Sunt propria mea născocire
am băut din aceeași cupă
un lichid amărui
și memoria a început să revină
m-am ridicat în picioare
cu brațele rezemate de amintiri
aceeași viață
a judecăților inexacte
câteva cioburi
ici colo
îmi înțepau tălpile
aș fi jurat pe verdele ierbii
sau pe colții lupilor
că anotimpul reînvierii mele
seamănă cu o febră mai mare
de 40 de grade
un fel de imposibil cu mâini
și picioare
un drog care mă învață să fiu
fără lanțuri
și sorb încă o dată
memoria mea se deșiră ca un ghem colorat
aproape îmi vine să cred că exist
chiar mă iau în serios
și-mi apăs rănile trecutului
până simt sarea din sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre lupi
Citate similare
îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Nu înălțimea e cea care mă sperie: înălțimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele și vasele de sânge și mușchii din corp acordate la aceeași gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aș fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.
Veronica Roth în Divergent (25 aprilie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre înălțime, citate despre sânge, citate despre sperieturi, citate despre foc sau citate despre corp
Întins în iarbă, cu fața în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viață. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniștea și îmi dădea forțe noi. Așa am început să mă simt mai ușor, eliberat de tristețea și de coșmarul existenței mele confuze de până atunci. Așa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, și am știut că puteam începe de-acum o nouă viață, viața mea cea adevărată, o viață de om.
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre început
- citate despre tristețe
- citate despre forță
- citate despre existență
- citate despre dimineață
- citate despre coșmaruri
- citate despre altă viață
Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger
aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.
pe când mergeam liniștit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.
s-a așezat brusc în fața mea și a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie și guturală.
iritat, am încercat să-l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec.
pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
și am început să-l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...
loviturile mele curgeau năvalnic
peste fața... pieptul... peste mâinile... și picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.
în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creștea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele
și a murit.
gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur -
o liniște adâncă se așezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii
cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.
cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemișcat la picioarele mele
mi-am tras respirația pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
și am intrat să-mi iau ceva de băut.
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian Crețu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre furie, poezii despre comerț, poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre seară sau poezii despre promisiuni
Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!
și lumina pogorându-se peste toată această durere
întâi brațele
apoi picioarele
și la urmă ochii
fi-voi albă
ca o coală nescrisă
ca un zbor lin printre vulturi
"Cred, Doamne!"
iar tăria mea nu e în brațe
nici în picioare
sau în ochi
e în inimă
acolo unde Ți-ai făcut loc de popas
și din vreme în vreme
când durerea mă strânge
vii să îmi alungi demonii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre durere, poezii despre vulturi, poezii despre inimă, poezii despre hârtie, poezii despre alb sau poezii despre ajutor
Poem liturgic
îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aștept extazul demiurgic
în viața mea minuni să se întâmple.
umblu desculță strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinței îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.
în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplinește destinul, misiunea.
speranța din mine are trupul vânjos
topește în raze sentimentul grunjos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre săptămâni, poezii despre rouă, poezii despre poezie sau poezii despre natură
Unghi de cocori
Tu nici nu știi ce să mai faci
Să îmi ascunzi că mă iubești
Dar nu te teme, poți să taci
Sau poți întruna să vorbești
Să dai din mâini sau din picioare
Să te ascunzi, ba chiar să mori
Să pari gingașă ca o floare
Fixă ca unghiul de cocori
Să pari nebună sau să fii
Să știi ce vrei sau să nu știi
Eu nu te cred și nu te mint
Eu simt ce scriu și scriu ce simt.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre șefi, poezii despre verb, poezii despre stânci, poezii despre rușine, poezii despre prezent sau poezii despre patrie
Povestea mea de azi e aceeași ca în fiecare zi...
Când întredeschid ochii, mi-e teamă să nu văd din nou întuneric... ghicesc orele atât de ușor, ca și cum aș fi pendula din perete... sau, poate, pentru că mă trezesc la aceeași oră în fiecare dimineață...
Mai întâi simt cum mă doare liniștea, apoi zorii fără lumină... le aud scâncetul prin ușa deschisă de la bucătărie...
Ies pe balcon și număr stelele, dacă sunt și câte apuc până amețesc... mă gonește pustiul străzii...
Ce puțin îmi trebuie să devin euforică! Mă gândesc la cafea, țigară și la extazul poeziei pe care urmează să o scriu...
Ei, da, altă viață!
Decorul se estompează brusc și intru în starea mea de sublim, undeva, dincolo de lume, dincolo de durere, dincolo...
Nu e un loc anume, nu se definește, nu are hotare, e nemărginit în gândurile mele...
Primul vers îmi atinge ochii, apoi, restul curge ca o ploaie de vară... alerg prin mine, deși nu mai sunt eu... doar o hologramă a imaginației mele... e starea de grație care dispare o dată cu ultimul vers...
Trezirea e dureroasă, ca și cum m-aș lovi, în cădere, de colțul ascuțit al unei pietre...
Ziua trece leneșă, banală, cu durerile care îmi smulg câte o înjurătură... mîine, măine dimineață devreme plec iar în locul meu de taină, pentru câteva clipe care îmi dau putere să merg mai departe...
Mai dă-mi, Doamne, un MÂINE!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre stele
Treptat toamna
ziua se făcea minusculă
ieșeam pe furiș în grădina cu tufănici
scuturam pământul de somn
ssssst! tăceam așa într-o doară
mă auzeau și se conformau
vreo 2-3 complici
prometee mai altfel încercam
întoarcerea pe aceeași cale
nu-mi puteam surghiuni melancolia
chit că moartea și de aici ar fi putut
la o adică să mi se tragă
așa că zăboveam
în imaginația băncii prăbușite
dintr-o nevoie acută de intimitate
în gândul copacului ca-ntr-un început de cer
îmi lăsam părul inundat de păsări de cercuri
de fumul oval al toamnei ridicându-se gros
spre mimicile salopetelor îndoliate:
aleile trebuiau curățate
chiar cu prețul înăbușirii
unui țipăt
din slăbiciunile mele intense pentru viață am iscat foc minor
pentru toți aceia care dintr-un motiv sau altul
își rataseră întâmplarea
m-am întors aproximativ pe același drum
am mângâiat o fereastră speriată
etern dând spre ulița copiilor
ce alergau năuci
cu tălpile goale
am adus la gradul de suportabil
răceala neagră a orfelinatelor
până la frumusețe
mai erau doar
câteva
trep
te
rănile vegetale îmi acceptaseră ploaia.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre păr, poezii despre ploaie sau poezii despre negru
Poetul poem
a mai trecut o zi
nu o pot opri cu mâinile goale
mai vine o zi jucându-se din nou dorințe
cu același eu
nu cu aceeași ea e unica fugară
prezent absent
pașii cuvintelor îmi sunt prieteni pe urmele luminii
o călătorie în picioare ce urcă în spirală
respirând fructul din seară
ce reține doar o umbră dintr-o fotografie vie
în carul meu de timp
posibil târziu
probabil prea devreme poetul poezie
mi-e dor de culoarea timpului topit
îmi colind anii desenând fapte din decizii
și ce găsesc?
din când în când pe mine
în vorbirea fără sunet a cuvântului
prezentul prezent
m-am tot căutat meleag de liniște
și m-am găsit trecător
pe prispa vârstelor opaiț în înserări
mistuite chemări ce mă vor opri la ora dată
când lumina lumii va lăcrima
și eu nu voi mai fi niciodată la fel
nins de cuvântul ce cade atent pe o copertă
din viitoarea carte
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre vârstă
Rațiunea și memoria sunt ca două jumătăți ale aceleiași nuci: nu sunt identice, dar împreună formează întregul. Și rațiunea mea, și memoria mea mi-s la fel de dragi și amândouă m-au ajutat la fel de mult în viață, iar ele s-au ajutat una pe alta la fel de mult și niciodată una n-a încercat s-o domine pe alta, s-o facă servitoarea ei. Amândouă sunt conștiente de acest mare adevăr: Ce-ar fi memoria fără rațiune? Ce-ar fi rațiunea fără memorie?
aforism de George Budoi din Rațiunea și Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață, aforisme despre ajutor sau aforisme despre adevăr
Vis
Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu același decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.
Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să mă scape!
De suferință nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare și las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese și verzi.
Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă și smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude și calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.
Sub talpa mea îmbumbesc crini și păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet și tânăr la trup.
Port durerea colțului ierbii ce îmi sparge pielea
Și simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.
poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet sau poezii despre suferință
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre sărut
"Mă cred fluturele ce stă nemișcat pe piciorul tău..."
ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simțit inutilă
cu brațele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
și când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate
și vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
și nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
și să ne limpezim poveștile
să ne ștergem brațele
de sânge
să alergăm desculți prin toate visele
ca și când tot ce am trăit până acum
a fost nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre uitare, poezii despre ochi sau poezii despre fructe
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Atingeri de-ntuneric
Te visez, uneori, și mă-ntreb de ești tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
și mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"
Îmi tot spui că nu ești, dar te simt, nu mă-nșel,
chiar de nevinovată-mi apari, ești la fel:
ai aceeași răceală în suflet și-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.
Nu te-aștept, dar îmi vii, nu mi-e frică, și-mi e,
te-aș goni de-aș putea și din vis, și din... ce?
Nici nu știu cât, în viață, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, știu sigur c-ai uns
Și tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăț, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, și să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intotdeauna exista
îmi înghețaseră mâinile
mă vânau cele mai necruțătoare gânduri
își ascuțeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
și nu era nimeni pe aproape
anotimpul delira în albe crizanteme
întotdeauna există și mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicații
ca un monstru răpus de nevedere
întotdeauna există o altă durere
și o lumină care nu întârzie mai mult de o viață
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre superlative
(Pre)facerea
mă voi preface că nu exist
voi pune alți oameni înaintea mea
și îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristețea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări și oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
și vor crește păduri
poate și munți
așa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în fața mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară
și pietre
și mări și oceane de tristețe
deci nu mă căutați
prefaceți-vă că nu exist
și bucurați-vă de alți oameni
sau de păduri și de munți
sau de mări și oceane
pe care navighează
sufletele pierdute
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre zoologie, poezii despre păduri, poezii despre ocean, poezii despre munți sau poezii despre creștere
Bei ceaiul ăla
care sprijină circulația
în sens giratoriu te învârți
până te aduce-n formă
scapi de oboseala cerebrală
simți că ai reuși să rezolvi
integrale sau sume riemann
crește capacitatea de învățare
a mersului pe două cărări
sau din zid în zid cu memoria
sporită în sinteza serotoninei
pentru a crește starea
de bine după câteva câni
cu vin demisec dilată
vasele de sânge și-ți trece
stările depresive și anxioase
înlătură senzația de picioare grele
obosite de stat pe scaunul
inconfortabil de la bar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceai