Întregire

Liniştea stelelor către mine-ai adus,
Chiar atunci când credeam că şi ele-au apus,
Strigându-ţi IUBIREA, schimbând legi nescrise,
M-ai întors dintr-un drum plin de vise ucise.

Doar la tine-am găsit ce înseamnă curat,
Într-un zâmbet senin, de la Soare luat,
Ce un dor nenăscut, nerostit pân-acum,
A aprins, prefăcând tot necazul în scrum...

Alungând nepăsarea din colţuri umbrite,
Am cules fericiri, în nopţi vii, nedormite,
Potolindu-ne sete şi foame de patimi,
Am uitat amândoi cum e gustul de lacrimi.

Dansul tău, rezervat în carnetul de bal,
E ca vinul cel vechi, din pocal de cristal,
Preţios şi păstrat pentru oaspeţi de soi,
Îl sorbim, savurându-i buchetul, în DOI.

Din salonul de bal, căptuşit cu mătasă,
Ne-ndreptăm în tăcere, uimiţi, către-ACASĂ.
Când dezbraci cu săruturi tot sufletul meu,
Mă întrebi, c-un inel:"-Vrei să fiu soţul tău?"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu m-ai înălţat,
Tu m-ai coborât,
Tot Tu m-ai ars,
M-ai prefăcut în jar şi scrum,
Tot Tu m-ai aprins într-un dor nebun.
Tu mă chemi pe al tău drum,
Chiar de vrei să cred că mă alungi,
Că mă renegi,
Tot Tu de-o viaţă mă aştepţi,
În nopţile pustii, chiar de nu crezi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcegărie

(cui nu-i place sau are diabet să nu citească)

Topite-n vise colorate, scăldate-n lacrime de zori,
Priviri cuminţi, din legi uitate, şi-ndreaptă ochii către nori,
Se întreţes cu şoapte calde şi ne iubim pe-un opt culcat,
Ţintat cu pietre nestemate, ce pentru noi a fost păstrat.

Pentru gondola rătăcită pe valul vieţii netrăite,
O clipă ne-a dat două vâsle, din inimă de stea cioplite,
Să ne plimbăm în Răsărit, fără vreo teamă de furtuni,
Sub străluciri de Soare nou, iubindu-ne ca doi nebuni.

Cu înţeles de ne-nţeles, ne-mbrăţişăm la ţărm de dor,
IUBIREA se aşterne-n vers din gândul alb al unui nor,
Umbrele reci se risipesc, trecute vieţi sunt vindecate,
Zâmbetul tău dumnezeiesc mă mângâie, pe înserate...

Dorinţe vii ne cotropesc şi le-mplinim sub cer senin,
Dar într-un fel deloc lumesc- fără atingeri... în sublim...
Doar sufletele-mbrăţişate închină visului alt vis,
Patima doarme, răbdătoare... O vom trezi, cum i-am promis...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

Când ai simţit că-n lanţuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!

Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...

Şi vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...

De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbaţi spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopţi, când mă gândesc la tine!

De dragul tău, mi- aduc aminte
Că omul este minunat!
De dragul tău, pun în cuvinte
Trăiri din sufletu-mi curat!

De dragul tău, viaţa e cântec
Şi lumea-mi pare mai frumoasă,
Tot răul fuge, ca-n descântec,
Când îmi apari în prag, acasă!

Prind fluturi din parfum de floare,
Când mă săruţi cu nemurire...
Ţi-i dăruiesc, Rază de soare,
Ce mă răsfeţi cu fericire!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinsoare

Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ţi-e frică de Soare!

Nimeni nu-mplineşte vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ţi porţile deschise!

Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
şi ai câştigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.

Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!

Primeneşte haine vechi,
prinse-n cuiul renunţării,
îmbracă şoaptele mării,
care mângâie perechi!

Şi adună fericire
din flori de nu-mă-uita,
crescute-n inima mea,
din credinţa în IUBIRE!

Tu eşti Raza mea de Soare
şi mă încălzeşti, acum,
prefăcând tot doru-n scrum...
Hai, că renunţ la prinsoare!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica

Bumerangul-rândunică
îmi întoarce, din senin,
gândul meu fără-de-frică,
înfăşurat în destin.

L-am trimis în zare-albastră
să te afle şi să-ţi spună,
în nemărginirea castă,
câte-n stele, câte-n Lună...

Într-un fulg din aripioară,
am găsit un Cer de Dor,
ce-l lăsaseşi de cu seară
s-odihnească în pridvor.

Ochişorii-i mi-au adus
draga ta privire, plină
de IUBIREA ce mi-ai strâns
în trăirea ta sublimă.

Şi-n gingaşu-i ciripit
mi-ai trimis şoapte curate,
culese din Infinit,
din Lumină decupate.

În gând, am găsit săruturi
cu arome ne-ntâlnite,
risipite printre fluturi...
Ah!... Ce dulci mai sunt, Iubite!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica

Bumerangul-rândunică
Îmi întoarce din senin
Gândul meu fără-de-frică,
Înfăşurat în destin.

L-am trimis în zare-albastră
Să te afle şi să-ţi spună,
În nemărginirea castă,
Câte-n stele, câte-n Lună...

Într-un fulg din aripioară,
Am găsit un Cer de Dor,
Ce-l lăsaseşi de cu seară
S-odihnească în pridvor.

Ochişorii-i mi-au adus
Draga ta privire, plină
De IUBIREA ce mi-ai strâns
În trăirea ta sublimă.

Şi-n gingaşu-i ciripit
Mi-ai trimis şoapte curate,
Culese din Infinit,
Din Lumină decupate.

În gând, am găsit săruturi
Cu arome ne-ntâlnite,
Risipite printre fluturi...
Ah!... Ce dulci mai sunt, Iubite!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie

Am revenit din gândul tău la mine,
Mergeai din nou pe căi întortocheate,
Din suflul zării-mi aratai din nouri
Cuvinte coborâte dintr-o carte.

Înamorate îşi cântau iubirea
Desprinse din poeme fără vârstă
Şi ai împerecheat şi tu din ele,
Din viaţa ta rămasă grea şi tristă.

Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Sau doar în vise ţi-ai cânta trăirea,
Te dor în van cuvintele pierdute
Şi-aşterni din gânduri, oglindind iubirea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie

Am revenit din gândul tău la mine,
Mergeai din nou pe căi întortocheate,
Din suflul zării-mi aratai din nouri
Cuvinte coborâte dintr-o carte.

Înamorate îşi cântau iubirea
Desprinse din poeme fără vârstă
Şi ai împerecheat şi tu din ele,
Din viaţa ta rămasă grea şi tristă.

Mă-ntreb de m-ai găsit în poezie
Sau doar în vise ţi-ai cânta trăirea,
Te dor în van cuvintele pierdute
Şi-aşterni din gânduri, oglindind iubirea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.

Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înţeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nţeleg pentru ce m-ai ales.

Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viaţa mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.

Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe faţa Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
În prispa adormită c-un zâmbet troienit,
Flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
Chemându-te la mine, să-ţi dăruiesc fiori.

Topind ţurţuri de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
Şi le vom închina emoţiilor mute,
Împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
Când sufletul, sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
Din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
Ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
Născut din întuneric de simţiri neiubite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul
Ce se va încălzi la flacăra IUBIRII
Şi amândoi afla-vom secretul fericirii
Ascunse-n Începutul ce-a dăruit cuvântul...

Gândeşte primăvară şi ne va mângâia!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îţi trezesc fiori.

Topind vremea de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
şi le vom închina emoţiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
şi amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...

Gândeşte primăvară... să ne mângâie vântul!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră

Hai, lasă-mă să te sufoc
Cu dorul stins în lăcrămioare,
Luat pe seară dintr-un foc
Ce arde-n scântei-inimioare!

Azi mă îmbrac în levănţică,
Brăţări îmi fac din flori de meri.
Doamne, ce dor îmi e de tine,
IUBIREA mea, de nicăieri!

Din linişte, vii către mine,
Te voi vedea alaltăieri,
Ne vom iubi în niciodată,
În toamna fără mângâieri.

Simţind la fel de greu durerea,
Ne-apropiem de Infinit
Şi când credeam că-mplinim vrerea,
Ne împiedicăm de... sfârşit.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Suflet de vis, suflet curat,
Pe unde oare-ai colindat?
Din cer de vară ai venit,
Să-mi vindeci tot ce-a fost rănit.

Care din lacrimile mele
Te-a mângâiat, cu doruri grele,
Şi liniştea ţi-a tulburat,
Când inima ţi-a sărutat?!

Da, ştiu că nu visez, IUBITE!
Am aruncat haine cernite
Şi-mbrac acum sufletul meu
Doar în culori de curcubeu...

De dragul meu, de dragul tău,
Am scuturat gânduri, de rău...
Azi împletim din fir de Lună,
IUBIRE-n patimă nebună...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordeonistul

Un vechi acordeon îşi strig-amarul
Pe clapele de fildeş ancestral.
Sărman, şi trist, şi singur, lăutarul
Visează şi-azi IUBIREA din astral.

Cu degetele-i lungi si ostenite,
Trimite sunetele către nori.
Şi oamenii din preajmă-i dau verdicte,
Fiindu-i cei mai sinceri spectatori.

Doi bătrânei cu plete argintii
Se-apropie de el şi îl ascultă.
Privesc prin aburite dioptrii,
De lacrimi, ce-amintirile rezultă.

În valsul ăsta, el o săruta
Într-un salon, culori de caramel.
Apoi, îngenunchind, îi dăruia
O inimă curată şi-un inel.

IUBIREA lor, din vremuri decupată,
Le luminează chipul şi acum.
De ieri şi până azi, e tot curată,
Fără să-şi fi pierdut aroma-n drum.

Şi tristul lăutar înşiră gânduri
Pe clapele armonicii, demult...
În versul cântului, doar printre rânduri,
Îi poti afla al inimii tumult.

A fost si el odată-ndrăgostit
Şi Lumea i-a "şoptit" să nu mai cânte
Că... face zgomot... si... a amuţit!
IUBIREA lui, plecând pe negândite.

Ca un nebun, rămas-a fără zâmbet
Şi, căutând IUBIREA fără nume,
Din acordeon, cu fiecare cântec,
Vechi Doruri... răscoli-n sfârşit de Lume.

poezie de Georgeta Radu din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

De-o veşnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea îşi au mersul
De când există Universul.
Şi după cum cartea ne-nvaţă,
Tot de-atunci există viaţă.

De când planeta are viaţă
Omul stă mereu în faţă.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile şi nopţi,
Nu vor mai fi vii, nici morţi.

Atunci viaţa se sfârşeşte,
Când pământu-ncremeneşte.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă vie...

eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
şi pentru tine-am tot cerşit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie

eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioşie
te-am aşteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi şi veşnicie

eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
şi azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită

dar ai venit când nu te aşteptam
te-am cunoscut, aşa veneai şi-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
şi reproşându-mi uşile închise

dar ai venit când trupul mi-i atins
de-a toamnei mele stea de promoroacă
cu licărul din ochi mai trist, mai stins
şi cu ţinuta rece şi posacă

dar totuşi ai venit. Din aşteptări
un zâmbet mi-ai adus şi duioşie
şi iar te reîntorci la nicăieri
la stropul tău. De apă încă vie.

poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescut la pieptul tău

Când tu mă strângi la pieptul tău,
Măicuţa mea cu mâini muncite,
Eu simt atunci că-s doar al tău,
Copilul tău cu lacrimi multe.

Când eu îmi culc pe pieptul tău
Şi trup, şi suflet, şi durere,
Eu simt atunci că braţul tău
E forţa mea şi-mi dă putere.

Când mă arunc pe pieptul tău
Ca piatra pe mormânt ce cade,
Eu ştiu atunci că tu mereu
Vei fi atunci, tot mai aproape.

Când braţul tău mă înconjoară
Ca ramura ce ţine fructe,
Atunci mi-e dor întâia oară
Să fiu copil, să n-am griji multe.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonat de lume, găsit de Dumnezeu

Am simţit cum e să fii uitat,
Abandonat în apus de Soare cenuşiu.
Pus la spate, chiar trădat,
Lăsat mort şi găsit viu.
"Eram acolo, când inima-ţi striga,
În neputinţa văilor de lacrimi,
Eram prezent în lupta-ţi grea,
Să te scot din al lacrimilor patimi."

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (6 iulie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii durerii

De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Şi sufletul îl fac arşice,
IUBIREA din el, alungând?!

Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Şi sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!

În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.

Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Şi-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniştea Divină!...

Iar macii roşii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...

Aşa pier macii dintre spice...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!