Somnul rațiunii
Dacă somnul rațiunii totdeauna naște monștri,
voi vegheați-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voștri!
Lumea este plictisită și ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de dușmănie chiar de ai dușmani o mie,
crezând în prietenie, rău ți-ai făcut numai ție!
Nu ai bani, ai trebuințe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise și promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câștigul, păstrează pe mai târziu,
nu știi ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerț,
nu-ți spori naivitatea, n-o obții făr' să dai șperț!
Și umblând cu ochii-nchiși riști să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi și în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viața-și deapănă misterul:
juri strâmb să slujești dreptatea, minți ca s-ajuți adevărul!
Când triumfă nedreptatea, rațiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.
Știi să taci în mii de feluri chiar când alții te înjură,
cuibărește-ți spaima-n suflet, vorbește-le cu măsură!
Nu te pune cu un prost, are mintea odihnită,
să-l educi nu are rost, păstrează-ți viața tihnită!
Îți răcești gura degeaba, nu este nicio scofală,
este pierdere de timp să faci prostului morală.
Are mintea înfundată, e fudul și nu pricepe:
Lumea Veche-i pe sfârșite, cea Nouă cu el începe!
Nu te lăsa-nvinuit, nici să fii prea lăudat,
nu da cinstea pe rușine - e cel mai mare păcat!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când
Când totul în jur ți-e dușman, neprieten,
Privește spre soare și ai să zâmbești
Tu lumea întreagă vei ști s-o iubești
Chiar dacă tot ți-e dușman, neprieten.
Când viața îți pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viața-i un chin mult prea mare.
Când somnul ți-e greu și noaptea ți-e neagră
Privește-nstelarea, luceafărul viu
Și teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul și noaptea e neagră.
Când toate acestea în suflet le simți,
Să nu-ți pierzi nădejdea, deși-ți este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simți.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă tu capul ți-l mai poți păstra
Când toți și-l pierd și spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toți se îndoiesc
Și calm accepți când vezi că te-ocolesc;
Dacă aștepți și n-o să obosești
Și-o să-nțelegi când toți te vor minți
De poți la ură să te stăpânești
Și să nu pari prea înțelept tu știi:
Dacă visezi, dar știi că sunt doar vise
Dacă gândești, dar nu-ți faci gândul țel
Izbânda și Năpasta de-ți sunt scrise
De poți zâmbind să le privești la fel;
Dac-adevărul poți să îl rostești
Și nu te temi că unii-l deformează
De poți privi cum piere ce iubești
Căci spre zidire mintea ta lucrează:
Dacă ce-ai câștigat în viața ta
Tu poți să riști când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Și să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă și inima, și nervii, și toți mușchii
Te pot sluji și după ce-au pierit
De poți să mai reziști cum numai tu știi,
Fiindcă Voința nu te-a părăsit.
Dacă-n mulțime nu îți pierzi virtutea
Dacă cu Regii poți rămâne cine ești
Printre prieteni și dușmani de nu-ți pleci fruntea
Și când ești lăudat, tu te smerești;
Dacă poți umple un singur minuțel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul și tot ce e pe el
Și ce-i mai important, tu Om vei fi!
poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt clipe în viață ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ți se destramă
Și cauți zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îți copleșesc ființa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....
Când încercările. s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puțină vreme
Și Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viața. i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta.......
Sunt clipe în viață când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poți găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheață în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Și ești cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Drumuri, gânduri, ofuri și chin,
Gust de pelin,
Goană de ani, muncă și bani,
Trudă în vânt...
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Doamne, mi-ai dat ce n-am visat!
Sădind în mine, credința-n Tine,
Din ce mi-ai dat, voi dărui,
Oricând în cale voi întâlni
Un necăjit, un disperat ce ispășește al lui păcat.
Ajută-mă, cât mai trăiesc, tot ce doresc să-nfăptuiesc,
Să prind în versul ce mi-ai dat, peste ocean ce-am învățat!
Știu, mai de preț pe lume nu-i, ca sănătatea omului
Dar sunt grăbit, uit prea ușor că pe pământ sunt trecător!
Dacă-i curat sufletul meu,
C-am fost cinstit și de cuvânt,
C-am respectat un jurământ,
Cât am fost bun, cât am fost rău,
O știi doar Tu, mărite Zeu!
Tot ce adun an după an,
Mult prea curând se pierde-n van!
O umbră sunt, o frunză-n vânt,
Când plec, las totul pe pământ,
Muncă de ani, Goană și bani, Trudă în vânt...
Atât doar sânt:
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Chiar de ești trecător...
Astăzi ești... mâine, nu...
Viața... trece în zbor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, călător!
Mai târziu înțelegi,
Că și visele mor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, trecător!
Când devii înțelept,
Ai rămas cu-n toiag
Știi că ești doar atât:
Pe pământ, un pribeag!...
... Chiar de ești un pribeag,
Călător trecător,
Lângă suflete dragi,
Poți pricepe ușor
Ce-i un cuib fericit,
Un surâs de copil,
Cât de mult ai iubit?...
Te întreabă... subtil:
Ai plantat un copac?
Ai iubit o mândruță?
Ai pe lume urmași?
Ai făcut o căsuță?
Poți "pleca"... liniștit,
Ți-ai făcut aici "treaba"...
Chiar de ești trecător,
Nu trăit-ai degeaba!
poezie de Ionel Davidiuc (mai 2004)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă...
Chiar dacă îți apune "soarele " bucuriei,
să știi că există " luna " înțelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai și tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îți pierzi o speranță,
sădește alta în locul ei,
nu se știe când se va adăuga
buchetului de împliniri și te vei bucura mult.
Chiar dacă alții te îndrumă spre drumuri greșite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
și cu înțelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ți-ai greșit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înțelegi lecția lui de viață.
Chiar dacă pierzi,
să știi că pierzi mai mult
dacă te oprești la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi și timpul continuă,
ca să câștigi altă rundă.
Chiar dacă unii își bat joc de tine,
nu îi lua în seamă.
Ia în seamă calitățile și capacitățile tale!
Nu te cunosc ei mai bine decât te știi tu!
Chiar dacă bate " vântul " dezamăgirilor,
nu te bate tu singur cu bolovanii pesimismului,
mângâie-ți sufletul cu optimism, zâmbește!
Plângând faci pe alții să se bucure
și tu vei deveni mai slab în increderea în tine!
Chiar dacă unii îți arată sabia,
tu arată-le teaca!
Chiar dacă vor să te orbească,
tu ai ochi gândirii dar și ochii sufletului.
Ia uită-te mai bine!!
Chiar dacă vor să vorbească în locul tău,
pot să vorbească,
nu pot vorbi ei în locul tău și prin fapte!!
Chiar dacă nu vezi cât de adâncă
este "marea " sufletului celor din jur,
cel puțin poți fi sceptic(ă) și precaut(ă).
Poți vedea cât de "limpede " este caracterul.
Chiar dacă ai căzut,
fii propriul scripete și ridică-te,
să nu cumva să îți pună
și mai mult cineva piedici!!
Tu, trebuie să mergi,
să mergi spre victorie și bucurie.
Chiar dacă nu este "dacă " tu poți reuși!
Nu depinzi de un " dacă ", este "chiar " o greșeală!!
poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
Când sulițe ce viața i le-nfige,
Să-l moară, că prea e neobosit,
În mari dureri, ar vrea și el să strige,
Dar... plânge mut, în zâmbet învelit.
Și când IUBIRE arde pân' la scrum,
Nedându-și milă-n "rupt" de suferință,
Nicio furtună nu îi stă în drum,
Dăruind totul, cu întreaga-i Ființă...
Cine-l cunoaște cu adevărat
Îl va păstra mereu în mintea sa
Și-l va iubi cât timp îi este dat,
Nereușind vreodată a-l uita...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine faci, bine găsești...
Bine faci, bine găsești,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăcești
vin să te salvez chiar eu.
Pe dealurile tinereții
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieții
ai fost mereu cam fudul.
Potolește-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ți trece pe la poartă
și te vede mânios.
Va fugi să-și piardă urma,
tu să nu poți să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentații mult prea lungi.
Voi veni să te salvez,
Doar la mine ai cătare,
Ca să-ți schimb viața cutez
Din om mic să te fac mare.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frații nu se înlocuiesc
Frații, nu-s de înlocuit, nu se vând și nu se schimbă,
Să privești la ei în suflet, precum te vezi în oglindă
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te lovești
Uită, iartă și ia seama, cât sunt vii, să ți-i iubești.
Nicăieri în lumea asta, n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui și ochii tăi, au același dor a-și spune
Să lași orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.
Pe pământ și pe avere, să nu faceți judecată,
Că nu poți răscumpăra, omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ți-o cere fratele,
Mama a împărțit la toți, grija ei și laptele.
Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Și nu-ți iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ți place ție,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.
Și-ai mai vrea când frații pleacă, să-i revezi o zi măcar,
Dar căința prea târzie, ai să vezi! Că-i în zadar!
Și nu-i suflet să priceapă, cum e-al fratelui, de sânge
Nu-l răni nici din greșeală, că-i păcat, de-o clipă plânge.
Frații, nu-s de înlocuit, sunt aceleași trup de mamă,
Sunt nădejdea și sunt milă, lacrimă de sub năframă
Mâna fratelui e sfântă, e-a mamei mângâiere,
Să-i dai fratelui iubirea, chiar și-atunci când nu ți-o cere.
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei să trăiești, iubește
Dacă vrei să realizezi ceva pe lumea asta,
iubește familia -copiii și nevasta.
Iubește oamenii care te înconjoară,
iubește meseria, adevărată comoară.
Iubește soarele, iubește marea,
iubește pomul, iubește floarea.
Iubește cinstea, adevărul și dreptatea,
iubește izvorul, muntele și piatra.
Iubește grădina, casa și locul,
într-un cuvânt, iubește totul.
Iubește glia, iubește țara,
iubește liniștea, alungă ocara.
...............................
Nu te plânge că n-ai timp de iubire!
În lumea și istoria antică aruncă privire!
Poți vedea că anticii gândeau, iubeau și construiau.
Dacă vrei să trăiești și pentru azi și pentru mâine,
iubește, zâmbește și fericirea va fi cu tine!
Iubind îndulcești sufletul celui amărât
și înfrumusețezi chipul celui ce se crede urât.
Chiar dacă iubirea este un lucru prea scump,
dăruiește-o, fă-o cadou, pe altul bucurând.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și mintea
Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai liniștește,
Mintea la multe gândește.
Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.
Marea are pasiune
Mintea are rațiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minții-i ideea.
Marea-adoarme fiii noștri,
Somnul minții naște monștri,
Și nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.
Marea are taine multe
Cine știe s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.
Marea o poți evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorințe, regrete.
Marea este țărmurită,
Mintea este nesfârșită,
Marea o pierzi și-o găsești,
Mintea n-o mai dobândești!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi, Doamne?
Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecții,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecții!
După ce ne lași pustii, te-ntrebăm, știi asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"
Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
și-ai lăsat legea-nmulțirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!
AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupți de necazuri,
înotând în marea vieții, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferință, boli și moarte care veșnic e flămândă.
Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlcești, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îți anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.
Hai, mai schimbă legile, scapă lumea de păcate!
Tu chiar nu te-ai plictisit să-i faci Morții, zilnic, parte?
Ți se pare fascinantă, merituoasă, credincioasă,
când lacrimi de despărțire ne toarnă-n pahar, la masă?
Eu de ea m-am săturat, dar, oare, asta contează?!
E la fel ca la scrutin, degeaba lumea votează,
visând cai verzi pe pereți, guvernați făcându-i placul...
Hai, Doamne, că te-am votat! Omoară moartea și dracul,
să nu ne mai ia copiii, pentru a ne-nvăța lecții,
că, zău dacă prindem tâlcul unor astfel de corecții!...
Erezie... nebunie... blasfemie... sau DURERE?!
Într-o mare de păcate, mai contează o... părere?!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec zilele
Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-și face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.
Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putința să greșesc.
Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.
Viața este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.
Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieții n-ai ce să-i mai dai.
Dă norocul peste tine,
ești fericit și-ți convine,
dar de nu știi să-l păstrezi
pierzi și n-ai cum să-l mai vezi.
Însă când o vrea norocul
negreșit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ți poate aduce ceasul.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi să cazi
... Să știi să taci când alții te-nervează,
Să vrei să nu vorbești nimic,
Când toți din jur îți caută în defecte,
Și primul gând al impulsivității rău,
Primează.
Și chiar de le-ar găsi pe toate-odată,
Deșeu toxic din iubire, crimă și păcat laolaltă,
Tu omule, adună-te-n rațiune pură,
Prefă-te chiar și RECE.
Căci inima e pătimașă, și-n ea îți caută nedreptate,
Aceiași din abis de zdruncinare, săgeți cosmice perfecte,
Ce din teluricul înalt te caută,
Să te așeze și pe tine-ntre defecte.
Dar tu te caută-n sus în nemurire
Așează-te pe pragul astei lumi nedrepte,
Riscându-ți trecătoare idealuri
Și urlet din tăcerea de demult ce zbiară tare
În ale lumii-nșelătoare planuri,
Să vrei atât, de-ar fi să cazi,
Căutând să riști fără regrete
Numai pe brațele Tatălui,
Cele sunt dar nu se văd,
Perfecte!
poezie de Dharma K. Tchobansky din Rupte din Seu (februarie 2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de ușă
Te mai frămânți, te mai gândești,
Că mult prea singură trăiești
Și-ți cauți undeva o pace
Dar nu ești sigură că-ți place
Vrei doar să fii cu cineva
Și poate alegi ce nu ai vrea
Eu te ascult, ce pot să-ți spun?
Chiar de aș știi, la ce-ar fi bun?
Știu, viața este complicată,
Și n-o trăim decât o dată
Dar mă gândesc că e păcat
Să n-o trăim cu-adevărat
Să renunțăm de tot la vise
Crezând că ușile-s închise?
Și chiar dacă ar fi... ce dacă?
De ce s-o facem mai săracă?
Ți s-a trântit vreuna-n față?
Proptește degetele-n clanță
Și-o redeschide înc-o dată
E doar o ușă blestemată
Nu poți să te oprești acum
Să nu continui al tău drum
De treci de ea, vei reuși,
Eu doar îți spun ce deja știi
Chiar de-am căzut, nu renunțăm,
Cum mai iubim, cum mai visăm?
E lungă viața, sunt ani mulți,
Și mă gândesc, tu mă asculți?
poezie de Adi Conțu (14 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!