Cioburile noastre

Cumpărăm alte ceşti de ceai?
Cele vechi sunt atât de uzate!
Ceramica lor încercată
Mai păstrează arome uitate.

Eu zic să ramânem fideli
Acestor cioburi fierbinţi,
Din care tu şi eu,
Ca doi şcolari cuminţi,
Ne bem ceaiul
După – amiezelor banale.
Eu, la un etaj într-un bloc,
Răsfoindu-l pe Dante,
Tu... oriunde,
Perorând aleatoriu
Vechi citate din Calvin,
Luther sau Spurgeon.

Uite, ceaiul de astăzi,
De Roş Ha Şanah,
E mai special!
Are gust de mentă, miere,
Tei... şi de zahăr vanilat.

Măcar un an să mai păstrăm
Cioburile noastre aburinde...
Altfel, ne vom pierde de noi,
Sorbindu-ne viaţa din ceşti
Fără arome, prea smălţuite.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (septembrie 2011, Roş Ha Şanah, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olari

împreună la un ceai
învăţam să facem ceşti
eu ţineam apa în gură
şi tu florile
eu învârtem de roată
şi tu cu degetele lutul
Murdari din cap în tălpi
scoteam un set de ceşti
şi toate curgeau
La final am lipit
una crudă de trupul tău
să rămână ca variantă finală
tu doreai să o spargi
eu să o spăl
şi ceaiul avea gust de lut
împreună goi sub duş

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de iarnă

Mi-am lipit sufletul
De florile unui geam
Şi abia atunci mi-ai apărut
Într-o lumină tulburată
De dezgheţ.
Făceai un ceai de fructe,
Sau de flori,
Sau de amintiri,
Îmi era greu să-mi dau seama,
Pentru că pluteau prin aer
Urme de sentimente
Cu arome de uitări.
Puteam să bat la uşă,
Doar-doar să pot şi eu gusta
Ceaiul acela ciudat,
Şi trecut,
Şi neîndulcit,
Cred.
Mă întreb şi acum:
Ce gust ar fi avut?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul englezesc

În faţa unei ceşti de ceai,
Englezul simte că e-n rai,
Iar eu, o ceaşcă dacă am,
Mă simt ca-n sânul lui Avram.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii falşi lasă un gust amar ca ceaiul de pelin, cei adevăraţi - un gust vanilat de bomboană fondantă oferindu-ţi o inimaginabilă poftă de viaţă şi un excelent tonus mental.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ceai

Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te aşteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună şi soare.

Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet şi fără grabă.
Ştiam că n-ai să vii...
Şi că ai plecat!
Şi totuşi... eu speram...
La gura de la sobă.

Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Şi... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Şi prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.

N-am înţeles... de ce...
Am viaţa... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ţi este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?

Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Şi-mi spun în minte..
Că totul e trucat.

Şi sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai şi-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist şi abătut.

Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subtil melanj de arome

vara asta produce subtil melanj de-arome
fericită fac iarăşi o cură cu cirese
roadele dau energie în tonuri policrome
în zorii dimineţii beau ceaiul de măceşe.

oraşul s-a învăluit în parfum de tei
arome de salcâmi s-au transferat în miere
trandafirii dragostei decorează alei
între splendori suave nu sunt bariere.

gladiole, tuberoze înmiresmează zarea
şi crini zâmbesc la cer cu eleganţă
intensifică miasme când vine înserarea
regina nopţii are o nobilă prestanţă.

struguri caise piersici alungă întristarea
dau vieţii savoare cu sacră substanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopţii, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.
Era o tavernă cu ferestre scunde,
noi dansam tangoul fără spectatori,
muzica viorii ne purta oriunde
sufletele noastre se-mbătau cu flori.

Flori de iasomie din grădini uitate
pe un ţărm de mare fără început
care mai păstrează ludice păcate
din iubiri rămase pe un colţ de lut.
Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,
la apus de soare, să le pun în pat,
sau la cingătoare, să ne facem brâuri
care să ne scape de un vechi păcat.

Am comis păcatul seara pe răcoare,
la-nceput de vară, pe un pat cu flori,
visurile noastre, smulse din izvoare,
ne duceau aiurea, dincolo de nori.
Ne curgea prin sânge râu cu apă vie,
setea de iubire ne-arunca-n delir,
trupurile goale, adâncite-n vrie,
din străfundul nopţii sorbeau elixir.

Astăzi doar ecouri se întorc, fragile,
să redeseneze încă un tablou,
cu miresme aduse-n cântec de sibile
din intimitatea unui vechi tangou.
Lunga neuitare retrezeşte-ndată
doruri revenite-n margine de vis
unde tu, iubito, din trecut plecată,
îmi aduci în suflet magic paradis.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la cinci fără cinci

avem feţe frumoase: nu ştim niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coşul de gunoi cu clişee făţoase şi e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de feţele noastre (?!) stinghere şi plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum şi
ale geloziilor cuvenite, cuminţi –
bem ceai şi simţim
strecurătoarea, petală în dinţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul este minunat; imediat te-a relaxat! Ceai de păpădie: viaţa e o bucurie! Ceai de muşeţel: să fii un om fidel!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul la gheaţă este o creaţie prea pură şi naturală ca să nu fi fost inventat de îndată ce ceaiul, gheaţa şi canicula şi-au încrucişat cărările.

citat din John Egerton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai şi poezie

În seara asta-mi eşti o poezie
În faţa unei ceşti de ceai,
Zicându-ţi că aşa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă eşti, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Eşti poezia mea, eşti toate cele
Câte aş vrea ca să iubesc.

poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci

La ora asta... pregăteşte ceaiul,
Mai am doar trei minute şi ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputinţa gestului nătâng.

Alerg înfometat şi-n disperare,
În ceaşc-aş vrea să pui şi puţin rom,
Bonus primeşti... o dulce sărutare
Şi-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.

E ora cinci... şi am bătut la uşă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... şi de mănuşă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.

Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aştept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşi ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.

citat celebru din Grigore Moisil
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura este, de fapt, conţinutul a ceva. Sper că se vor bucura nu atât de ceaşca de ceai, cât de ceaiul din ceaşcă.

citat din Yoshio Taniguchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul... de la orice oră

Te rog, iubito, fă-mi un ceai,
Pune la fiert din rouă,
Şi îndulceşte-l că nu-i bai
Cu buzele-amândouă...
Să mesteci vreau uşor, uşor,
La pieptu-ţi cald de graţii,
Cu-o linguriţă de amor
În ceaşca de-adoraţii...
Apoi serveşte-mi-l de vrei
Pe tas cu tot cu tine,
Ca să te sorb de la temei
Urându-ne de bine...

Dar te mai rog încă ceva,
Fierbinte şi asiduu,
Cu ceaiul din iubirea ta
Serveşte-mă continuu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa devreme

Şi fluier... nu de alta
dar se răceşte ceaiul
şi-un cub de zahăr tos
îmi cere iar tramvaiul
cu care m-am întors...
Deci da... ridic din umeri
Deci da.. mă urci pe coate
o sfeclă am în mână
şi zahăr am pe spate...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de tei

Fiţi atenţi, bărbaţi, femei,
Ceaiul cel din flori de tei
Face-o mare dăndănaie:
Nu-ntăreşte, ci înmoaie!...

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceai

Ceaiul este elixirul vieţii.

definiţie de Lao Tse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de muşeţel

Afară cerul nopţii e luminat de stele;
Dinspre mare se-aud hohotele unui gol imens.
Şi, vai de floricelele migdalului,
Printre ramuri vântul şuieră-îngheţat, intens.

Cât de puţin m-am gândit acum un an
În căbănuţa-aceea de la Lee că eu şi el
Vom sta astfel acum aici, faţă-n faţă,
Sorbindu-ne ceaiul cald de muşeţel.

Uşor ca mătura pe care zboară vrăjitoarele,
Cornul lunii se profilează alb peste colină;
Lângă lămpile licuricilor, sub floare de narcisă,
Un spiriduş închină un pahar cu o albină.

Am putea avea cincizeci sau doar cinci ani,
Atât de compacţi suntem, de înţelepţi, de-aproape!
În clipa asta sub masă genunchiul meu
Atinge genunchiul tău, clipiri de pleoape.

Jaluzelele sunt trase, focul uşor-uşor se stinge,
La robinet apa picură cu sunete discrete;
Umbra unei cratiţe se profilează clară,
Neagră şi rotundă pe perete.

poezie de Katherine Mansfield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!