De ce
De ce se storc prin cârd de gene lacrimi,
Atâta timp cât ochii contopesc
Cer și pământ, trăiri din mii de inimi
Al căror pași de dans slăvesc,
Cortina bucuriei...
De ce sunt ochi cu pleoapele căzute
Sub cete de-ntrebări ce vor să ardă,
Din cartea zilei, filele trecute
Și cu-alor scrum să tatueze-o zgardă
Pe mugurii din buze...
De ce sunt ore întinate-n gânduri
Pierdute-n lava iadului mental,
Când vor minute să atingă trupuri
De îngeri rătăciți pe orbul mal,
Din iazul veșniciei...
De ce sunt zile mute printre voci
Ce nu de mult cântau un imn carnal,
Precum minerii îngropați sub roci,
Dansând prin jad, la propriul festival,
În pântec de pământ...
De ce din zile se nasc nopți stupide,
Din nopți albastre zile rătăcite
Și-al orei cânt dansează prin bazar...
De ce și iar de ce, pe-același mal?
poezie de Cristian Je
Adăugat de Cristian Je
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre dans
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre roci
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
Citate similare
Mai sunt nopți
Mai sunt nopți, mai sunt și zile,
Săptămâni de chihlimbar,
Pulbere, amnar, fitile
Și dăm foc iubirii, iar.
Strâng în palmă, încă, sânul
Și din sfârcuri sorb plăceri,
Răvășind sălbatici, fânul,
Cu adâncuri de tăceri.
Lăcrimează-n noapte, cerul,
Despletite stele... ard,
Neputința și-austerul
Unui trai... și-așa... bastard.
Mai sunt ore... și minute,
Clipe gri, nebuni și zmei
Ce nu vor să se îmbete
Cu parfum din flori de tei
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre tei, poezii despre săptămâni, poezii despre stele, poezii despre plăcere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre flori sau poezii despre cireșe
De ce să decupez morminte?
Mă mustră lutul argilos,
Că sunt un medic nemilos,
Că las să iasă din spital,
Dansând în rochie de bal,
O moarte hâdă și hapsână,
Cu tineri și bătrâni de mână...
Rămân cu ochii în pământ...
Când eu nu știu să sap mormânt,
Fac din argilă urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...
De ce să decupez morminte?
Nu mai am vreme, Doamne Sfinte...
Mă lupt c-un virus ucigaș,
Eu dezarmat, el un pungaș
Neauzit și nevăzut,
Într-un duel neprevăzut...
N-am învățat la medicină
Și-s copleșit, mă simt cu vină.
Aș căuta arme de foc,
Da sunt captiv, rămân pe loc,
Prin vaiete de muribunzi,
Ce mă țintesc cu ochi rotunzi,
Cerșindu-mi zile... de-aș putea,
Le-aș da bucăți din viața mea...
Nu îmi permit să plâng, nu pot,
Înăbuș lacrimi... nu-s despot,
Și-aș cumpăra la fiecare,
Noian de zile, vise, soare...
Și lângă zid, printre suspine,
Mă scurg neputincios pe vine.
Și fac din luturi urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfinți
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Zile
Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase
E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Și speranță nouă
Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat
Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă
Sunt dorințe împlinite
Și dragoste nebună
Cu ploi pe sfârșite
Și nori ce se adună
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre iubire, poezii despre suflet sau poezii despre sfârșit
Timp
timpul nu doarme niciodată,
se apleacă doar în uitare.
el te dojenește, te necăjește
cu clipe, secunde, ore sau zile,
punând pe tine haine grele.
pe unii îi dojenește mai repede
le ia din ore și zile, chiar ani.
sau chiar sunt luați mai devreme.
pe alții îi scoate din mersul său,
în greșeli de clipe, de ore și zile
sau unii pot sa fie uitați.
cu multe clipe ore și zile
dacă dovedesc neprinhănire
până dovedesc și devin,
veșnici și nemurire.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre somn, poezii despre secunde, poezii despre greșeli sau poezii despre devenire
Calătorule uită!
o carte de viață, o masă
o inimă spartă, o ușă
ziduri crăpate, dărâmate, pierdute
dincolo?
zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă!
nu poți să aduni pași, numărând inimi
zdrobite
nu poți să aduni gânduri și buze ucise
nu poți să fi rană care strigă
nu meriți, îmi spune timpul, ascultă!
da, călătorule:
îți spun povestea mea, și-apoi uită
strângeam lumea în mine
chiar și-n drumuri de colb, fără sens
eram amândoi, nebunia toată
încarceram nopți, ne iubeam fericiți
aveam acoperiș, genele lumii
pat raze din stele și greieri, care cântau nențeleși
eram amândoi, un trup și-o singură lume
eram un univers!
și-acum,
nici colții fiarei sălbatice, când urlă frigul
în nopți întunecate
nu pot tăcerea din mine să-nghețe
nici când carnea-i sfâșiată și tunetul arde
firul vieții zdrobind, cărări nu mai sunt
nici dacă cad zile de astăzi spre ieri
chiar dacă a mai rămas un pic de viață
nimic nu mai este
doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieții
ochii-mi fără lacrimi, uscați-n deșert
Călătorule, tu timp fără sens!
ascultă finalul, nu pleca
dacă nu voi mai ajunge
și dacă timpul meu se va termina
să mă scrii cu tăcere în veșnicia ta
iar dacă iernile-nghețate vor curge prin lacrimi
iar nopțile se vor frânge-n dimineți cu cerul gol
atunci să spui oamenilor c-am fost
în pustiul vieții, un om fără sens
poezie de Viorel Muha (martie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre trecut
Clipa de gând
Sunt zile și zile ce vin și se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:
O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.
În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin și-ntr-o clipă se duc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre zâmbet, poezii despre rouă sau poezii despre optimism
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Dor și neliniște
Să nu mă-ntrebi,
de ce tresar
când zorile bat în geam
la casa părintescă
de la țară
și ninge iar, petale de cireș
sunt trăiri ce viață au prins
când lacrima din ochi coboară
pe flori nemuritoare și iubiri
fâșii de valuri multicolore
în suflet îmi pătrund
împrăștiind,
mireasma trandafirilor
adun din zile și nopți
în cupa timpului
zâmbetul copiilor....
dor și neliniște.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sat sau poezii despre ninsoare
Cu gândul doar la tine...
Patruzeci de nopți și zile intre Cer si draga casă,
Te- au purtat prin amintiri ingeri de pe- o treaptă- aleasă,
Ochii duhului tău drag fapte bune- au revăzut,
Cartea vieții din Akasha îți vor fi pavăză, scut.
Patruzeci de zile, nopti te- am văzut in păsări, fluturi,
Cum zburai prin verde creangă, te- asezai in așternuturi,
Te- am visat cu- ai mei la masă iar te sus eu vă priveam,
Îndârjit m- ai alungat sa mă- ntorc la tot ce- aveam.
Parcă ieri te intrebam:,, spune pui ce te mai doare?"
Mâna o duceai la piept:,, O! de tine rău imi pare!"
Să n- ai grijă de copii, m- oi ruga de- o soartă aleasă,
Casa ce- o divinizai, am s- o imbrac ca pe- o mireasă.
Patruzeci de zile lungi tot cu ochii inspre poartă,
Te- așteptăm sa o deschizi, pân' si cainele așteaptă,
Neclintit cu ochi pierduți urmărește- n lung șoseaua,
Iar in nopțile târzii merg la geam si trag perdeaua.
Știu că- n Cer iti este bine, ai scăpat de chin durere,
Mai era loc de trăit, este... doar a mea părere,
Ți- am făcut de,, randuială", la copii prin vis te- arăți,
Luminat, senin la față iar in,, cont" ești șters de plăți.
Doamne luminează- i calea si in dreapta il așează,
Drept si bun cum toți te știm, tot cu milă il veghează,
Si din când in când de poate să ne dea prin somn de știre,
Cum o duce prin inalturi, printre ingeri cu iubire.
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre șosele sau poezii despre verde
Elogiul vieții - VI
Se-nchid ferestrele spre lume,
Se-nchid ferestrele din noi
Se înnegresc zile după zile
Și flăcările orbesc în ploi!
Abandonați în stări inutile
Purtând trufii de condamnați
Se înnegresc zile după zile
Uităm de părinți de copii de frați?!
Ne lasă Dumnezeu din toate
Păcate înfrângeri erezii
Se înnegresc zile după zile...
Noi, strângem lacrimi din copii!
Martiri închiși în colivii
Nici aerului de noi nu-i pasă
Se înnegresc zile după zile
Și noi tot nu mai ieșim din casă?!
Ferestre ferecate cu noi legi
Gânduri otrăvind vise în noi
Se înnegresc zile după zile...
Elogiul vieții fie speranțele noi!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre negru sau poezii despre legi
Treziți-vă!
Pluteam ușor prin liniștea din jur
Pe aripi zdrențuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.
Un zbor prin întuneric și lumină,
Prin ură și iubire sau prin vis,
Prin munți semeți ori peste un abis,
În zile reci sau nopți cu lună plină.
Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferință
Al mamei ce vă crește cu credință:
Natura ce-o tratați ca neființă.
Treziți-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre promisiuni
Prin nopți tăcute
Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng și cânt.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Mihai Eminescu despre vânt
- citate de Mihai Eminescu despre visare
- citate de Mihai Eminescu despre tăcere
- citate de Mihai Eminescu despre timp
- poezii despre plâns
- citate de Mihai Eminescu despre plâns
- citate de Mihai Eminescu despre noapte
- poezii despre alcoolism
- citate de Mihai Eminescu despre alcoolism
Ego Sum
Ma plec, iubirii pod sa-i fiu,
Mal linga mal sa pot aduce:
Sa pot sa port un suflet viu.
Schimonosit in trup, sunt Cruce.
M-am coborit! Ma dau venind,
Sa umplu golul ce desparte.
venit-am miinile sa-ntind;
Sunt viata ce va ia din moarte.
Mal linga mal, prin drumul nou,
Sunt Cale sa calcati prin Mine,
Sunt Adevar rostit ecou
Sunt Viata-n punte de suspine.
Veniti! Intrati! Prin rani ce dor,
Sunt Usa plina de iubire.
Sunt si Pastor ce stiu de dor.
Tinjesc si chem. Nu vreti un Mire?
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre poduri, poezii despre nuntă, poezii despre moarte sau poezii despre cruce
Focul
sunt floare de piatră în noapte
rătăcesc singuratic din perete în pereți
la ceasul apus
cad frunze, cad gânduri
e beznă în casă și ceasul s-a scurs
uneori izbesc golul din mine prin umbre trecând
am ochii acoperiți de căutări
drumul se răsturnase în palmă
mâna cade tristă pe o coală
străin între ziduri de hârtie și pașii mă dor
spațiul rănește absența
șe abate privirea prin casă
trec zile printre zile
mereu monotone, mereu diferite
trăiesc în imagini răsturnate
pe o retină sfâșiată de gânduri
sunt străinul într-o lume nebună
privesc oameni ce trec prin mine
lăsând în urmă absențe
între file de carte am așezat un destin
cu ochii iubirii privesc dorul fără de sfârșit
mâinile ard printre șoapte în noapte
sunt foc nesfârșit
sunt foc de nestins
sunt focul ultimei șoapte
la final, voi lumina cerul arzând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre hârtie sau poezii despre foc
A nins peste iubirea noastră
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre ger sau poezii despre viscol
Ai veșniciei stropi
căzuți încet ca roua pe buze arse și
un clopot aștepta să bată pentru tine
era un cântec viu ce clocotea în zare
dar de atunci eu știu că
nicio dimineață nu ți-a rămas
întreagă
să poți lucra în voie
când piepturi zguduite de neajunsuri mii
îți cer prin rugi fierbinți
să-i spui Lui Dumnezeu
să facă
să desfacă
din sânge sau din vise
lumina unor clipe
mi-e teamă că te prind
în jocul meu și viața
te va-nvăța de-acum
că iarba veșniciei
mai crește și acolo
pe unde a trecut furtuna unor zile
când sinele zburase
din trupul meu de sare
să fiu în palma ta
un strop al veșniciei
atâta îmi doresc
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre muzică
Simplu scrib
Primesc dictări din cer și picur în cuvinte
Miresmi de îngeri gata înflorite...!
Și din uimiri tăcute, miruri sfinte
Îmi umplu noaptea cu lumini cernite.
Sunt scrib neangajat și fără leafă,
Sunt un mecanic care schimbă rime!
... Când mai greșesc iau una după ceafă
Și mă ascund de mine prin mulțime.
Greșesc mereu și-un vers parcă e șchiop,
Mai pierde din vocale și vorbește gol,
Precum în frunte: un ochi e mai miop
Și nu ajunge zborul dintr-un stol!
Dar ce să fac, eu sunt un simplu scrib
Și n-am monezi de schimb să mă răscumpăr,
Sunt sclavul zilei sau stăpân de trib,
Sunt fructul lumii pregătit să sufăr.
Mă biciuie tristețea și asud în lacrimi,
Când obosesc mă reazăm în Cuvânt...!
Miresmi de îngeri înfloresc în patimi
Împrăștiind iubirea pe pământ.
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre cuvinte, poezii despre vorbire sau poezii despre versuri
Stea și luceafăr să fim
S-au întors zilele-n nopți
și nopți s-au întors în zile.
Tu iubit-o nu mai poți,
pe pământ să fii cu mine.
Când pe cer stele se-aprind
eu te caut printre ele.
Te văd fată strălucind,
Stea Polară între stele.
În zadar mă străduiesc,
în vis noaptea să apari.
Tot nu pot să te-întâlnesc.
În zorii zilei dispari.
Pe drum de Cale Lactee
Stea și luceafăr să fim.
Lângă noi îngeri să steie,
pe boltă să strălucim.
Când lumea se va sfârși
vom coborî pe pământ
Adam și Eva vom fi,
trimiși de Domul cel Sfânt.
Gustând din fructul interzis
o lume nouă vom clădi.
Și cum în biblie e scris,
Credință nouă vom primi.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre interdicții sau poezii despre fructe