* * *

Pe un fir de iarbă îmi voi răsfiră umbra...
ca o dantelă fina de lumina şi poezie,
scaldandu-ma intr-un picur de rouă...
lăsând soarele să m-alinte,
să mă deseneze cu razele ce te-au atins pe tine
inmuindu-se in culorile răsuflării tale de dor...
si-n focul inimii tale...
Sa deseneze cald peste mine iubire, cu culorile sufletului tau...
cu şoapte vii desprinse din tine,
alunecând in mine,
contur de văpaie tremurânda, dându-mi....
Bătăile inimii tale insetate
sa mi le. aseze in palme, mângâiere vie sa le fiu...
Atingerea calda a mainilor tale sa stinga arsita ochilor mei, a fiecărei fărâme din mine...
care te astepta printre oameni şi vise...
si iarba şi ploaie şi flori...
în cantec şi-n aşternuturi reci...
Iar freamătul inimii sa-l stingă cu o adiere fina de vânt, care sa ne. mpleteasca pe-amândoi,
dorurile noastre sa le-aline...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. şi freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc şi am zâmbetul larg
şi senin...
Oare din senin?
oare aşa se leagă ombilical sufletele?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si uşa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
şi-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
şi ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
intr-o clipa inalta şi caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veşnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina şi cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Şi uşa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. şi ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
într-o clipa inalta şi caldă,
urme pentru veşnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefireşti...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
ţintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din şoapte şi dor,
îmi dezlegi gând după gând
şi mă deşiri către tine...
În taina mă chemi... şi m-alungi...
şi-mi şopteşti să-ţi mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
şi pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculţă,
într-o zbatere cuminte de aripi
păşind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerşi...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... şi-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
mai picură nişte lumină...
Acordă nuanţele şi conturează-mi sufletul...
amestecă-mă-n tine...
nu va şti nimeni că sunt eu, umbră fiindu-ne,
Ce pictură!
Nu te întrista... eu, îţi sunt...
Respiră-mă...
Nu plânge, sunt fericită...
... sunt fericită!

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâşiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viaţa...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topeşte orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
şi te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
şoaptă peste şoaptă.
ruga lângă ruga..
Câţi paşi intre noi topindu-se...
cât freamat şi cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ŞI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârşită iubire...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt cea mai nebună si albă şi vie înşiruire de cuvinte. necuvinte..
cuvinte-revarsare a ultimului atom din inima mea,
colorat cu suflul inimii tale, cu atingerea ta..
cu gândul tău împletit în împletirea care deja suntem.
Cuvinte insiruite, bătăi de inimă care spintecă Cerul şi timpul
şi lumea o cutreiera, cautandu. te..
Mă stii-neştii atât de bine
Încât orice ai afla despre mine
iti pare insiruire de tine...
cuvinte şi sunete care. ti aparţin..
din tine ele vin, prin mine doar curg..
M. ai vazut şi nevăzut de atâtea ori
încât mă imaginezi...
mă îmbraci cald şi duios,
dezbrăcată de mine.. goala.. întreaga in fată. ti sunt..
Mă ştii.. m. ai gustat, gustandu. te..
Îţi port mireasma.. şi gustul...
In fata ta nu sunt imbrăcată decat în suflet...
Şi picături de ploaie...
Şi vise...
Mă scalzi in visele tale,
mă speli de lacrimi şi mă albeşti in vers alb..
Îmi aşezi în palme răsărit şi apus..
şi. apoi le strângem amandoi
între gene...
alegând unul către altul...
apus şi răsărit contopind..
pe podul imaginar din flori..
construit peste aşteptări şi lume..
îmbrăcat în cer şi noi..
Poduri ce se topesc în iubire,
clipe unice că o poveste de seara..
Plină de necunoscut, dar atât de calda..
Şi asta ne e de ajuns
pentru a zbura liber..
Intr. o lume de coduri şi formule exacte....

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfinţit
care se aprinde înalt şi viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou şi freamăt de dor
fără de vină...

Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopţii...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neaşteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...

Îmbrăţişează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
şi împărtăşeşte-te...
gustând din preaplinul de iubire...
şi încălzeşte-ţi răsuflarea încremenită de preafrig...
Şi de neplânsă lacrimă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba şi fina,
păstrez bucăţica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul fiinţei tale,
pâine sfinţita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infăşurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne paşii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtăşindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În braţele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui şi sfinţenia cerului...
liniştea mea are acum culoarea răsăritului şi puritatea unui crin aşezat în faţa unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingăşia şoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare şi adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfăşori sufletul şi cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nuanţe rupte din gândurile tale...
îmi încununează făptura...
şi-un zâmbet de soare mi-aşezi peste suflet...
topind ascuţita şi metalica resemnare...
un suflu de reînviere
mă răsuceşte cu faţa spre răsărit...
plămadă
dimpreună cu lumina soarelui
din ochii tăi
mă faci...
şi-n culorile răsuflărilor şi paşilor tăi mă împleteşti...
desenând cu mine pământul pe care păşeşti...
urme rotunde... şi calde... şi vii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
şi. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o foloseşti la nevoie..
când gheată îţi va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viaţă sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când îţi va fi foarte dor, joaca-te şi-alinta-te cu ea...
Cu chitara...
Ia. o in braţe, dragul meu... inchide ochii... înfăşoar-o în tine usor... las-o să-şi topească cântul in adâncurile tale... in căldura sufletului tau...
las-o sa curgă în tine prin fiecare sunet, sa se reverse printre degetele tale... sărutându-le... alintandu-te...
Ea poartă adierea sufletului meu...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în noapte...

când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii, Iubirea mea, uşor, printre file de gând...
măsoară-ţi în mine în tihnă, întinderi de suspine şi dor...
aşterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălăşluieşti...
Cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Şi goală şi tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru veşnicie...
împletiţi amândoi în aceeaşi tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuţă şi poartă-mi lin paşii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
să mă înveşmântezi în El,
cu cântări şi psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri şi nopţi târzii de dor...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de cuvinte I

Din streaşina gândului picur polen de cuvinte
În dor îţi scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.

Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieţii ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt şi ploi.

În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranţă în gând, în dorurile tale
Poeme desculţe scrise cu degete de mare.

Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci şi nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.

În iernile cu lapoviţă, zăpadă şi gheaţă
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta faţă,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.

poezie de Valentina Geambaşu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Joaca. te, Soare, cu mine.. şi împleteşte. mi zorii
in pletele. mi înflorate de dor..
Joaca. te, lumina, cu mine..
şi învaţă. ma sa ma strecor după ziduri care ard..
Joaca. te, frunza, cu mine..
şi. n tremurul inimii mele te ascunde..
când mi. e teama
Joaca. te, norule, cu ochii mei..
si hai să plângem amândoi pe margine de tăcere..
Joaca. te, vântule, cuminte cu mine..
şi poarta. ma peste lume..
in braţe care mă aşteaptă..
Joaca. te, ploaie, cu franjurii rochiei mele..
si deşiră. ma pe cărare..
Aşteptându. l...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea inimii...

... mi-a vorbit de Tine.
Spunându-mi sa te caut.
Si flori si cantec de dor
s-au împletit în suflet
de jos pana sus în cer.

O Ploaie de zâmbete
Îmi inundă pieptul.
Ridic mâinile către tine
Iar picăturile-mi sarută buzele.
Nespusă minune-a inimii,
esti in mine!

poezie de Ana-Maria Tihon
Adăugat de Ana-Maria Tihon
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Simt că ne-am închis unul într-altul
pentru totdeauna
În zidurile unei iubiri
Cum nu va mai fi alta...
M-arunci în gol, apoi, în clipa ce urmează, mă prinzi
ascunzându-mă în tine...
De vrei, slobozeşte-mă din mrejele orbitoare
ale luminii tale, dragul meu...
şi nu mă slobozi...
te rog, nu mă slobozi...
M-aş pierde din nou în întuneric...
Amestecă-mi ţărâna cu tine...
frământă-mă cu palme de dor...
şi apoi îmbracă-mă cu Cerul...
Cu Cerul tău...
Alintă-mi plânsul cu cântece tăcute
şi-apoi lasă-mă pe mine, odihnă tâmplelor să-ţi fiu...
Spală-mă cu lacrimile tale...
şi-apoi gustă din căuşul palmelor mele...
apa vie cu care te-am aşteptat mereu...
Scrie-te în mine cu literele veşniciei...
leagă-mă de zidurile cuvintelor
Şi-apoi
slobozeşte-mă...
şi nu mă slobozi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii uşor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă şi dor..
aşterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălăşluieşti...
Şi goala şi tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeaşi tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Ia-maă de mâna şi poarta-mi lin paşii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
si mă înveşmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Joacă-te, Soare, cu mine... şi împleteşte-mi zorii
în pletele-mi înflorate de dor...
Joacă-te, lumină, cu mine...
şi învaţă-mă să mă strecor după ziduri care ard...
Joacă-te, frunză, cu mine...
şi-n tremurul inimii mele te ascunde...
când mi-e teamă
Joacă-te, norule, cu ochii mei...
şi hai să plângem amândoi pe margine de tăcere...
Joacă-te, vântule, cuminte cu mine...
şi poartă-mă peste lume...
în braţe care mă aşteaptă...
Joacăte, ploaie, cu franjurii rochiei mele...
şi deşiră-mă pe cărare...
Aşteptându-l...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cais înflorit

Pentru mine, eşti un cais înflorit,
De când cu dragoste te-am acoperit.
Nu mă satur de tine şi nu mă pot opri din privit,
Cu frumuseţea sufletului tău, m-ai cucerit.

Primăvara îmi placi cel mai mult.
Îmi place, florile cum cântă să ţi le ascult,
Sub crengile tale vânjoase să devin adult,
Aroma florilor tale să mă vrăjească precum un descântec de demult.

Vara, abia aştept din fructele tale să mă înfrupt,
Setea să mi-o potolesc,
Dragostea să o pârguiesc,
Cu toată iubirea, în jurul tău să mă încolăcesc.

Toamna, vin să te îmbrăţişez,
În culorile toamnei să te colorez,
Sub coroana ta să adorm, să te visez,
În ritmul inimii tale să vibrez.

Iarna, alerg la tine să ne bucurăm de fulgii de nea,
Care sclipesc feeric în coroana ta, sub lumini de stea,
Să-ţi cuprind trunchiul cu dragostea mea
Şi îmbrăţişaţi să aşteptăm primăvara, cu pasiunea.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!