Rod al Marii Îndurări
Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină
Și cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbița " se-aude.
Și din nor de stări și stări,
Abur risipit în ceață,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineață"
Rod al Marii Îndurări.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre secunde sau poezii despre abur
Citate similare
Sinteză ontologică
Sunt un noruleț mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare și profunde,
Sub priviri de Soare veșnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.
Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-și timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejește absurd și-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenței, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-și diferența în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-și au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.
Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veșnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern și de mine-Și face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul
Ca în timp cu contratimpul să îmi fie viu răstimpul...
"Pom" hrănit din Apa vieții, rodind în tot anotimpul...
Și-un "rob bun" în mâna Celui ce deține infinitul.
Străbat un timp în contratimp cu cel din urmă anotimp
În caldul Soarelui divin ce-a mă renaște Își face timp
Și cresc la umbra Lui o vreme, umbrind pământul un răstimp
În care Duhu-mi definește tot spectrul pentru Empireu,
- "La umbra aripilor Sale", - iluminând lăuntrul meu,
Ce-n negrăită bucurie tresaltă-atuncea când aude
Cum tună-aproape glasul Lui prin raze lustruite de secunde.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ontologie
Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, citate de Iurie Osoianu despre simbolistică sau poezii despre ezitare
Dacă realitatea ar fi cea în care înțeleptul să primească recompensă în această lume, iar răul să primească pedeapsă pentru faptele sale, aici și acum, nu am fi diferiți față de animale, care sunt conduse numai prin puterea naturii imprimate în ele. Principiul este simplu răul și înțeleptul sunt două stări care descriu depărtarea de Puterea Supremă și apropierea de Ea. De aceea, este vorba de stări dinamice, care se pot schimba în fiecare clipă, în fiecare om, când scopul principal trebuie să fie atins prin urcarea pe treptele scării spirituale, concomitent cu tragerea concluziilor din acele stări de coborâre, în care noi ne aflăm din când în când.
Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viață
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie
În stropi grei picură secunde - Gazel
În stropi grei picură secunde
Iar clipa stă să se afunde.
Ceasornicele lumii toate
Își bat în gură limbi rotunde.
Tot timpul se rostogolește
Te-ntrebi de ce, te miri pe unde.
Ai vrea un colț al tău pe lume
Dar n-ai să dai de el niciunde.
Neantul se ivește-n zare,
Nemărginirea te pătrunde.
Pășești grăbit pe cai astrale
Cu gânduri 'nalte și profunde.
Dar nemiloasa clipă trece-
Nu poți de ea a te ascunde...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre
Noi stări vegetale
mi-e toamnă în priviri și încep
să cadă din mine frunzele...
mai întâi de pe ochi
când mi se dezgolesc pleoapele
cromatic văd cum se împrăștie
culorile din nesositul octombrie
și mă cuprind...
și îmi surprind
visele-n culori
mi se vor desfrunzi apoi gândurile
și înfrigurat am să tac
tot mai golaș în mine,
tot mai copac
înconjurat de o răceală
de un alb opac
după ce mă voi adapta noii stări vegetale
am să anticipez primăvara din suflet
aducând într-un colorit de petale
visele și pleoapele
într-o trăire frenetică
îmbrățisând ca un nebun
soarele și apele
departele și aproapele.
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anticipație
Starea de gri
Oameni mai triști, mai veseli
Străzi și stări gri
Oameni mai veseli, mai triști
Pe străzi și stări timpurii.
Zile mai bune, mai proaste
Azi nu mai este ca ieri
Zile mai proaste, mai bune
Ieri, azi se-ndrepta spre nicăieri.
Stări tot mai reci, tot mai calde,
Și plumbul în suflet ține de frig
Stări tot mai calde, mai reci
Și visele-ncet amorțesc și se sting.
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb
Stări prin care omul trece
Zâmbetul - strop de fericire.
Cântecul - dor de iubire.
Râsul - scurtă desfătare,
Plânsul - dulce alinare.
Stări prin care omul trece,
Cât timp viața își petrece.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aruncați cu pietre voi,
Noi, cu raze de lumină -
Ca în ziua de apoi
Piatra ce-a lovit în noi
Mărturie să devină
Că voi, cei plini de "noroi"
Puteați fi spălați de vină.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperativul edificării
Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepții în ce sunt
Și lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.
Adâncul se-aprinde și zboară
Lumină înaltă cerând
Și zborul din fumuri coboară,
Cenușa-n lumină cernând,
Iar cerul senin își separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a zis că mirosul unui parfum nu poate provoca stări de nostalgie?! Ba mai mult, poate provoca chiar și stări de depresie...
aforism de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (2017)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Armonii în lumină
pe mine mă veghează un înger blond
mă mângâie pe creștet cu raze de soare
simt căldura lui ca o floare pe rond
tandru se ondulează pe-a vântului suflare.
sunt și entuziastă și plină de mirare
când îmi glăsuiește cu slove de aur
cu el nu simt amarul, stări de întristare
armonii în lumină strâng sublim tezaur.
îmi spune că viața este un dar divin
împreună petrecem ore de încântare
depănam amintiri la un pahar de vin
mirabila prietenie-i o binecuvântare.
revelații în lumină din ceruri revin
și ziua și noaptea trăiesc o fremătare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur
Sunt peste tot și niciunde
Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot și niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?
Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot și niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.
De sunt aici ori fieunde
Și-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să știu că nu m-am înșelat,
Că-s peste tot și niciunde.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi
Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare și cu efort. Ceea ce un idiot are din naștere, eu trebuie să mă zbat zi și noapte ca să obțin din când în când.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Sunt ca o apă în minimum trei stări;
Ori mintea caldă, m-aburind spre zări,
Anost doar mă curgând, ca timp să treacă,
Până o să îngheț, albit și gura o să-mi tacă...
Sau forma seacă, când nu sunt, de sublimat,
Să m-absorb singur, să revin din dur, armat
Din ce-am rețea, o plasă toată numai fire,
De ce-s în fond, opacul mat, sau strălucire...
Sărat ca marea, ce-am depozit pentru lacrimi,
Sfințit pe fir de busuioc, să iert din patimi,
Amar ca fierea, când necazul nu mă scapă...
Mă ține strâns, îndiguit în mine... apă!
În fond esența-i că-s fluidul, gheață-n amintire,
Ce mă topesc, cât de mic semn am, de iubire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din cotidian
Resimțind din plin sindromul
Unor stări, fărădelegi,
Urc adesea pe Bucegi,
Căutând prin ceață... Omu'!
epigramă de Valerian Lică din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre Bucegi
Intrigare
Aceste stări mă-anemiază
Crezând că voi avea o amiază
În care voi dansa și striga
-"Sunt liberă, nu mă intriga!"
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre miezul zilei
O să vină toamna
O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.
O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.
O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.
Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi
* * *
Unde-i dragoste puțină
Ies lacune la lumină
Care strigă: - "Vină! Vină!"
Și problemele domină...
Până acolo că culmină
Cu: -"Numai tu, tu iești devină!"
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamant și lacrimi
Astăzi pe inima cerului un diamant a stat nemișcat,
Primind în strălucirea lui lacrimi mărunte,
O ploaie de cuvinte scăpate din gheme pudrate,
Mișcătoare în palmele Celui ce le-a dansat uimitor de frumos.
Ace de lumină înțepau coastele cerului,
Alinate de adierile de vânt parfumate de-o Toamnă,
Această femeie bogată în care găsești tot felul de stări,
Lacrimi vărsate cu Soarele pe frunte, dansând un vals divin.
Minunea a ținut cât citești un poem,
Așezat pe o cupă de crin cât două palme întinse,
Atât cât rostești Crezul din toată inima ta,
Să te întâlnești cu Cel ce a ținut Soarele fierbinte, în ploaie.
poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o dimineață de floare
Noaptea se umple cu trăirea bucuriei
de o lumină care nu arde
venită din cerurile deschise.
iertare îmi cer
și totul mi se pare divin
într-o dimineață de floare
în care pacea lăuntrică se respiră.
În mine pătrunde lumina
cu raze subțiri, multicolore
care-mi pun pe față
strălucirea învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!