Cioburile noastre

Cumpărăm alte ceşti de ceai?
Cele vechi sunt atât de uzate!
Ceramica lor încercată
Mai păstrează arome uitate.

Eu zic să ramânem fideli
Acestor cioburi fierbinţi,
Din care tu şi eu,
Ca doi şcolari cuminţi,
Ne bem ceaiul
După – amiezelor banale.
Eu, la un etaj într-un bloc,
Răsfoindu-l pe Dante,
Tu... oriunde,
Perorând aleatoriu
Vechi citate din Calvin,
Luther sau Spurgeon.

Uite, ceaiul de astăzi,
De Roş Ha Şanah,
E mai special!
Are gust de mentă, miere,
Tei... şi de zahăr vanilat.

Măcar un an să mai păstrăm
Cioburile noastre aburinde...
Altfel, ne vom pierde de noi,
Sorbindu-ne viaţa din ceşti
Fără arome, prea smălţuite.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (septembrie 2011, Roş Ha Şanah, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olari

împreună la un ceai
învăţam să facem ceşti
eu ţineam apa în gură
şi tu florile
eu învârtem de roată
şi tu cu degetele lutul
Murdari din cap în tălpi
scoteam un set de ceşti
şi toate curgeau
La final am lipit
una crudă de trupul tău
să rămână ca variantă finală
tu doreai să o spargi
eu să o spăl
şi ceaiul avea gust de lut
împreună goi sub duş

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de iarnă

Mi-am lipit sufletul
De florile unui geam
Şi abia atunci mi-ai apărut
Într-o lumină tulburată
De dezgheţ.
Făceai un ceai de fructe,
Sau de flori,
Sau de amintiri,
Îmi era greu să-mi dau seama,
Pentru că pluteau prin aer
Urme de sentimente
Cu arome de uitări.
Puteam să bat la uşă,
Doar-doar să pot şi eu gusta
Ceaiul acela ciudat,
Şi trecut,
Şi neîndulcit,
Cred.
Mă întreb şi acum:
Ce gust ar fi avut?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul englezesc

În faţa unei ceşti de ceai,
Englezul simte că e-n rai,
Iar eu, o ceaşcă dacă am,
Mă simt ca-n sânul lui Avram.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de tei

Fiţi atenţi, bărbaţi, femei,
Ceaiul cel din flori de tei
Face-o mare dăndănaie:
Nu-ntăreşte, ci înmoaie!...

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopţii, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.
Era o tavernă cu ferestre scunde,
noi dansam tangoul fără spectatori,
muzica viorii ne purta oriunde
sufletele noastre se-mbătau cu flori.

Flori de iasomie din grădini uitate
pe un ţărm de mare fără început
care mai păstrează ludice păcate
din iubiri rămase pe un colţ de lut.
Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,
la apus de soare, să le pun în pat,
sau la cingătoare, să ne facem brâuri
care să ne scape de un vechi păcat.

Am comis păcatul seara pe răcoare,
la-nceput de vară, pe un pat cu flori,
visurile noastre, smulse din izvoare,
ne duceau aiurea, dincolo de nori.
Ne curgea prin sânge râu cu apă vie,
setea de iubire ne-arunca-n delir,
trupurile goale, adâncite-n vrie,
din străfundul nopţii sorbeau elixir.

Astăzi doar ecouri se întorc, fragile,
să redeseneze încă un tablou,
cu miresme aduse-n cântec de sibile
din intimitatea unui vechi tangou.
Lunga neuitare retrezeşte-ndată
doruri revenite-n margine de vis
unde tu, iubito, din trecut plecată,
îmi aduci în suflet magic paradis.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la cinci fără cinci

avem feţe frumoase: nu ştim niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coşul de gunoi cu clişee făţoase şi e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de feţele noastre (?!) stinghere şi plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum şi
ale geloziilor cuvenite, cuminţi –
bem ceai şi simţim
strecurătoarea, petală în dinţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subtil melanj de arome

vara asta produce subtil melanj de-arome
fericită fac iarăşi o cură cu cirese
roadele dau energie în tonuri policrome
în zorii dimineţii beau ceaiul de măceşe.

oraşul s-a învăluit în parfum de tei
arome de salcâmi s-au transferat în miere
trandafirii dragostei decorează alei
între splendori suave nu sunt bariere.

gladiole, tuberoze înmiresmează zarea
şi crini zâmbesc la cer cu eleganţă
intensifică miasme când vine înserarea
regina nopţii are o nobilă prestanţă.

struguri caise piersici alungă întristarea
dau vieţii savoare cu sacră substanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tandri şi cuminţi

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiţi,
Şi câţi din toţi erau ca noi
Atât de tandri şi cuminţi?

Tu mă priveai cu ochi fierbinţi
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri şi cuminţi
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Aşa ai vrut tu să mă minţi,
Iar ochii tăi îi văd şi-n gând
La fel de tandri şi cuminţi.

Te-aştept pe vechile cărări
Cu-aceleaşi calde rugăminţi,
Şi fără vechile dureri
In ochii tandri şi cuminţi.

Mai adu-mi vremea înapoi
Incearcă să mă mai săruţi
Si ceru-îl împărţim in doi
Atât de tandri şi cuminţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ceai

Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te aşteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună şi soare.

Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet şi fără grabă.
Ştiam că n-ai să vii...
Şi că ai plecat!
Şi totuşi... eu speram...
La gura de la sobă.

Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Şi... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Şi prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.

N-am înţeles... de ce...
Am viaţa... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ţi este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?

Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Şi-mi spun în minte..
Că totul e trucat.

Şi sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai şi-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist şi abătut.

Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii falşi lasă un gust amar ca ceaiul de pelin, cei adevăraţi - un gust vanilat de bomboană fondantă oferindu-ţi o inimaginabilă poftă de viaţă şi un excelent tonus mental.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ceva profund artificial în întreg sistemul de valori pe care se sprijină viaţa noastră. Nu numai în economie politică, unde deformările sunt vizibile şi răul uşor de localizat. Tulburările monetare sunt numai cele mai evidente, dar nu şi cele mai acute ale lumii vechi. Sunt alte descompuneri, mai grave, sunt alte agonii, mai triste. Nu vom pricepe nimic din criza economică pe care o studiem, dacă ne vom opri la aspectele ei tehnice. Ele sunt secundare, absolut secundare. Nu un sistem financiar cade astăzi, ci un sistem istoric. Nu câteva forme se lichidează, câteva fapte, câteva detalii, ci o întreagă structură. Dacă există o criză a noţiunii de valoare în economie şi finanţe, ea nu este un fapt particular, ci se integrează într-o criză generală a valorilor pe toate planurile vieţii moderne. Trăim cu prea multe abstracţii, cu prea multe năluci. Am pierdut pământul de sub picioare. Nu numai raportul dintre hârtie-monedă şi aur s-a rupt, ci raportul dintre toate simbolurile noastre şi noi. Este o prăpastie între om şi cadru. Formele acestea de viaţă pe care le vedeţi s-au dezumanizat.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Din Fructul Cunoştinţei
Nu mai vreau să muşc,
Destul l-am savurat o viaţă-ntreagă,
Şi-am tot văzut Idei, în lung şi-n lat,
Pe Platon, Shakespeare sau Voltaire
I-am recitat pe scena cea mai 'naltă.

Mai bine gust o prună, o caisă, o cireaşă,
Sau chiar o pară aromată,
Căci şi acestea au dulceaţă
Şi miez de aguridă pe sub coajă.

E-hei, foarte-nţelept grăit-a Coheletul,
În dizertaţia-i savantă!
Sunt mult mai fericiţi,
În astă existenţă efemeră şi ingrată,
Nu cei care-au mâncat vârtos tapuah,
Ci mai degrabă, para dodoloaţă.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (august 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul... de la orice oră

Te rog, iubito, fă-mi un ceai,
Pune la fiert din rouă,
Şi îndulceşte-l că nu-i bai
Cu buzele-amândouă...
Să mesteci vreau uşor, uşor,
La pieptu-ţi cald de graţii,
Cu-o linguriţă de amor
În ceaşca de-adoraţii...
Apoi serveşte-mi-l de vrei
Pe tas cu tot cu tine,
Ca să te sorb de la temei
Urându-ne de bine...

Dar te mai rog încă ceva,
Fierbinte şi asiduu,
Cu ceaiul din iubirea ta
Serveşte-mă continuu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide fereastra!

Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.

Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simţim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieţii,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.

Ştii?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Şi fereastra,
Şi casa,
Şi strada,
Şi teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iunie 2006, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrădăcinări

Se crapă mai mult crengile şi le curge verde
ce coagulează în frunze,
să închidă rănile de muguri,
după care, sau poate de la debut,
apare machiajul colorat al florilor,
care, ca orice machiaj, veştejeşte înspre şters,
cade, frumuseţea se pierde,
rămânând nişte negi, buburuze
ce umflă şi îşi iau nume de pere, de struguri...
lipsite de gust la început,
fără stil, fără jocul culorilor...
se împlinesc mai apoi să îmbete de arome, parfumuri, sămânţe să-şi lase, din mers,
să-şi ţină în radicule trupuri, un floral univers.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri

Ştii să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărţilor înşelătoare
(dar nupţial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculţi
cum bate-ntr-alţii povestindu-ţi fiul,
auzi în ceşti cum pâlpâie târziul
şi paşii dragostei i-auzi, desculţi?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mişcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-şi au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi...
Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare
Doar sărutări şi-mbrăţişări fierbinţi?

catren de Nicolae Labiş din poemul, Dragostea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!