri pe care numai noi îi puteam ucide
femei care nu puteau iubi pe alții
și pentru că am supraviețuit
surori și frați, fiice și fii,
am descoperit oase care se ridicau
din pământul negru și cântau
păsări albe în copaci
3
Pentru că povestea vieții noastre
devine viața noastră
Pentru că fiecare dintre noi spune
aceeași poveste
dar o spune diferit
și nimeni dintre noi nu o spune
de două ori la fel
Pentru că bunicuțe arătând ca niște păianjeni
vor să-și farmece nepoții
și bunicii au nevoie să ne convingă
că ce s-a întâmplat s-a întâmplat datorită lor
și deși noi ascultăm doar
întâmplător, numai cu o ureche,
vom începe povestea noastră
cu cuvântul și
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre urechi sau poezii despre sărăcie
Rugăciunea către un Sfânt este cum ar fi să-ți povestești necazul unui prieten și îi ceri ajutorul. Ei sunt mijlocitori, se roagă pentru noi încontinuu, lui Dumnezeu; ne mai ajută, după puterile lor, lăsate de la Dumnezeu. Noi ne rugăm două minute și ne întoarcem la grijile noastre. Pe când, ei se roagă pentru noi încontinuu, lui Dumnezeu. Am citit că există două minute, în decursul celor douăzeci și patru de ore, în care orice cuvânt și orice dorințe ni se îndeplinesc. În fiecare zi, sunt acele două minute, în care orice cuvânt al nostru, gândit sau rostit, are putere. Acest cuvânt poate fi spus în rugăciune, poate fi gândit într-o dorință, poate fi aruncat într-o ceartă. El poate fi ca o binecuvântare, dar poate fi și blestem. Orice cuvânt, din acele două minute, se îndeplinește. Orice dorință are numai două minute. Noi însă nu știm care sunt cele două minute.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre dorințe, citate despre ajutor, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre prietenie sau citate despre minute
Suntem cu adevărat îndrăgostiți atunci când ni se pare că numai noi știm ce este dragostea adevărată și că nimeni nu a mai iubit înaintea noastră și nici nu va mai iubi astfel, după noi.
citat celebru din Goethe
Adăugat de roua
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Goethe despre iubire, citate despre adevăr sau citate de Goethe despre adevăr
Cântec
În ce zi suntem
Suntem în toate zilele
Iubita mea
Noi suntem toată viața
Dragostea mea
Noi ne iubim și noi trăim
Noi trăim și noi ne iubim
Și noi nu știm ce este viața
Și noi nu știm ce este ziua
Și noi nu știm ce este dragostea.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Mircea M. Pop
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Jacques Prevert despre iubire, citate de Jacques Prevert despre viață, citate de Jacques Prevert despre timp sau poezii despre muzică
Noi suntem ziarul de la ora cinci (lui Dan Costinaș, care ține singur pe net "Ziarul de la cinci")
Vremurile sunt așa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniți la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Salvarea e încă departe
Fărâma de viață spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem ușa, v-așteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flașnete, goarne și tilinci
După ei dau buzna fripturiști grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând ițari, nojițe, opinci
Și nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik și ieșiți din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păr cărunt, poezii despre ore, poezii despre oaze sau poezii despre jurnalism
Poemul de după
Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste
Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori
Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă
Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme
Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii
Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori
Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște
Și când spun toate astea, imaginați-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta
Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin să polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia să schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre încurajare, citate despre încredere, citate despre surprize, citate despre superlative sau citate despre respect
Prin voia Sa
Pe noi ne-a cununat chiar Cerul
Pe o alee undeva
Și ne-a fost cler însuși Eterul,
Vibrând în jur muzica Sa.
Nuntași ne-au fost bătrâni copacii,
Care din frunze ne cântau,
Eram doar tu și eu... și macii
Și toate-n jur aplaudau.
Nici noi n-am înțeles prea bine
Acel moment când Dumnezeu,
Mi te-a adus în dar, pe tine,
Să fii la pieptul meu mereu.
Dar ne-am simțit în 'cele clipe
Altundeva, parcă în Rai,
Purtați de îngeri pe aripe,
Acum te am și tu mă ai.
Pe noi ne-a cununat chiar Cerul,
Prin voia Lui să fim mereu,
N-am înțeles atunci misterul
Dar iată... suntem tu și eu.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Dumnezeu
Îngerul iubirii
ce știi tu femeie
astăzi plouă în lume
este toamnă în mine
noi am fost odată înveșmântați în sfinți
noi înseamnă doi
nu vorbi, ascultă
valurile mării, vaietul durerii
glasul tău din noi
rătăciți prin parc
ne plimbăm aiurea
mă strigai de mâine
frunza iar cădea
risipiți în lume
pe cărări ce dor
cad frunze în lume
noi plângeam în doi
mai venea o ploaie
cad stele șiroaie
eu cântam balade
la fereastra ta
deschideam o clipă
cu trupul, cu gândul
așteptam o toamnă, toamna nu venea
căutam femeia, regăseam o mare
te iubeam odată
pe covorul gol
dezbrăcam iubirea
risipind un foc
te deschizi în noapte
când vei fi a mea
tu erai iubita
eu eram un dor
mă vroiai de mire
eu, tragicul rapsod
erai existența
unui veac nărod
erai floarea mea
stea lucind în ea
mă înalț la tine
a te săruta
mă întorc la tine
și în astă noapte
te dezbraci de toate
a mă întreba
erai iar iubita
rătăcită-n brațe
și-ai tăcut suavă
a ultim suspin
sărutam femeia
și ploua mereu
te iubeam în noapte
printre valuri, șoapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei