Sunt o pasăre uitucă
Sunt o pasăre uitucă,
mereu cu dor de ducă.
În zborul meu,
spre Soare Rasare,
mi-am scăpat
ramura de măslin
din cioc, într-o vale.
Căutând-o, am nimerit
pe creanga unui măr înfrunzit.
Lângă mine, zăcea întins
în plină metamorfoză,
un vierme mic și zgribulit,
chinuit de psihoză.
Timid, m-a rugat să-l ajut
să se transforme, mai repede,
în fluture.
Am așezat, cu milă,
plăpânda omidă
sub o aripă, între coaste.
Însă, vai de mine...!
Ce păcat,
am uitat de ea!
Până când, frumos,
tot rozând așa,
viermele timid
mi-a ajuns la os.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Masa pentru doi
Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înțelesurile,
să-ți arăt că te înțeleg când nu ești înțeles,
să te hrănești
cu mine până îți umpli inima.
N-am găsit nicăieri zborul,
și am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.
Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul și l-a așezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrănești
cu mine până îmi vor crește aripi.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o poveste fără happy-end
mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i ușor!
să mă prinzi în colț de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
și vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă și tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Și cu pofta-ți de omidă,
Visele mi le-ai mâncat.
am înflorit timid în umbra înserărilor,
dar nu știi că mi-ai deschis
ferestre spre cer
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poligonul inimii
Ca să vezi!?
Mi-am pus inima pe o piatră la țintă
am făcut o sută de pași în spate
am scos o amimtire
am pus căutarea la ochi
și am tras...
Într-o spargere de secunde
secunda s-a desfăcut!
Am nimerit o lacrimă atârnătoare
un înger întins pe o aripă la soare
o mână cerșind un cuvânt
o alice roditoare de moarte
însă inima asta
nu am nimerit-o nicicum!
Și bate în piatră și îi bate timpul cuvenit
și ca să vezi
să vezi
și să nu crezi
tot ea în piept
cu piatra m-a nimerit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timiditate - 2
sunt timid
dar nu mă tratez
recunosc
mai vorbesc
din când în când numai
cu mine rareori expediez
un cuvânt
nu e un fluture
chiar și gesturile mi-s
zgârcit ai zice
între timp am învățat
printre orgolii se pășește
în vârful picioarelor
eroii există doar în povești.
poezie de Doru Emanuel Iconar
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără mine
Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viață,
Pentru că numai eu
M-am însoțit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.
Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al șaptelea braț.
E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărțirea asta
Nu mai doare.
Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârșit...
Singură,
Fără mine.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
El: Ce frumos e în parc, noaptea!
Ea: Uite, cade o stea. Pune-ți, repede, o dorință!
El (șoptind timid): Mi-am pus.
Ea: Și?! Ce mai stai?!
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei aripi (varianta cu rimă)
Trăiesc și sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naștere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaștere.
Am fost și voi fi un singur zbor
între ce nu am fost și nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opriți-mi căderea!
Opriți-mi căderea!
În vale, Iarna
își întinde brațele,
gata să mă acopere
cu venele ei albe
ce se preling lasciv
de-a lungul
corpului meu,
prefăcându-mă
în stană de gheață.
Nimic nu-mi poate opri
împietrirea,
nimeni nu mă poate salva.
Privind înapoi,
nostalgic,
mă preschimb
într-o tristă statuie
ca femeia lui Lot.
Opriți-mi căderea!
Valul acesta de frig
care-a năvălit
intempestiv în mine,
îmi solidifică
tot sângele.
În capilarele dilatate
curgerea s-a oprit,
țintuindu-mă locului,
într-o nemișcare
mută și surdă.
Mă cuprinde un somn
tandru,
de uitare
de mine,
și de toți.
În sfârșit,
nu mai sunt!
Ba nu, sunt Sus,
Sus de tot!
Urc...
Mă înalț...
În mine pătrunde,
încet,
tot Înaltul,
căderii mele.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (octombrie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În prima zi de școală
Când la școală-n prima zi,
învățătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.
Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbește ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".
Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
și fruntea mi-a sărutat.
Abia atunci am înțeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieții stres
și am îndrăznit să-i spun:
Doamna mea învățătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.
S-a așezat lângă mine
și-n căldura-îmbrățișării,
M-am simțit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Diferența
ce zici de poze cu su
grumare? am
văzut una și nu mi-a ajuns
parcă aș re
cidiva, parcă aș vrea
să-ți salt viețile și
să mă izgonesc dintre mine
și tine
să înnebunesc dacă va
fi vreo diferență notabilă
cu aere și cu prăștii
țintite spre soare
între mine și mine...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-ești caldă și blândă lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
lumină, lumină
și cât soare...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Într-o zi pe o stradă
Într-o zi pe o stradă
Am văzut o fată ce cerșea.
Era frumoasă fata ceea,
Dar ochii triști ea avea.
Mi s-a făcut milă de acea
Biată ființă cu ochii de catifea.
Mulți treceau pe lângă dânsa,
Dar puțin să uitau la ea.
M-am apropiat de dânsa
Timid cum sunt de felul meu
Și ea mi-a cerut, încet,
Să-i dau măcar un leu.
Atunci am văzut o rază de lumină
În ochii ei miloși și am înțeles
Cât sunt de tandri și frumoși.
poezie de Vladimir Potlog (12 aprilie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit că am urcat muntele (Mont Ventoux în 1336), mi-am întors privirea spre interior, în mine însumi și din acel moment nimeni nu m-a auzit vorbind până ce am ajuns în vale.
citat din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ești lângă mine
Ești lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Ești lângă mine atunci și asta mă ajută
Ești lângă mine atunci când plouă și când ninge
Ești lângă mine atunci când dorul mă învinge
Ești lângă mine atunci când rana rău mă doare
Ești lângă mine atunci când caut alinare
Ești lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Și mă veghezi mereu, mă-nveți cum să iubesc.
poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina unei frunze
Încerc ca să găsesc în zborul unei frunze,
O geană de lumină, un leagăn pentru muze,
O aripă de flutur, un zbor cu eleganță,
Mereu către aceeași zburdalnică speranță!
In zborul său e-o tainâ, de vrei, o s-o zărești,
N-o simte orișicine, dar, de te străduiești,
Ca într-o adiere de pulbere ușoară,
Te va atinge zboru-i, chiar dacă ea coboară!
Ce minunat e zborul și ce frumos plutește,
Și cu-ale tale vise, ades călătorește,
Și îți arată ție, că drumul nu e lin,
Dacă-ți îneci speranța în lacrimi și suspin!
Când pe pământul rece, ea vrea să se aștearnă,
Îți mângâie privirea cu zborul ei spre iarnă,
Nu poți să nu te bucuri, că multele culori,
Ți se așază-n cale, ca un covor de flori!
Chiar și atunci când zace, pe banca noastră tristă,
Ne-ntâmpină cu-aceeași privire optimistă,
Și nu ar vrea prea multe ca noi să îndrăznim,
Decât să urmăm visul și să ne întâlnim!
Ce taină poate-ascunde o frunză optimistă,
Plăpânda ei aripă abia dacă există,
Și-n timp ce eu prin viață, tot urc și mă cobor,
Ea duce strâns in brațe un prim și ultim zbor!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă implor, amintiți-mi; sunt mamă?
voi n-ați plecat niciodată de lângă mine
ați crescut doar, prea repede, prea ușor
v-ați întins aripi spre lumea străină
n-ați avut vreun păcat sau vreo vină
c-am rămas secerată de dor
voi n-ați plecat niciodată de lângă mine
am așteptat atât de mult să veniți
parcă timpul încremenise în ochiul meu drept
unde cărțile voastre de școală
aveau fiecare pagină goală
precum laptele de la mine din piept
voi sunteți aici în lumea mea înghețată
fiecare cu universul lui
îmi e dor și-mi e groaznic de teamă
vă implor, amintiți-mi; sunt mamă?
pe un val de noroi mă tot sui
nici nu știu... sunt aici... sunt plecată?
poezie de Sophia Elisa Coreli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Brațele tale m-au cuprins
Timid, cu toată iubirea.
Când buzele ni s-au atins
Am știut ce-i fericirea!
Împreună... o Eternitate
Am privi cerul înstelat,
Iar lângă lac, în noapte
Te-aș săruta neîncetat.
Mereu mă adăpostesc
Cu calm, sub a ta aripă.
Și mai mult eu te iubesc
Lângă tine-n orice clipă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii
In Grecia mă-ntreabă zeii
ce caut eu in lumea lor?
eu le răspund că-s muritoare
si am venit pe-un fir de nor!
imi cer să vadă avionul
o pasăre cu cioc de fier,
asa-i prezis sfârsitul lumii
in Biblii pline de mister
in mări inoată submarine
iar cerul este plin de foc
de sateliti si de rachete
azi pentru zei nu mai e loc
se-ncruntă Poseidon la mine
-si noi odată ne-am certat
in lupte am impărtit lumea
si-apoi pe rând.... ne-am impăcat
-azi.... nu e rost de impăcare
incerc timid să le răspund
e alt mileniu si alt secol
la greci e soare.... si atât!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!