Dragostea versului
Floare sufletească rară
Zâmbete te rog presară
Și-mi alungă nori de ploaie
Suferințele-mi înmoaie
Dai fiori singurătății
Îndulcești amarul vieții
Ștergi o lacrimă sau pui
Pe obrazul orișicui
Visul meu în prag de seară
Fă-mi iar inima ușoară
Lasă-mi sufletul să cânte
Versul tău să mi-l alinte
Să-mi săruți ochii alene
Mângâie-mi pleoape si gene
Și pe trupu-mi dezvelit
Culcă-te încet, șoptit,
Fii-mi iubire poezie
Mă predau cu totul ție
Să-mi alunge glasul tău
Tot ce-i trist și tot ce-i rău
poezie de Adi Conțu (31 mai 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.
Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mi!
Mai lasă-mi o clipă, alături să-ți stau!
Și-n poală să-ți gust măngâierea,
Din cerul pierdut, cu nori ce treceau,
Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea.
Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea!
Să nu se topească vreodată-n deșerturi,
De-atâta dogoare, din inima mea,
Ce-adie purtată pe gură de vânturi.
Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte!
Din zborul topit al unui Icar,
Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte,
Nespusa poveste-a unui vechi cronicar.
Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată!
Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi,
Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată,
Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi.
Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată!
S-adumbrească adâncul ce tare mă ține,
Și golul să-mi umple, cu umbra lui toată
Și coasta ce-i ruptă din mine.
poezie de Daniel Dac (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plângi stele căzătoare
Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg și-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun și-ți fac șiraguri să le porți ca niște perle,
Să-ți alunge din tristețe și să strălucești ca ele.
Te sărut pe ochii umezi și te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât și de necaz,
Aș zidi în munte clipa care zâmbetul îți fură,
Iar în locul ei ți-aș pune buzele-n sărut pe gură.
Peste pleoape numai vise ți-aș așterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orișice mărunt oftat,
Să-mi fii veșnic dulce floare, să-mi miroși a vânt de câmp,
Care mângâie toți macii și tot ce mi-e mie scump.
Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Și-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme și le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.
poezie de Adi Conțu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.
Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.
Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuș,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuș.
Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.
Fi-mi-ai tu un pic din toate,
Fi-mi și mult, fi-mi și puțin,
Îți voi fi și eu și poate,
Vom fi noi ceva divin.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La malul tău
Mi se sparg valuri la țărm
Marea mea e sufletească
Lângă ea aș vrea s-adorm
Nimic să nu mă trezească
Largul ei îmi cântă vis
Vis de tine, de iubire,
Vis de tot ce nu am scris
Ocrotit de-a ta privire
Mă aruncă-n stropi de vânt
Pe nisipurile-ți calde
Mă strecoară în cuvânt
Ca să pot să-ți scriu smaralde
Marea mea, ești numai tu,
Și-n albastrul tău mă poartă
Fii-mi tu ea, nu-mi spune nu,
Fii-mi iubire și fii-mi artă
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare cu dor...
Mă uit la cer cu privirea-n gol
și zbor ușor alături de un stol,
încet ajung apoi într-un nor
și totul se transformă-n ploaie
de curge pe pământ șiroaie.
Mi-ar plăcea să fiu o floare,
dar aș vrea să fie mare,
parfumul ei tu să-l miroși,
iar eu când mă ridic să-ți văd ochii tăi frumoși,
părul meu să miroase-a viorele,
în cor să cânte păsărele
și unele frumos ciripesc,
ca eu de tine să-mi amintesc.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruguri
E ora când tăcerile-mi brăzdează
Ascunse riduri ferecate-n pleoape
Și nici un zbor de gene nu cutează
Să-mi tulbure a lacrimilor ape.
Și ora se dezbracă de secunde
Sub ochii mei golindu-și conținutul,
Iar eu vibrând de-al dorurilor unde
Din gânduri și tăceri zidesc minutul.
E ora când oniricele vise
Mi-arată lumea altfel decât pare
Și toate idealurile stinse
Ruguri îmi par, arzând în depărtare.
Și-o oră frâng când mă gândesc la tine
Tot ce-i lumesc triumfă și învinge
Și sub aripa nopții ce mă ține
Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.
poezie de Luiza-Adriana Grama (20 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o viață viitoare
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii iarăși altar,
Să-mi ungi rănile amare,
Să-mi stingi al inimii jar.
Să-mi bați iar la ușa vieții,
Având în bagaje... mir,
Să mi-o "cruți" de toți scaieții,
Să mi-o-mbraci în trandafir.
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii reper, din nou,
Busolă, umbrelă, soare,
În povestea mea, erou.
Cu pași blânzi să mi te-apropii,
Să-mi prinzi mâna de a ta,
Să-mi săruți fruntea și ochii,
Ce nicicând vor lăcrima.
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii iar adăpost,
Să-mi fii leac la ce mă doare,
Izul celor care-au fost...
Să mi-l ștergi din nări, din minte,
Și să nu-i mai simt trecând,
Prin sufletul meu cuminte,
Ce-a plâns râuri, tot iertând.
Într-o viață viitoare,
Am să te aștept aici,
Să-ți pui haina-ocrotitoare,
Peste slute cicatrici.
Să mă-mbrățișezi blajin,
Cu răbdare și tandrețe,
Iară eu, câte puțin,
Să mă vindec de tristețe.
Într-o viață viitoare,
Aș trece prin ce-am trecut,
Știind că, pe-a mea cărare,
O să-mi apari tu, drag scut.
Și-o să luptăm amândoi,
Eu luptătoarea, tu scutul,
Pentru-un viitor fără ploi,
Mai frumos decât trecutul.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poeziei
Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.
Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.
Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.
Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atinge-mi versul
Cumva resimt durerile umane
Ce mult aș vrea să simt doar bucurii
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi doar a se chinui
Aș lua din ei tot greul disperării
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării
Te rog să-mi pui, în vers, puterea ta
Să-ncerc să-i liniștesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern
Ajută-mi Doamne inima și gândul
Să pot iubirea ta spre ei s-o cern
Și nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca
Nu toți percep ceva ce nu se vede
Dar vor iubi și asta va conta
Adu-mi, te rog, exact ce le lipsește
Să pun în poezie ce-i divin
Acel ceva, de sus, ce îi trezește
Din nepăsare, teamă și suspin
poezie de Adi Conțu (22 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
și ploaia îți va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
și-ți va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
și-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
și uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieții a devenit lacrimă.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atinge-mi versul
Cumva resimt durerile umane.
Ce mult aș vrea să simt doar bucurii,
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi, doar a se chinui.
Aș lua din ei tot greul disperării,
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării,
Te rog să-mi pui în vers puterea ta.
Să-ncerc să-i liniștesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern,
Ajută-mi Doamne inima și gândul,
Să pot, spre ei, iubirea ta s-o cern.
Chiar nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca,
Nu toți percep ceva ce nu se vede,
Dar vor iubi și asta va conta.
Adu-mi te rog exact ce le lipsește,
Să pun în poezie ce-i divin,
Acel ceva, de sus, ce îi trezește
Din nepăsare, teamă și suspin.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă, iubito!
Iubito, plouă-afară, plouă iară,
Dar e frumos tabloul, nu e trist,
E-o ploaie de culori, iar eu asist
Penelul care-mi plouă-a primăvară
Și îmi topește ultima zăpadă,
Îmi deslușește primii ghiocei...
Iubito, ia privește-n ochii mei:
Sunt ei, de cer albastru, o dovadă?
Hai să dansăm! Ce zici, un dans în ploaie
Cu un sărut sălbatic la final...
Iubito, e momentul ideal!
Simt sufletul cum ploaia mi-l înmoaie
Și mi-l transformă-n mângâieri de val...
Iubirea mea... nu e un foc de paie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mă...
Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai șoptit...
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzleț,
ce-și caută un loc sub soare...
Tu știi că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
și raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin și dor...
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am... doar să te-ating
și te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurși pe trupul gol...
O lacrimă de-ți ștergi discret
o simt cum arde în eter
și ploile o sting mereu, nu-ți fie teamă de-o să pier...
Te las... să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr și parfum
și știu că nopțile-ți vor fi
la fel de albe și pustii!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
viitorul se apropie în cântec de harpă
vine cu bucurii din universul infinit
o lumina blîndă se strecoara sub pleoapă
în brațe stelare mereu m-am împlinit.
Doamne păstrează cerul în sufletul meu
cu verile calde cu marea de smarald
mai lasă-mi o vreme bunule Dumnezeu
din condei să curgă povești de herald.
mai lasă-mi iubirea să crească-n colind
ca pâinea de lumină pe vatra stelară
mai lasă-mi o iarnă magii să cuprind
printre prieteni dragi cu inima ușoară.
mai lasă-mă Doamne să mă-nplinesc în vers
să-mi scriu toată cunoașterea din Univers.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea
e ultima insultă pe azi
o, doamne!
am lacrimi pe suflet și sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...
poezie de Teodor Dume (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea
e ultima insultă pe azi
o, doamne!
am lacrimi pe suflet și sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme și din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lasă-mi
Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o șoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.
Lasă-mi doar din păr o șuviță
Dintr-un fir, nesfârșitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaț ca p-alviță
Lipind suflet albit de suspine.
Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ți mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopți de fantasme.
Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ți ștrengar de gropiță,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviță.
Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroșite-n nespusă priere,
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorțește de vrere.
Lasă-mi arcul prelungelor gene
Să-mi agațe aorta-n delir,
Să mă-nec, un bețiv Diogene,
În cald sângele-ți vis de-un potir.
Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îți dau laț să mă prinzi
Prin pupila-ți neant, citind tomuri.
Lasă-mi locu-ți în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
Să-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ți plac de fel.
Lasă-mi simțul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ți fac dar... să-ți fiu sursa de bine.
Lasă-mi albul de lebădă, gâtul,
Să inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să mușc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.
Lasă-mi totul ce ești, oh candoare,
Să pot timpul, nu singur să-ndur,
Să-ți fiu firul din glastră, o floare,
Să-ți fiu greier, etern trubadur.
Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră,
Să m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot să-mi trec viața, o sumbră,
Să ți-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!