Cuvinte stropite cu umbra zilei

ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâţi

umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei şi
freamătul vântului de abia aşteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită

pe
degetele zilei
m-am aşezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăşi surâsul tău

a
mai rămas puţin
şi vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă fiinţa
cu paşii zilei înflorindu-mi ploaia de simţuri
până la nori în floare-mpletiţi
pe aripa vântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria aceasta de aer a zilei

Indiscutabil
cu o imaginaţie primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăuşe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
şi-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
şi palma vântului ce le
leagănă uşor în
floarea zilei

un pireu de cuvinte ni se
serveşte în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde

ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
şi ochii
şi paşii

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-un cerc de priviri

Într-un cerc de priviri
locuiesc
pe palmele timpului
înflorit
cu zâmbetul zilei

aici drumul
mi-e pavat cu
florile imaginaţiei
şi mă scald
în culoarea zilei pe
degetele vântului

tot timpul
soarele-mi zâmbeşte
iar norii
uneori îmi fac cu mâna
stropindu-mi ochii cu uimire
cu umbra lor înveşmântându-mă
până în umbra zilei
strecurată prin surâsul tău
17-02-2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei

a venit primăvara
au înflorit corcoduşii
şi pomii timpurii
îmbracă ţara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară

şi-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieţii acesteia în chip de floare

curând
bureţii de spin
îşi vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveşmântaţi
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei

se coc aşteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa zilei

Printr-o
pădure de paşi
pun imaginea aceasta întoarsă a zilei
pe muchia
ochilor tăi
cântec până în dunga albastră
a Cuvântului
privire
întoarsă-n privire

de atâta vedere
mi s-au topit
şi degetele ochilor
ca un cuvânt abia stors de-nchipuiri
până în măduva taină a secundei
ce nu-şi mai numără pornirile
în pădurea acesta de ochi
şi cuvinte

zbor
întors
în zbor
până
în lambriurile de foc ale memoriei
din aripa zilei binecuvântate
aer
şi drum
din stele
spre stele

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer

nu ne
mai priveşte ziua cu
atâta îngăduinţă
şi
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coşul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culoarea zilei pe aripile vântului

ni se
tocesc pe palme cuvintele
în culoarea zilei
când aripile vântului
ne amestecă privirile până la punctul
sublim

şi flori de vise
şi speranţe
ni se aşează pe mâini în tăcere
ca o inserare de flori într-un câmp de odihnă

ni
se cere
culoarea luminii
oriunde s-o folosim
în ea să ne scăldăm cuvintele
privirile
şi paşii pe care-i aşternem oriunde pe pământ

timpul
ni se
pleacă la picioare
dar noi
cu rost
rostu să-l folosim

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culoarea zilei

cât de curat
e vântul ce ne scaldă fiinţele
în
miresmele florilor
înflorite în şoaptele zilei ce ne limpezeşte
şi ochii
şi gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
şi inima
şi fiinţa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului

paşii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul şi aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraji înforiţi de cuvinte

Cu ziua mă spăl
şi cu
zâmbetele tale
îmi
şterg obrajii
înfloriţi de cuvinte
până
în albia tăcerii
căci paşii
demult mi s-au pierdut
în umbra ta însuţi

nu
mi-au dat în floare secundele
nici măcar
în numărătoarea inversă
însă
izvorul acesta de cuvinte
aşa cum îl vezi
tu însuţi
a ţâşnit
înflorindu-mi
fiecare pas
fiecare privire

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea zilei

Tu
ne conduci
pe aripi de munte
până pe stânca plină de ochi
cu raze şi paşi
zidită

Numele Tău
i-ascuns în culoarea zilei până pe streaşina
tăcută
a norilor

fă-ne Tu
o Doamne
să fim paşi
aducători de pace
zbor
şi taină
până sub aripa zilei
întoarsă în zi
dor
şi speranţă

lumina
Ta o vrem
mersul
pe apă
inimă
întoarsă în inima ascunsă de ochi
într-o pădure de glasuri
şi degete
surâs şi umbră
taină şi crin
Cuvântul
Viaţa

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deconectare

Nici nu ştiu dacă
umbra pe care o port
îmi aparţine
dau bună-ziua aşa
în treacăt
fără niciun chef
îmi dau umbra de o parte
şi mă uit înspre apus
printre crăpăturile cerului
nu se mai vede nimic
posibil să fiu deconectat
de la treburile zilei

poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe degetele vântului

fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăşi
viaţa pierdută
din iarna trecută

vântul
cu aripile lui
ne mângâie şi ochii şi faţa
înviorându-ne fiinţele
cu mireasma aceast-a păşunii şi
a
pădurii atât de aproape

cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
şi-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mişcare
pe
degetele vântului
inundându-I şi ochii uneori

aici
romantismul
îţi scaldă fiinţa pe treptele Ardealului

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Păşunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea e Isus

-poem-
Doamne
Tu care ţii legământul
şi umbra
Cuvintelor Tale
nu vrei
pe palma Ta azi să mă iei
şi
viaţa să-mi schimbi
subtil

şi-n umbra Ta să mă transformi
după
propria-ţi dorinţă
o umbră
din propria-ţi umbră
să înfloresc
o dată cu ziua pe care Tu Însuţi mi-o
dai
cu Tine în Rai
odată să fiu
Isus

Mâna Ta
eu mâna Ta
o vreau
mâna
străpunsă pe Golgota
şi azi ce dăruie viaţă
şi
atâta mângăiere

pe
Tine te vreau
Isuse
Miel şi Mire
la umbra aripilor Tale
eu vreau să m-odihnesc
şi
odihna să-mi găsesc

pe degetele
curcubeului mă culc
dar ochii
spre Tine îmi fug Isus
ca limbile unui ceas fără linişte

vreau
să-ţi văd ochii ca para focului cum mă
urmăresc
şi ochii mei mi-i caută

Doamne
eu nu mi-am găsit odihna
aici pe pământ în
lipsa Ta
ci doar
pe
palmele Tale
şi-n
lumina ochilor Tăi ca para focului ce ard orice taină
căci
odihna mea
în Tine s-a ascuns Isus

Tu
eşti viaţa
şi fericirea mea Isus

n-am găsit
nici pacea
nici liniştea
şi nici fericirea
pe palmele lumii acesteia
şi nici în poala hainei ei

pentru mine
nici măcar literatura
şi nici poezia
nu
sunt
nu sunt

fericirea mea
ci
numai Tu Isus
Tu
Isus
eşti fericirea mea

fericirea
numai Tu Isuse eşti
aşa
a hotărât
Cel Prea Înalt
s-ascundă
în Tine tot ce există bun în Univers

Isuse
Ţie mă închin
Şi
pe degetele Tale îţi pun
fiinţa mea
primeşte-o
te rog
şi
dă-i Tu frumuseţea Ta
aşa cum voieşti
să
fiu şi eu o lumină
şi
să mă aseamăn cu Tine

fă-mă
umbra Ta pe
degetele zilei de azi
înflorită

cu privirea ochilor Tăi ca
poara focului

cât de scump
Isuse eşti
cât de scump
uită-te
Tu Însuţi uită-te
şi vezi-ţi Propria-ţi Fiinţă
prin ochii mei
căci pentru Tine e simplu
Tu
eşti Dumnezeu
şi nu eşti un om ca mine lipsit
de
putere
şi atâta-nţelepciune
căci
numai chipul zilei îl pot prinde în
privirile mele

Tu
prinzi în
privirea Ta
şi gândul şi umbra
în umbră ascunsă
şi tainele toate doar Tu le pătrunzi şi le ştii
şi ochii Tăi vii
toate le văd
înmugurindu-ne şi ochii şi paşii pe măgura timpului
tivită cu picuri de floare
pe
aripile vântului
uşor
ce încă mai bate

Isuse
vreau degetele Tale
umbra să-mi prindă
şi odihna mea
Tu
să-mi fii un izvor de cuvinte
cum
numai Tu Însuţi ştii să le spui

Lumina
Şi viaţa mea
Pururi
Isuse să fii
04-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă pe degete

în zi
ziua ne-mbracă
pe
palmele zâmbetului tău
înflorindu-ne
în lumină
pe
aripile vântului
purtate
dintr-un ungher înforit
până pe
degetele norilor

n-ai auzit
şoaptele frunzelor
cântecul
atât de duios
pe aripa zilei
în
limpedele surâs
al frunzelor
ce fiecare
îşi
cântă cântecul

şi toamna luce
cu
ziua în ochi
împletindu-şi
privirea
cu
chipul tău
25-10-2022 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra dorului

Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopţii,
Scoate din singurătate
Sensul vieţii, rostul morţii.

Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Şi ne scaldă-n ceaţa deasă
A şoptitelor cuvinte.

Umbra dorului se-nalţă
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viaţă
Flacăra, de vis nestins.

Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoţeşte zi şi noapte.
Mă învăluie în şoapte
Cu iubirea ei maternă.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăştur - o farfurie de aer pe palmele vântului

mi s-au
sterpezit şi ochii de
atâtea priviri
pe sub frunzele de nuc
prin geamul de la balcon

Mănăşturul
i-o floare de aer şi vânt pe
muchia acestei zile
încrustată cu numele tău
tu
ce parcurgi aceste rânduri

Mănăşturul
i-o farfurie de aer pe
palmele vântului ce-ţi cântă din frunze
când vremea-i frumoasă şi
cu drag îţi şopteşte drumu să-l baţi
de el mai aproape tu astăzi să fii
cu
multe multe
cuvinte
în umbra dintre mine şi privirea ta absorbită de
această descriere
ce nu se suprapune cu nimic

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de litere într-o cutie cu metafore

cu
surâsul timpului
îţi scriu
pe fiecare filă
a imaginaţiei
şi
ţi le trimit
pe degetele vântului
sau
vreo ploaie neştiută de litere
într-o cutie cu metafore
înflorită cu silabe artistice şi
cu surâsul tău
neverosimil
ochii să-ţi ia

atâta doar
şi tu să te înscrii pe
degetele timpului
din umbra
dintre un ieri învechit
şi-un azi înflorit în roua trecerii
spre un mai bine
mai elocvent
vizând
un salt în infinit

vis
şi stea
06-02-2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
şi scaldă Lorniţul
în zâmbetul zilei până în Coastă
şi apoi satul întreg
îl împleteşte cu picuri mari şi limpezi
trecând pe la Izvore şi Părău
ţinându-şi drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
şi pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
şi până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbeşte
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
aşa de limpezi şi de curaţi
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă şi vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineaţă de vară când roua
mersu-ţi înfloreşte
şi-n gingăşie ţi-l scaldă
piciorele ude fiindu-ţi îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aştern paşii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaş
din Jos şi din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
aşa de gingaş îşi înălţa cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii faţa îţi udă
şi picioarele-ţi lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă şi-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îţi împrospătează şi mersul
şi privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-şi privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imaşul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
şi suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ţi mângâie şi pe alte tărâmuri
parcă
te aşază
de tine să uiţi şi să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ţi împleteşte privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini şi pe faţă
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă şi-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ţi moaie fiinţa
şi inima chiar

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!