Așa cum ne-ai lăsat Tu pe pământ
Eu te rog din suflet, Doamne, lasă rochia pe femeie
Să o vadă tot bărbatul că-i frumoasă și scânteie.
La bărbat dă-i pantalonul, nu-l lăsa să se prostească,
Fă din el să fie omul care vrea să cucerească.
Dar nu locuri, nu avere, ci doar inimi de frumoase.
Să le îndrăgească, Doamne, să le construiască case.
Să iubească împreună, să își fie mângâiere,
Fii-le Tu de sus păvază și în suflet adiere.
Țin-le Doamne calea dreaptă și îi iartă de greșesc,
Pune-le albastrul zării în altarul sufletesc,
Să rămână împreună ceea ce le-ai dat să fie,
El bărbat și ea femeie, amândoi în armonie.
Mă tot uit la ei acuma, nu mai știu cine e cine,
Dau din cap, dar îi iert Doamne, mă gândesc să fie bine,
Știu că Tu ai să mi-i mângâi chiar și-n ceasul cel din urmă,
Iartă-i Doamne, Tu ești Tatăl, noi doar suntem a Ta turmă.
Sunt de-acord cu bogăția vreunui suflet de artist,
Însă când îi văd pe alții sufletul devine trist.
Știi? Artistul doar o face să arate exprimare,
Când însă încearcă ceilalți, nu-i frumos, privirea doare.
poezie de Adi Conțu (12 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre frumusețe
- poezii despre iertare
- poezii despre bărbați
- poezii despre artă
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre tristețe
- poezii despre rochii
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
Să te rog... îmi e rușine,
Sigur am să mai greșesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre rușine, poezii despre nori, poezii despre greșeli sau poezii despre dimineață
Rugăciunea lui Alex (un copil a cărui mamă se droghează)
Doamne, făo te rog pe mama bine,
Că sunt un biet copil și nu am tată,
Te rog, fă acest lucru pentru mine,
Că viitoru-mi stă-ntr-un fir de ață
Să fie bună, ca și celelalte mame,
Să îngrijească de mine și de casă,
Să nu mai știu deloc cei aia foame,
Și eu s-ajung primul elev din clasă.
Ajuto, Doamne, să se liniștească,
Să putem face lecțiile împreună,
Să meargă undeva și să muncească,
Să avem din toate în fiecare lună.
Mie milă, dar și jenă totodată,
De cum vorbește lumea, despre ea,
Te rog din suflet, Doamne, încodată,
Să faci ceva, să nu mai fie așa.
Promit să fiu cuminte, sănvăț bine,
Să fiu exemplu pe întreaga școală
Dar, Doamne, fă ca începând de mâine,
Să scape și mămica mea de boală.
poezie de Paul Constantin (28 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre școală
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- lecții de engleză
Doamne, iartă-i și ne iartă...
Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu
nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd
îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut
văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic
spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit
Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem să îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre negru sau poezii despre gânduri
Bărbat
Dacă mă plâng, nu se cuvine,
Căci rolul mi-e predestinat,
Și când mi-e greu să-mi fie bine,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să fiu un stâlp și -un brad de munte,
Să fiu eu ăla vinovat,
Fie mai grele, ori mărunte,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să-l las pe ăla mic cu mama,
C-așa este din cer lăsat,
O crește el și-și va da seama...
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Va crește el că vremea trece,
Și dacă va fi înșelat,
Va trebui și el să plece,
Poate mai limpede, mai rece,
Și-ntr-un final va înțelege,
Că tatăl lui e tot bărbat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre creștere sau poezii despre brazi
Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre sfaturi, poezii despre salvare, poezii despre război, poezii despre mândrie, poezii despre dorințe sau poezii despre creștinism
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre moarte, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu, poezii despre lumină, poezii despre dor sau poezii despre învățătură
Doamne, ajută-mi neputința...
Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputința
Să nu mi se-ntunece în veci conștiința
Să știu cum să scad și cum să adun
Măsura reală a Cuvântului bun
Te rog, mă scoate din negrul Infern
Și mă leapădă de cel mai feroce blestem
Ajută-mă, Doamne, să încetez să mai fiu
Un suflet pierdut în adâncul pustiu
Dă-mi, Doamne, umila și dreapta răbdare
S-ajung cu smerenie pe-aleasa cărare
Fii blând și milos, cum prea bine te știu
Picătură din Rai în veci ca să fiu
Ajută-mă, Doamne, cu evlavie să-mi plec,
Genunchii mei grei, în semn de respect,
Să-ți înțeleg cu dor măiastra lucrare,
Ca viața să-mi fie doar sărbătoare.
Și iartă-mi, te rog, păcatele multe
Duhul tău sfânt, cu drag să le-asculte
Atunci când îmi fac cunoscut tot regretul
Și-mi vărs cu lacrimi amare secretul
Ajută-mă, Doamne, pe cerul stingher,
Să trec curat și să nu fiu mizer
Ajută-mi, Doamne, întreaga ființă,
Și iute mă vindecă de neputință.
poezie din Aurora Cristea
Adăugat de corector
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre smerenie, poezii despre secrete sau poezii despre respect
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre bine și rău
Adu-l Doamne înapoi
Prin sanctuare de inimă și cuget
Alerg la Tine să m-asculți
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierți și nu mă uiți!
De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.
A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlinești ceva...
Aș vrea să-i dăruiești de vrei
Îndurare Ta... simțindu-Te aievea.
El, suflet cu restanțe la școala curățirii Tale,
Dar știu că îl iubești și-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină și curat, dăruindu-l ei.
Și tot mai știu că el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaște
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaște.
Cu toții, umbre de păcat, și-atât.
Ne-nfățișăm smeriți în fața Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toți, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne și-a ne ierta!
Am fost și eu ca el, cândva... demult
Și cu atât mai mult mă rog acuma Ție,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Și mâine încă o inimă să-ți cânte-n armonie...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre stele
Copii care uităm
Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!
Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?
De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem
Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm
Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi
Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre devenire, poezii despre copilărie sau poezii despre ajutor
Doar tu
Îmi ești cea mai frumoasă dintre ele,
Tu nu mă crezi, păcat, mă tot frământ
Ești cea care străluce printre stele
Și-mi dă puterea de a fi cuvânt
Te pierd, de fapt te pierzi printre emoții,
Iar eu te mângâi... Doamne! Sper să pot!
Să-ți pot aduce-n dar ce doar poeții,
Mai reușesc să facă, dintr-un tot
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o-mbrățișare,
Pe ultima, îți spun: nu pot s-o uit!
Nu pot să fiu un suflet în uitare,
Când trupul tău în juru-mi încă simt
Tu să mă crezi femeie... nu e alta
Și chiar dacă ar fi, nu va fi tu,
Pe noi ne leagă sufletul și soarta,
Iar între noi nu poate fi un nu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre poezie, poezii despre femei sau poezii despre cuvinte
Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre visare, poezii despre sfinți sau poezii despre noapte
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre pictură sau poezii despre nebunie
Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mâini sau poezii despre durere
Na-ș vrea să stau nepăsător
Na-ș vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâția oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.
Ei se complac in acest fel
Și nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.
Și fac în viața tot ce vor
Sunt prinși în păcatele lor
Nu cred c-o șansa li sa dat
Să fie iertați de-a lor păcat.
Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Și scapa-i Doamne de păcat.
Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezește de pe acest pământ
Să nu ajungă așa-n mormânt.
Să fie Doamne dezbrăcați
Cei cu păcate îmbrăcați
Să-i poți ierta prin mila Ta
Să vadă și ei Slava Ta.
Și să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă că după mormânt
Este viață-n cerul Sfant.
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate sau poezii despre bucurie
Zâmbet din etern
Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii
Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De mă cauți prin vers poți să vii să mă iei,
Știu că ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc
Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit
Mă condamnă de vrei, mă iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate sau poezii despre lectură
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
Nu prea admit că sunt sensibil,
Gândesc că poate mi-e rușine,
Bărbat să plângi... pare penibil,
Dar plânsul este o minune
Mă limpezește sufletește
Și vindecă tot ce-a durut,
Când plâng, un înger mă iubește,
Chiar dacă poate nu am vrut...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Ajuta - ne Doamne
Mai spală Doamne drumurile vieții
Să nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
Să fim frumoși și inimoși mereu!
Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.
Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunați din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârșit....
Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.
Gimbte Germania
poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre ninsoare
Doamne...
Unora le dai cu caru,
Pe alții îi bați cu paru,
Doamne, nu ți-e milă?
Lupi mușcând din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ți-e silă?
Oropsiți de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?
Mulți bătrâni ce-s târâi pașii,
Sunt furați de toți geambașii,
Doamne, ești părtaș?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i lași?
Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?
Nu avem decăt credința,
Să învingen neputința,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre uitare, poezii despre lupi, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre iertare, poezii despre bătrânețe sau citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre bătrânețe