Cel mai grav păcat al românilor este speranţa şi credinţa oarbă într-un Occident moral!

citat din Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa este Coloana Infinitului pentru ortodoxia românilor.

Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai grav păcat a omului este bătrâneţea.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni-între vânturi (16 iunie 1927)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcate şi păcate

Nu poţi pune în balanţă,
Ca egală importanţă,
Mici păcate, ce-s banale,
Cu păcate capitale.

Că-ţi lipseşte caracterul
Nu-i grav cum e adulterul
Şi nu este calomnia
Grav păcat cum e curvia.

Nu e grav păcat cinismul
Précum e proxenetismul
Şi nu-i gravă băşcălia
Ca hoţia, tâlhăria.

Gravă nu-i zeflemisirea
Ca violul, siluirea;
Nu e gravă-obrăznicia
Tot la fel ca sodomia.

Nu e gravă defăimarea
Tot la fel ca desfrânarea,
Mărturia mincinoasă,
Răutatea ticăloasă.

Nu-i păcat grav fudulia
Ca invidia, mânia,
Nici nu-i gravă ofensarea
Ca trădarea şi-mbuibarea.

Nu e gravă mojicia
Lá fel ca vrăjitoria
Şi nu e duplicitatea
Gravă cum e vanitatea.

Nu-i păcat ipocrizia
Grav cum sunt idolatria,
Crima, lenea, lăcomia,
Avariţia, trufia.

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nefericirea este un păcat, poate cel mai grav din toate.

citat din Renato Serra (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miss

Ai păşit, elegant, în apoteoza juneţii...

Ai grijă, totuşi:
viaţa e contrară Raiului,
fiindcă Omul trebuie să ispăşească
o vină care nu-i aparţine:
vina de a trăi!

Destinul ţi-a pregătit zborul, dar ţine minte:
zborul este scurtat întotdeauna de la naştere,
iar speranţa este supremul păcat al tinereţii!

Totul, Simm, este să ajungi la întâlnirea
cu Zeul Poeziei,
fiindcă, pentru poezie, îţi sunt deajuns
melancolia, azurul şi ondulaţiile Mării –
esenţele lirice ale vieţii!

Ştii bine, Simm, că –
dacă n-ar fi fost melancolia,
cea care ne-a dat dreptul la Majusculă,
sângele albastru al
poemelor noastre
nu s-ar fi conturat într-un florilegiu
atât de flagrant pentru muritorii de rând....

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea aprinsă

O lumânare aprinsă
este flacăra sufletului.
Este iubirea, e credinţa.
Este liniştea, speranţa,
care niciodată
nu trebuie pierdută.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România, lampa în care sălăşluieşte Duhul Binelui, se stinge încet, încet, Odată cu ea, se stinge şi speranţa de viaţă a românilor.

Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează credinţa

Cel mai frumos suflet
este acela în care
sălăşluieşte credinţa în Dumnezeu.
Păstrează în sufletul tău
credinţa în Dumnezeu.
Şi, sigur vei avea parte
de mai multe nestemate.
Rubine, mărgăritare
ţi se vor aşterne-n cale.
În drumul tău spre izbăvire,
în lumea cu nemurire.
Dacă le pui salbă la gât
sufletu-ţi va fi curat.
Ba chiar mai mult decât atât,
un loc în rai vei fi aflat.

poezie de Dumitru Delcă (2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza lipsei principiului moral, viaţa umană devine lipsită de valoare. Principiul moral, cel al adevărului, este factorul cheie. Dacă îl pierdem, nu mai există viitor.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot rătăcind prin întuneric
nu-ţi pierde speranţa.
Păstrează credinţa
că vei descoperi lumina.

catren de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREDINŢA - coloana infinitului pentru ortodoxia românilor

DA. Credinţa este coloana infinitului pentru ortodoxia românilor.
Nici vântul, nici ploile, nici măcar corona virusul sau orice altă maladie, nu poate stinge setea de credinţă a neamului românesc. Cu atât mai puţin voi, cei care puneţi tot felul de restricţii ca să confiscaţi dreptul la închinare în faţa moaştelor. Aşa aţi procedat cu credincioşii de Sfânta Parascheva la Iaşi, aşa aţi procedat şi la Bucureşti de Sfântul Dimitrie.
Credinţa în Dumnezeu nu ne-o puteţi lua. O moştenim de la străbunii noştri Dacii care credeau în veşnicia sufletului. Noi, românii credem în Creatorul nostru şi în veşnicia naţiei române.
Pentru noi credinţa e sfântă, este hrană sufletească. Credinţa ne ajută să supravieţuim pe aceste meleaguri, supranumite şi Grădina Maici Domnului.
Lăsaţi-ne să înălţăm rugăciuni în faţa sfintelor moaşte pentru mântuirea neamului nostru şi al întregii lumi. Lăsaţi-ne să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene pentru liniştea şi securitatea tuturor credincioşilor.
Voi,
"În zadar vă zbateţi şi asudă
fruntea voastră galbenă ca ceara.
În zadar vă este orice trudă..."
Nu ne puteţi fura comoara.
Ne este scris pe frunte
să fim în viaţă credincioşi.
Neclintiţi ca stânca-n munte munte,
suntem stejari înalţi, vânjoşi.
Precum e scris în Sânta Carte,
CREDINŢA în noi rămâne.
Cu drag vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa noastră e una

Chiar dacă soarele apune
în fiecare zi,
În noi speranţa rămâne,
că mâine va reveni.
Chiar dacă iubirea şi ura
în lume vor dăinui,
Credinţa noastră e una,
că viaţa va izbândi.
Din ceruri, Creatorul nostru
veşnic ne va ocroti.
Idealuri şi dorinţi avute,
mai multe vom împlini.
În universul tainic, soarele,
mai strălucitor va fi.

poezie de Dumitru Delcă (14 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient sau Occident...

Cu vreme-în urmă, omul rus
Orientul ne-a impus.
Acum e democraţie,
Occidentu-i pe felie.
Aur ne-au luat "ruscanii",
Aur vor şi-americanii.
Orient sau Occident,
Românii dau faliment.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa a fost cel mai greu de păstrat dar e şi cel mai important lucru. Credinţa este esenţială. Când descoperi că ea e de fapt miezul a tot, atunci poate ai descoperit o cale de a te mântui.

Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pretinde că eşti moral, a spune că eşti moral nu este acelaşi lucru ca şi a acţiona moral.

citat din Alan Dershowitz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie este pretutindeni, dar... nu există!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşertul setei

În deşertul setei,
Într-un gol vital,
Ca într-un antal,
E cuibul poetei...

Zarea siluetei –
Vis oriental,
În deşertul setei –
Gând transcedental.

Aripa egretei –
Zbor sentimental,
Vers esenţial –
Patima Planetei...

În deşertul setei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul
e un dor imanent firii,
supravieţuindu-ne într-un echivoc prelung
şi oprindu-se doar atunci
când sângele şi carnea dau semne
că au înţeles sufletul!

Încântare şi suspin –
păcatul reinventează existenţa
şi ne antrenează cu cel viclean,
Amin...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare păcat este să crezi în păcat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania unui învins

Din statu-acesta roşu, blestemat,
În care scrie MITĂ pe drapel,
Aş emigra în Statul Paralel,
Ca să respir şi eu în alt climat!

Dar, frică mi-i că-ndată ce-am plecat,
Fără regret şi fără de drept de-apel
Vai!, Statul Paralel va fi chiar cel
În care, Doamne, până ieri am stat.

Permite-mi, deci, ca să mă răzgândesc,
Să nu mai caut stat într-un alt stat
Şi să mă străduiesc ca să trăiesc,

În pace,-n statu-acesta blestemat,
În care, zilnic, şuţii se-nmulţesc
Şi-n care tot mai este de furat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!