Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
Felicitări și la mai... mare!
s-o ții așa, dar ține-o... tare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?
Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?
Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,
Când vezi că n-ai nici urmă de talent...
(De-acu niște ani...)
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil nove
Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai obosești zadarnic,
În orele nopții de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ți amintiri cu gândul harnic,
Căci știu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aș chema știu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să scrii frumos despre iubire
Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îți imaginezi că nu-i.
Trec deznădejdile nomade
Și Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.
Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat și doar dedus
Din poezii cu margini plate.
Deși sunt lucruri alandala
Și toate s-au întors pe dos,
Să întreții cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.
Să pui imaginile-n carte,
Ce dacă e o născocire?
Ce dacă visele sunt sparte?
Să scrii frumos despre iubire!
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
dedicat lui Irimia-Lucian David
Când un rinichi mi-ai oferit "speranță de viață" mi-ai dat,
de-aceea ne-am și înfrățit, dar, elegant, te-am refuzat.
Ai fost sublim în rugăminți de sănătate și noroc,
cuvintele-ți erau fierbinți, dar nu puteam să îmi bat joc.
Că fiecare-și duce soarta precum i-o fi în destin scris,
iar tu ai vrut să-mi deschizi Poarta și să mergem în Paradis.
E greu că în zilele noastre puțini ca tine mai găsești,
ca un Luceafăr printre astre tu vieții mele strălucești.
Mi-ai dat lumină și speranță, cu dor de viață-am renăscut,
recunoștința, cu prestanță, venea de la necunoscut.
Nici nu te știu de unde ești, poate-ai familie, copii,
și-i încânți seara cu povești despre un om ce nici nu-l știi.
Că ți-a plăcut tot ce-am postat pe Facebook: proză, poezii,
încât te-am impresionat și frate-ai vrut ca să-mi devii.
Ai tot respectul meu și stima, nemărginita prețuire,
recunoștința și sublima întoarcere în Nemurire.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pentru planeta Marte
Marte, planeta roșie,
a patra de la Soare
sau a cincea
nu mai știu...
N-are prea mare importanță.
(Ce ziceam?)
A, da.
Ție îți închin poemul ăsta
pe care, sincer,
nu-l consider prea reușit
și pe care mă obosesc inutil
scriindu-l.
Știi de ce?
Îl compun căci
tu
habar n-ai că cineva
te face personaj de operă literară
așa, în câteva secunde
și bag mâna-n foc
că nici nu știi că exiști
că ești acolo
printre stele.
Te invidiez într-un fel pentru asta.
Marte nu trebuie să meargă la școală,
să învețe,
să cumpere pâine.
Marte nu trebuie să stea cu fratele mai mic,
să râdă la glumele amicilor,
să asculte știrile.
Marte nu trebuie să citească nici măcar
clasicii ruși în timpul liber.
Trecând peste toate astea
îmi placi.
Măcar tu planeta roșie
nu ai cum să mă deranjezi.
Nu ești om.
(Apropo, să nu lovești Pământul,
nici să nu-ți treacă prin cap.)
poezie de Adrian Georgescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Exitus" de Adrian Georgescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Celui care mi-a furat nevasta (după un aforism de Sacha Guitry)
Nu-l blestem, nici nu-l aclam,
Nu-l împușc, nici nu-l reclam:
Răzbunarea cea mai mare
Este că acum o are!...
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame și Madrigale, după Sacha Guitry (12 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Pe ce te-ai bazat?
Esti mic băiete, mult prea mic,
Ești alt pitic, în alt ibric,
Ești piulița de la cric,
Tu nu scrii domnule nimic,
Ești aburul din alambic
Și nici măcar nu ai buric!
Așa mi-ai spus atunci în toamnă,
Pe ce te-ai bazat scumpă doamnă?
Ce-ai vrut să-mi spui și ce înseamnă,
Ce te frământă și îndeamnă?
Să-mi spui doar pe ce te bazezi,
Eu am nevoie de dovezi,
Să nu-mi pui pe pereți cai verzi,
Și-n divagații să te pierzi!
Concret, mă nene, asta-i treaba!
La scris tu te-ai cam luat cu graba
Și orice-ai scrie, scrii degeaba,
Ai fi mai vrednic la strâns iarba!
Nu zău, tu pe ce te-ai bazat?
Că n-avem freză de frezat?
Și nici aspect civilizat,
Cu intelect organizat?
Când criticii m-au așezat,
Pe-un eșafod improvizat!
Eu un pitic, așa stilat?
Sunt un titan încovoiat!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostogolire
Se duc anii rând pe rând și nu pot să-i stăvillesc,
dar, în gând, cu tine-n gând, vreau să mă prăstăvălesc!
Trece viața ca un nor și din nor doruri pornesc,
eu, în văzul tuturor, de dor mă prăstăvălesc!
Prefer viața de exil unui trai machiavelesc,
dar, târându-mă umil, eu nu mă prăstăvălesc!
Dacă ceasu-mi va suna și corbii mă năpădesc,
sigur sunt că voi scăpa dacă mă prăstăvălesc!
Gândurile-mi mesager depresie-mi prevestesc,
între taină și mister vreau să mă prăstăvălesc!
Când frumosul și urâtul sar la luptă nefiresc,
slutul devine târâtul, iar eu mă prăstăvălesc!
Când de flori e plină piața, verde pastelat privesc,
de fiori tresaltă viața, iar eu mă prăstăvălesc!
Când văd câmpul că-nverzește, renasc și întineresc,
natura viața rodește, de drag mă prăstăvălesc!
Când Soarele mă răsfață, bucurii mă năpădesc,
nu pot să rămân de gheață, voios mă prăstăvălesc!
Dacă stele, sus în cer, cu dragoste îmi zâmbesc,
în lumea mea de mister o să mă prăstăvălesc!
Dacă mâine-ar fi să plec, dornic să călătoresc,
aș ști să cânt, să petrec și să mă prăstăvălesc!
Vine bucurie-n suflet, eu cu asta mă hrănesc,
obosit de-atâta umblet vreau să mă prăstăvălesc!
Primăvară, bun venit, din chingi te descolăcesc,
primește-al meu chiuit, hai, că mă prăstăvălesc!
Număr vieții multe toamne dup-un trai duhovnicesc,
ia-mă-n Rai cu tine, Doamne, ca să mă prăstăvălesc!
La Fresenius NephroCare totul decurge firesc,
lasă-mă, Doamne, să sper și să mă prăstăvălesc!
P. S. inspirat de cititori:
Și în Piață eu m-aș duce, pe cheflii să-i potolesc,
cu aghiasmă le fac cruce și-apoi mă prăstăvălesc.
De-o fi una, de-o fi alta, gestul meu este firesc:
El este plecat în Malta, iar eu mă prăstăvălesc!
De-o fi bine, de-o fi rău, limpede întrezăresc
doar ce ne-o da Dumnezeu, și-apoi mă prăstăvălesc.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci?
Asta-i farmecul din toate,
Să nu știi despre ce scrii,
Obosit la miez de noapte,
Minunate poezii.
Scrii făr să găsești motive,
Scrii la orice sentiment,
Și din visele-ți fictive
Scoti un vers inteligent.
Dacă scrii spre perfecțiune,
Ingnorînd ceea ce simți,
Poți minți o națiune,
Dar pe tine nu te minți.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, să taci!
Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!
Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".
Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu scrii și nu gândești bine decât ceea ce n-ai nici un interes personal să gândești sau să scrii.
citat din Andre Gide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Strait is the Gate" de Andre Gide este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tăcere
când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viață vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viața mea!
poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene improvizate
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ți trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale și tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi și tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de școală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îți iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-așezi la masă...
Dar n-ai talent.
Avântul tău și idealul
Plasat în țară cu procent
Îți saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.
Constați de două ori pe lună
Că-ți dă bilanțul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!
Ești fără scrupul și măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îți fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...
(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mesaj de Ziua Îndrăgostiților: "Fă-mi complimente ce sunt ca niște condimente în sentimente și dezvăluie-mi fantezii în ingenioase poezii! Despre frumusețea și dulceața iubirii noastre vreau să-mi scrii, iar lângă mine o eternitate să fii!"
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărți sau reviste , exepție (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografie
Nu-mi căutați în timpuri rădăcini
Și nici vre-un rang să-mi așezați povară,
Căci nu-mi cunosc nici rude, nici vecini,
Eu m-am născut aici a doua oară.
Doar el, cuvântul, îmi cunoaște mersul,
Vorbește-i blând și-ascultă-l cu răbdare;
Povestea mea o știe numai versul,
E-atât de mic și totuși mult prea mare.
Mi-am rătăcit destinul în cuvinte
Și le-am întors cuvânt după cuvânt;
Îmi răscolesc aducerile-aminte,
Dar n-am să știu vreodată cine sunt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa
Ia-mă sub aripa ta..
Nici nu mișc si nici nu zbor
Cuibărită eu voi sta
Incălzindu-mă ușor
Nu vreau cer.. nu vreau nici apă
Nu vreau muzică de cor
Vreau acoperită-n brațe
Să-mi alin un pic din dor
Vreau s-aud bătăi de ritm
Cardiace... puls bătând..
Vreau un sunet in ureche
Să-mi vorbească lin si blând
Nu cer mult.. este puțin...
Asta-i tot ce imi doresc
Inclină-ți puțin aripa
Ca să pot să mă-ncălzesc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!