Clepsidra cu silabe

De când am descoperit,
într-o clepsidră,
silabe scânteie de gând,
care trădează emoţii,
am prezumat că ele
sunt clipele timpului meu.
De atunci,
învolburat de vrajă,
mă contopesc bucuros
cu marea-ntinsă şi...
mă petrec cu zorii
desţelenind
o plajă de-aşteptări.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de primăvară

Dinspre orizontul cu buze roşii,
în ochii primăverii,
mistuind deşertul hibernal,
lacrimi de viaţă.
Amurgul de la capătul luminii îmbujoreaz-amintiri.
Ecoul lor reverberează silabe înverzite;
cele mai multe înmuguresc în cuvinte.
Din inflorescenţa febrilă a dorinţelor,
încerc să le polenizez în metafore,
şi mă rog de zorii primăverii timpurii,
în pământul reavăn de speranţe,
să le crească falnic pom roditor;
sub cupola căruia să-mi odihnesc
eu – pasăre urcând pe scara timpului –
aripioarele-mi trudite
în anotimpul cu parfum de fructe pârguite
când înfloresc gândurile
în panere de suflet.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Niciodată singur.
În sanctuarul neliniştii,
în care se întretaie
şi drumurile,
şi clipele,
şi vibraţiile luminii...
cuvintele stau aliniate lângă gând.
Cum vântul nomad,
alerg în urmărirea propriului eu.
Uimirea de sine mă îngăduie.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arte îngemănate

trăiesc cu muzica o lume de extaze reciproce
este ca şi cum aş fi mângâiată de îngeri
ce dar divin e melodia inimii precoce
leagă lumile în suflet cu depline înţelegeri.

fiorul pur al devenirii cu slova îl trăiesc
vârtejul timpului în universul de cuvinte
febra de aspiraţii care se contopesc
cu sângele meu cu freamătul din minte.

muzica şi poezia două arte magistrale
care doar îngemănate fac în inimă spectacol
le trăiesc pe amândouă cu emoţii viscerale
mă simt binecuvântată, mângâiată de miracol.

simt limpezimea lor ca râul într-o vale
sunt pentru sufletul meu energii ideale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta noapte...

Atâta noapte şi furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O linişte letală mă cuprinse
În foşnetul nisipului de plajă...

A adormit tăcută marea....
Şi ochii ce îţi caută chipul
Sunt mai săraţi ca toată sarea
Şi mai mărunţi ca tot nisipul.

poezie de Sergiu Boian (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi că nu e mare lucru să-ţi faci datoria atunci când ţi se impune acest lucru, nu e cu nimic mai merituos decât a-ţi spăla mâinile atunci când ele sunt murdare. Singurul lucru care contează este iubirea pe care o ai faţă de datorie. Atunci când iubirea şi datoria se contopesc, harul se află în tine şi te vei putea bucura de o fericire care merge dincolo de înţelegerea omului.

citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un prieten bun, el trăieşte împreună cu mine, visează împreună cu mine, se întristează împreună cu mine. Atunci când am nevoie îmi dă, atunci când mi-e greu îmi întinde o mână, atunci când sunt nefericit îmi zâmbeşte, atunci când sunt bucuros râde. Acest prieten al meu nu sunt eu. Acest prieten al meu e diferit de mine, e un alt om. Acest prieten al meu mă iubeşte aşa cum sunt şi eu sunt bogat pentru că am acest prieten.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de gând

Sunt zile şi zile ce vin şi se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:

O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.

În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin şi-ntr-o clipă se duc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri trecute prin vama oglinzii

Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.

Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanţă;
doar un abis
pe care speranţa îl umple
când acele timpului se înnoadă
şi modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroşi
naufragiază în ambiguitatea timpului.

Înşelat de amăgiri şi ambiţii,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniştea însângerează nopţile,
cineva halucinează despre ghimia vieţii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce scurt îmi pare timpul când iubesc,
Când două inimi dragi se contopesc.
Ce lung îmi pare-atunci când sunt iubit,
Cand îl petrec cu cine mi-e menit.

catren de Mihaela Banu (30 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele fericirilor

Ce bucurie a fost
pe bunicul meu,
când preotul satului,
întrebat de el,
cum poate ajunge
pe Muntele celor nouă
Fericiri,
a arătat
spre copilul care eram,
spunându-i
că va reuşi doar
cu aripile mele.
Atunci,
aflând că pot zbura,
i-am întrerupt bucuros,
strigând
că vreau să-l duc
pe bunicul
acolo.
Dar, nu ştiu cum,
prins în hora
Timpului,
am uitat de aripi.
Într-o zi,
când am găsit
bastonul bunicului,
de care aveam nevoie
la mers,
am deschis
Cartea Cărţilor,
să găsesc drumul
spre cele nouă Fericiri.
Şi tocmai atunci
a intrat,
în camera mea,
un înger
care mi-a zis
"Bunicule"!

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Clepsidra timpului iubirii noastre s-a spart,
Clipele moarte revarsandu-se trist pe covor...
Lasand dare de sange innegrit in urma lor...
Privind la ele ma incearca un sentiment bizar.

Cu mana tremuranda ating un ultim dor...
Inecat in iluzii, se zbate in umbra amintirii -
Ma contopesc cu el, incercand sa dau aripi iubirii...
In van... strang in pumn doar lacrimi ce mor.

Si caut apoi in bezna simtirii prapastia rece
In care am ratacit candva sperantele-mi toate...
Le zaresc risipite pe stanci, in nisip ingropate...
Si-mi amintesc de cearta cu timpul care trece.

Pierdute in trecut sunt visele-mi de dragoste...
Regrete ma inlantuie cand ma gandesc la ele,
La ziua cand ti-am pus in palma sperantele mele
Si pe care le-ai lasat sa cada in umbra unei promisiuni false.

poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul flăcării

Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-şi asumă,
Fecundată de vânt, se reproduce,
Iar măreţia apei sensu-i subsumă.

Jocul de umbre pe care-l produce
Tot mai multe-nţelesuri însumă;
Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-şi asumă,

Cu trupu-i fierbinte, totul sugrumă,
Doar în cenuşă, eternitatea seduce;
Cu cât înflăcărarea-i se consumă
Se-apropie tot mai mult de cruce,
Ca o scânteie, se stinge, se duce...

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care îşi trădează ţara şi regele în război sunt împuşcaţi; ce pedeapsă primesc însă cei care se trădează pe ei înşişi şi trădează viaţa?

Jon Kalman Stefansson în Tristeţea îngerilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorată în silabe

Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.

"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!

Si aşa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.

poezie de Doina Bonescu din Poveşti în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinere pe plajă

Pe plajă se fandosesc
În şezlonguri oportune,
Ele nici nu bănuiesc
Cât sunt... de bune!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurgerea timpului

Ce este războiul, ce este ciuma,
Ele se termină repede
Şi ele sunt practic condamnate.
Dar cine ne poate proteja de oroarea care
a fost scurgerea timpului când acestea au loc.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea compara fericirea cu o floare, dacă într-o cămăruţă a inimii stocăm clipele de iubire din viaţa noastră, le păstrăm acolo şi ne hrănim din ele permanent, mai ales atunci când credem că ele nu mai există! Nu oricine poată să facă asta dar un om adevărat, poate!

Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa arată că acei care sunt cei mai tulburaţi de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine şi că ele sunt din acele percepţii pe care strânsa legătură care există între suflet şi corp le face confuze şi obscure.. Ele se pot numi şi sentimente, deoarece sunt primite în suflet în acelaşi fel ca obiectele simţurilor exterioare şi nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi şi mai bine emoţii ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure şi să-l mişte atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdare

Te-aştept cum un deşert aşteaptă ploaia,
sau o vioară mângâieri pe coarde,
te-aştept să-mi stingi, din suflet, vâlvătaia
căci dorul ce îl simt în mine, arde.

Cu gânduri ce se-nvârt pe o spirală
în jurul tău, atrase ca-ntr-o vrajă
în sarabandă caldă, rituală,
aştept ca trupul tău să-mi fie strajă,

Să liniştească flăcările care
îmi fac privirile să strălucească
aidoma cu razele de soare
atunci când zorii-ncep să se ivească,

Dau buzelor, o tremurare fină
ca într-o rugă de-a-ntâlni plăcerea
în clipele când dragostea deplină
le cere să-şi continue tăcerea.

Te-aştept în timpul care nu contează
când, sigur, ştiu că vii, şi nici nu doare
singurătatea care mai oftează
atunci când dorului îi spun: "Răbdare!".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!