Fulg de păpădie
M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Și-am secat precum fântâna,
părăsită și rămasă
Fără tine,
și mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.
N-am să știu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ți-ar plăcea pe nume să îl ții la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.
De ți-aș spune și ți-aș cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aș ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.
Mi-ai rămas ca o speranță, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Și-ți promit ca o arvună,
să-ți dau lacrimi mari, de soi.
poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Alchimie existențială
ți-aș cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
și-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ți-aș cere iertare că nu știu să-ți scutur
tristețea din pleoapă, povara din gând
și cerul când mi-l aduci mai aproape
ți-aș cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe și doare,
că n-am răsărituri destule să-ți dau
și că-s risipită, ți-aș cere iertare.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre spaimă, poezii despre iertare, poezii despre gânduri sau poezii despre alchimie
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre scrisori, poezii despre noapte, poezii despre lectură, poezii despre iubire sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ți-aș spune
Ți-aș spune că te...
Dar sunt prea emotiv.
Ți-aș spune că te...
În orice décor întâlnesc.
Ți-aș spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.
Ți-aș spune că te....
În această viață.
Ți-aș spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.
Ți-aș spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.
Ți-aș spune că te...
Dar mi-e teamă că și tu...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre frică sau poezii despre declarații de dragoste
Mi-e dor, câteodată
Ți-aș scrie iarăși versuri, de-ar fi să te revăd
Să-ți simt arzând privirea, care mi-a fost fatală
M-aș întrema cu tine, ca după un prăpăd,
Aș înălța cuvinte, încet, ca după boală.
Cu mâini îndrăgostite să-ți mângâi revenirea
Să nu mai pierdem timpul, fără îmbrățișări
Să ni se-împlânte-n tâmple, profundă fericirea
Ca să uităm de clipa, ce-am plâns-o-ntre plecări.
Să-ți simt arzând sărutul, cu gust de toamnă-amară
Și tandrul tău respir ce mi-a rămas pe buze
Să-mi facă resemnarea, de s-ar putea, ușoară
Oftărilor cu iz de firave-anacruze.
M-aș întrema cu tine chiar fără vreun cuvânt
Iubirea-i rostul biblic, a toate câte-s sfinte,
Mi-e dor, câteodată, să semăn ploi și vânt,
Nu slovele mi-s fapte, ci stările-s sorginte.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sărut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre minciună, poezii despre știri, poezii despre viitor sau poezii despre sâni
Dac-aș fi
De-aș fi soare ți-aș atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ți-aș topi pe gene sau ți-aș împleti-o-n pleată,
De-aș fi luna de pe cer, te-aș pupa noaptea cu raza
Și-n deșertu-ntins și aspru ți-aș fi-n însetare oaza
De verdeață, de răcoare, de popas și alinare
Și ți-aș săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aș fi cer ți-aș plânge-n pleoape ploile de neputință
Și ți-aș inunda cu lacrimi fiecare por din ființă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună și nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viață trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, și lut, și tină
Sunt mirarea mea că ești, zborul meu către lumină.
De-aș fi stea pe bolta lumii te-aș chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeți în reverie.
Și de-aș fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aș una din culori să ți-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care știu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine și... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciți cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Știe Dumnezeu, înaltul...
poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre văi, poezii despre smerenie, poezii despre reverie sau poezii despre religie
De-ai fi
De-ai fi tu pasăre, eu ți-aș fi zbor,
Din cale-ți, aș alunga orice nor,
Nedespărțiți și ne-ntinați de lume,
Am duce-o viață pură, fără nume.
Dac-ai fi soare, m-aș așterne cer,
Să strălucești, ca unic giuvaer,
M-aș bucura de tine-o veșnicie,
Să-mi dărui măreția-ți numai mie!
De-ai fi ocean, eu țărm aș vrea să-ți fiu,
Ca veșnic lângă mine să te știu;
Tu mi-ai cânta, cu valuri și sirene,
Ți-aș fi ecou, pân' la sfârșit de vreme!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre ocean, poezii despre muzică, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre dorințe sau poezii despre apă
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție sau poezii despre verde
Inima, odor de dor
- Mie nu mi-e dor de tine,
Cum se spune în popor:
Am un dor!... Ce dor îmi vine!...
Mie nu... Eu nu am dor.
- Ce bătăi ți-aș da eu ție,
Inimă-Cap ce nu știi
Că dor nu poate să-ți fie,
Ci dor poți numai să fii!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre dor
* * *
Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre plante sau poezii despre ochi
Te ador
în jurul tău
de aș putea să zbor
să-ți fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ți-aș trimite-n zori
din infinitul cer
ți-aș face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
și păsări
ți-aș trimite-n cor
să-ți cânte
romanța mea de dor
visând la tine
și al tău amor
eu nu știam
că te ador
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre moarte sau poezii despre infinit
De nu te-aș fi știut!
Ți-aș răsădi un pui de gând pribeag
Pe lângă așteptările aldine,
Să-ți crească dorul, să-mi răsari mai drag,
Să nu-mi gonești urările de bine!
Ți-aș fi răspuns la setea de culori
Când te trezeai din foamea de cuvinte;
Eu te găsesc lumină, tu mă dori
Cu umbra dintr-o vară ce mă minte.
Și toamna asta m-a născut cu-n dor
De noi, de tine, de o altă lume;
Tu-mi scuturi visul, eu în vis te-ador
Și mi-ai uitat și lacrimă și nume.
Și dacă nopțile vor troieni
Iubirea ce-o ascund așa cuminte,
În noaptea ce ne știe voi veni
Să te întreb, din mine, ce ții minte?
Cum te chemam când nu erai aici,
Uitat pe altă strună de vioară!
Sau poate-mi mai ții minte sânii mici?
Dar, orice-ai spune, tot o să mă doară.
Un pui de gând pribeag mi-aș răsădi:
De nu te-aș fi știut, de nu te-aș ști!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre vioară, poezii despre uitare, poezii despre toamnă sau poezii despre naștere
Mabel Osborne
Florile tale roșii, frumoasă mușcată, stau căzute
Într-o tăcută reverență printre frunzele verzi!
Dar tu nu ceri apă.
Tu nu poți vorbi!
Tu nu trebuie să vorbești
Toți știu că tu suferi de sete
Și, totuși, nu aduc apă!
Ei trec pe alături, spunând:
"Mușcata are nevoie de apă."
Eu aveam un prea plin de bucurii de împărtășit
Și-mi era dor să-mi împart fericirea cu tine,
Eu, care te iubeam, Spoon River,
Și care tânjeam după dragostea ta,
M-am ofilit sub ochiii tăi, Spoon River
Însetată, însetată,
Prea amuțită în puritatea sufletului pentru a-ți putea cere dragostea;
Iar tu ai știut și ai văzut cum mă sting în fața ta,
Ca această mușcată pe care cineva a plantat-o peste mormântul meu
Și a lăsat-o să moară.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre roșu, poezii despre frunze sau poezii despre frumusețe
E ca și cum din versuri mi-ai plecat...
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Și păunescian mi-e dor de tine,
E ca și cum din versuri mi-ai plecat
Spre-a scrie un scenariu separat
În altă lume, unde ți-e mai bine.
Un dor extrem, ca o anomalie,
S-a infiltrat în mine, insolent,
Cuprins de poftă, mă consumă lent
Și face din carnagiu sindrofie.
Mi-e dor de tine ca de o durere
Pe care-o simți în oase, ceas de ceas,
Iar fără ea te-ntrebi ce-a mai rămas
Și ce ofrandă ți se va mai cere.
N-am construit altare, nici palate,
În general, am râs când n-avea sens
Și am trăit, în doi, pe contrasens,
Mirându-ne că încă se mai poate.
Am fost doar vânzătorii de iluzii,
Neînțeleși actori, cerșind un bis,
Ne-am prins în piepturi semnul "interzis",
Hrănindu-ne cu patimi și confuzii.
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (10 februarie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre vinovăție
- citate despre viață
- citate despre versuri
- citate despre timp
- citate despre râs
- citate despre poftă
- citate despre poezie
- citate despre palate
În nici un fel
aer de te-ai fi născut,
m-aș fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ți-aș fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,
de te-ai fi născut apă,
te-aș fi înotat până la izvoare,
ți-aș fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ți-aș fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbușite în neant
de giganți,
m-aș fi împietrit într-un ostrov,
într-un dor,
să te regăsesc în adâncimea nopților,
și a tăcerii malurilor,
ți-aș fi băut toată ploaia risipită
pe obrazul oamenilor,
în apusurile sângerii,
în setea deșertului
până la tine,
foc dacă te-ai fi născut,
te-aș fi păstrat în miezul rotund
al pământului,
în lava vulcanilor
stinși,
să te mai pot aprinde
din amintiri de cenușă,
de te-ai fi născut țărână,
m-aș fi îngropat de viu,
să nu mai pot muri
de tine,
în nici un fel.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre vulcani, poezii despre stânci, poezii despre păstrăvi sau poezii despre nori
Când plângi stele căzătoare
Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg și-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun și-ți fac șiraguri să le porți ca niște perle,
Să-ți alunge din tristețe și să strălucești ca ele.
Te sărut pe ochii umezi și te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât și de necaz,
Aș zidi în munte clipa care zâmbetul îți fură,
Iar în locul ei ți-aș pune buzele-n sărut pe gură.
Peste pleoape numai vise ți-aș așterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orișice mărunt oftat,
Să-mi fii veșnic dulce floare, să-mi miroși a vânt de câmp,
Care mângâie toți macii și tot ce mi-e mie scump.
Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Și-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme și le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.
poezie de Adi Conțu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, ești binecuvântarea mea,
Și pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.
Te-aș scrie-n mii de versuri și te-aș repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viața mea doar ca să ți-i dau ție,
Așa cum tu din viața ta mi-ai dat viață și mie.
Te simt în fiecare gând și-n fiecare dor,
Și mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îți sărut iar mâna de atâta timp aștept.
De-ai putea să pierzi din bani să-ți cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ți cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aș sacrifica întreaga viață doar să te știu bine,
Așa cum ți-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.
M-aș urca până la cer, ți-aș scrie chiar și-n stele,
"Te iubesc, ființă dragă, ești sensul vieții mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierți pe mine, draga mea, sfântă mamă.
poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre sănătate
Te rog
Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprințar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn și fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-și facă rost
Mai la nord, în țări străine,
Cu alai de fulgi în rime!
Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare și lut
Pășești azi ca o regină
Relaxată și sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei și viorele,
Toporași și albăstrele!
Adu-mi și mie, te rog,
Vis furat de Inorog,
Intr-o noapte taciturnă,
Înghețată... fără Lună...
Adu-mi zâmbetul în prag.
Adu-mi gândul ce mi-e drag.
Și-ți voi da tot ce îmi ceri
Chiar și florile din meri...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre țări, poezii despre unicorni sau poezii despre relaxare