De ce plângi?

De ce plângi?

De ce plângi?
Trag nădejde că nu întotdeauna din pricina mea,
Aşa cum m-ai făcut să cred de-atâtea ori.
Eu, cel adevărat,
Nu-aş încerca niciodată să te rănesc.

Ştiu că suferi
Şi că probabil mă urăşti.
Dacă adevărul trebuie spus,
Tu nu atât mă urăşti,
Cât, de fapt, îţi lipsesc.

Eu am mai degrabă tendinţa
De a te abandona şifonierelor tale închise,
Cu haine de femeie uşoară şi vibratoare...
În mod nesurprinzător, eşti construită din ceva mai durabil
Decât sunt făcute cele mai multe suflete
Pe care le întâlnesc în surzenia ceţoasă a sterpelor mele vise.
De ce plângi, când nu sunt eu de vină?

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că viaţa-i frumoasă, dar mai ştiu de asemenea că adesea ne-o stricăm singuri, transformând-o într-o comedie proastă ori o tragedie crâncenă, ori amândouă în acelaşi timp, aşa fel că până la urmă nu mai ştii dacă să plângi ori să râzi. Mai uşor este să plângi, însă cu mult mai bine-i să râzi, dar nu în gura mare.

Axel Munthe în Cartea de la San Michele (1929), traducere de Teodora Sadoveanu
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a minţit o dată...nu minte întotdeauna

Am fost un mincinos...
Când eram tânăr ţi-am spus prima oară te iubesc
pe atunci nu ştiam ce însemnă să Iubeşti
cu adevărat...
Îţi spuneam întotdeauna şi insistam să fiu crezut
că nu vei mai a găsi pe nimeni care să te poată iubi
mai mult decât mine...
Astăzi... continui să mint în ceea ce priveşte greutatea sau înălţimea mea
ca şi cum tu nu ai vedea cum zi de zi devin tot mai mărunţel...
Dar...
când privesc în ochii tăi mari şi castaniii...
Îţi spun adevărul
Te Iubesc... şi realizez
că Adevărul este: Nu există Iubire...
mai Mare decât iubirea
pe care tu ai avut-o pentru mine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu plangi?

Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Şi tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor,
O stea,
Un drum,
Un chiparos...

Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.

Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,
Şi-absenţa grea a celui ce preface,
Cu harul lui din Caana,
Apa-n vin.

Tu plângi?
Eu tac pe-o margine de lume,
Abisului promisă,
De prima ursitoare prea grăbită,
Ce-al lumii leagăn alb a colindat.

Tu plângi?
Te plângi pe tine însuţi.
Dar eu-
Eu niciodată n-am să pot s-o fac!

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţie

Este o tradiţie să plângi
Poetic şi cast
Copii orfani cu părinţi lângă ei,
Bătrâni cu copiii plecaţi.
Cu sufletul arzând ca o icoană
În visul părinţilor...
Depărtare!!!!!!
În suflet tăciuni, aşteptare
Sub paşii nevolnici şi grei.
Este o tradiţie să plângi
La parastase şi cruci
Pruncii morţi, fraţi, părinţi
Ce plecat-au cuminţi
Ca un semn de-ntrebare -
Suflete risipindu-se-n zare.
Plângi, atâta timp
Cât mai crezi că se moare!
La răscruci sunt troiţe...
Mănăstiri ridicate...
Toate-s semne lumeşti,
Sunt doar goana spre moarte.
Însă nimeni zidind
Fapte bune în viaţă
N-a-nălţat către cer
Pentru el, altă viaţă.
Suflet-înger, argat
Într-un trup de bazalt,
Zbaterea aripii tale
Este teamă şi zbor,
Este dor şi cântare!
E cântare şi dor!
Plângi! Suferinţa e o tradiţie.
Suflet biciuit de cuvinte şi ură,
Plângi! Cu aripi muiate în zgură
Lasă-ţi aripa murdară de sânge şi plângi
Şi te duce!!!!!!!!
Te cheamă şficuielnice vise
Să le ajungi...
Fugi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate aşa cum le vedem noi. Sau şi mai bine spus, aşa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E şocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicaţie ar fi... Deseori, când eşti prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai uşor de sesizat din afară. Iar cu cât eşti mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îţi este mai mare disperarea în momentele de cumpănă, cu atât eşti mai nerecunoscător în momentele de glorie. Cu cât îţi plângi mai mult de milă în momentele grele, cu atât eşti mai insensibil cu cei din jurul tău când îţi merge totul ca pe roate.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin (2016)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Zadarnic, din măsele, strângi,
Că nu mai poţi, cum se cuvine,
Pe duşii-n ceruri să-i mai plângi
Când n-ai timp să te plângi pe tine.

epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bogat cu sufletul

Sunt bogat cu sufletul
Şi mie mi-e de-ajuns,
Fără să-mi pierd zâmbetul,
Dragoste nu m-ai învins!

M-ai văzut inferior,
Că n-am clasă socială,
Dar eu în interior
Am un suflet, tu eşti goală...

Eşti mai rece ca o iarnă,
Mai amară ca pelinul,
Ochii tăi încep să cearnă,
Dau afară tot veninul.

Poţi să plângi atât cât vrei,
Lacrimile tale-s seci,
Cât au plâns şi ochii mei
Tu în lacrimi să te îneci.

Vreau să simţi şi tu durerea
Ce-am simţit-o eu cândva,
Când îţi imploram iubirea
Şi m-ai scos din viaţa ta.

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitch: Am plâns ca un copil în noaptea în care te-ai născut.
Dawson: Pe bune? Nu ştiam asta.
Mitch: Cred că am plâns 24 de ore neîncetat. Ţinându-te în braţe, erai atât de mic, mi-am dat seama că nu ştiam că pot iubi pe cineva atât de mult, atât de repede. Din tot sufletul meu. O parte din mine era îngrozită. Să creşti un fiu depinde de destin mai mult decât ar crede multe persoane.
Dawson: Aşa e şi să fii unul.
Mitch: Ai dreptate. Cred că am realizat ceva astăzi.
Dawson: Ce?
Mitch: Că datoria mea ca tată nu este să îţi ofer totul despre viaţă, pentru că adevărul este că nu ştiu nici eu tot. Datoria mea este să încerc să te ajut. Şi din când în când să potrivesc piesele unui puzzle.
Dawson: M-ai ajutat, tată.
Mitch: Sper. Dar viitorul tău, speranţele tale.. îţi aparţin. Nu lăsa pe nimeni să-ţi stea în cale. Nici măcar pe mine.
Dawson: Întotdeauna m-ai împins să fiu eu însumi. Să gândesc singur. Am făcut doar ce m-ai învăţat.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Probabil că tocmai acei oameni care nu plâng nici nu-şi merită viaţa. Viaţa nu e o femeie, în faţa căreia te fereşti să plângi, dacă eşti bărbat. Viaţa e un bărbat pentru care merită să plângi.

definiţie de Doina Postolachi în romanul Vicii. 18+ (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-l plângi pe cel mort, căci îi lipseşte lumina; să-l plângi şi pe cel prost, fiindcă îi lipseşte mintea. Pe cel mort să-l plângi cu duioşie, căci a găsit odihna; dar viaţa celui nătărău e mai rea decât moartea.

citat din Terenţiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda şi iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Şi doream aşa, cumva,
Să te strâng în braţe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aş fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îţi frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureşă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineaţă
Mi te-a întristat ceva!
Eşti lipsită de viaţă,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt trişti, reci şi pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că eu sunt vinovatul!
Iarăşi te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ţi-a luat speranţa toată,
Ţi-am frânt visul şi-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greşit de multe ori
Azi din nou şi încă o dată!
Ţi-am frânt vise şi fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că merit să mă cerţi,
Recunosc în sinea mea!
Oare poţi să mă mai ierţi,
Bruna mea de catifea?

poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mult mai dureros este să taci
Atunci când plângi,
Decât să plângi strigând...

poezie de Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bridget Jones: Mi-ai spus odată că mă placi exact aşa cum sunt şi vroiam să îţi spun acelaşi lucru. Vreau să spun că sunt anumite lucruri prosteşti pe care mama ta ţi le cumpără, ca de exemplu... cel din seara aceasta. Eşti arogant şi întotdeauna spui ceva nepotrivit şi cred sincer că ar trebui să îţi reconsideri lungimea perciunilor. Însă, eşti un om bun şi te plac! Aşa că, dacă vrei să ieşim cândva, ar fi frumos... mai mult decât frumos!
Mark Darcy: Bine. Frumos!

replici din filmul artistic Jurnalul lui Bridget Jones, după Helen Fielding
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângerile poetului român

— "O, pentru ce, poete, în cânturile tale
Tu plângi această ţară în care te-ai format?
Şi florilor ce creşte în astă verde vale
Le spui cu ochii-n lacrimi că iarna-a-naintat?

Dar ce lipseşte oare acestor ţări frumoase?
Nu vezi locuitorii cât sunt de mulţumiţi?
Că nimeni nu se plânge de zile dureroase
Ş-aceasta dovedeşte că ei sunt fericiţi.

Când plângi această ţară tu eşti în amăgire;
Legi, arte, instituţii în sânu-i înfloresc;
Tot ce chezăşuieşte o dulce fericire,
O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc.

— Nimica nu lipseşte din câte zici tu mie,
Aici pământul nostru e binecuvântat,
El varsă râuri d-aur; dar îţi voi spune ţie:
Lipseşte libertatea, şi tot e întristat."

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile care trebuie făcute sunt: lucrurile care necesită făcute, care vezi tu că trebuie făcute, şi pe care nimeni altcineva nu le vede că trebuie făcute. Apoi îţi vei concepe propriul mod de a face ceea ce necesită făcut - acel lucru care nimeni altcineva nu ţi-a spus să îl faci sau cum să îl faci. Acest lucru va scoate la iveală sinele tău adevărat care de multe ori ajunge să fie îngropat în interiorul unui personaj care a dobândit o gamă superficială de comportamente induse sau impuse de alţii asupra sa.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Ştiu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i aşa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, aşa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puţin şapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aş face, oricât aş încerca... De fapt, am şi încercat, de mai multe ori chiar, în fel şi chip, însă n-am reuşit; sentimentul mă depăşeşte...
Sonya: Înţeleg, sau cel puţin încerc. Deci, n-am nici o şansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu plângi, copile!

Să nu plângi, copile!
În seri târzii,
toamna scutură peste pământ
poleială arămie,
Să nu plângi!
Asta este curgerea
inevitabilă spre o nouă întrupare.
Când semenii vor greşi
Să nu plângi!
Oameni se duc
oameni vin,
Dar dincolo de toate: VEŞNICIA
Întinde mâna,
Îndreaptă-ţi sufletul spre ea...
Fă-i loc.
Să nu plângi!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!