Atenţie la istorie

În vrenuri antice, Romanii,
Tărâmul Dac l-au cotropit,
Apoi trecură-n goană anii,
Şi Roma-n zare s-a topit...

Apoi o Otomană gloată,
A dat năvală peste noi,
Dar se întoarse-a sorţii roată,
Şi-ajunse-n groapa de gunoi...

Veniră-apoi Fanarioţii,
Cu mercantilul lor talent,
Ne instruiră bine hoţii,
Dar Grecia-i în faliment...

Austriecii şi maghiarii,
S-au înhăitat să ne înfrunte,
Ne-au oropsit pe la fruntarii,
Dar azi sunt două ţări mărunte...

Şi Sovieticul colos,
O vreme ne-a incorporat,
Dar le fu truda cu dolos,
Căci în neant s-a destrămat...

Acum amici din Uniune,
Potop de gloabe ne impun,
Şi, cu temei putem a spune:
Ăştia nu ştiu cu cin'-se pun...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterităţii de-o zi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii ăştia

Copiii ăştia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Şi ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, şi rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.

Copiii ăştia ne-au îndulcit iubirea
Şi-au prelungit din nou simţirea,
Ne-au îmbunat şi ne-au secat,
Ne-au stors şi ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.

Ne mângiie a lor privire
Şi al lor har cu implinire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noi, praf

Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
şi a rămas cenuşă.

Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.

Aparent, se cam sfârşise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.

Neant.
Ceva (?),
vag.
Apocalispă?
nu.
Neant.
Apoi, Ceva.

A trecut timp de atunci.
Ceasul ş-a urmat acele monoton.

Zile curgeau, se-nchidea Cerul tot mai tare,
se-nchidea Ceva-ul de la noi.
Ceva ce nu mai exista demult, în mod real.

Mă-ntrebam pe-atunci, de ce?

Ceasul acela...
ceasul acela m-a trezit.
Ceasul acela ce-şi urma acele monoton.
De aici, Neant, din nou.

Te uitasem.
Apoi Ceva.
Nu, nu era.

poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelele s-au odihnit puţin, apoi şi-au şoptit nu ştiu ce, au scos un strigăt vesel şi s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărţit o clipă din stol, au atins uşor streaşină casei, apoi s-au pierdut iarăşi în mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau rămas bun de la el şi de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălţă şi porni încet să lunece spre asfinţit.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor

Buni amici am fost - pot spune,
Anii însă fac minuni:
El, în post la Uniune,
Eu, în post la rugăciuni.

epigramă de Gabriel Teodorescu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor trece anii

Vor trece anii şi cândva vor aşterne
Un colb diafan pe scoarţe-ngălbenite,
Ce vor închide fosta mea vreme,
Fosta mea viaţă în pagini prăfuite.

Acolo am adunat cândva cu sârg
Iubirile, trăirile mele.
Atunci le voi privi şi am să plâng
Vai, am să plâng, căci au trecut şi ele!

Dar că au fost, c-au existat,
Sipetul îmi va arăta -
Sipetul meu cel drag şi fermecat
Ce-mi va spune: "Iată, aici e viaţa ta!"

Şi ca de suflarea unui vânt
Sipetu-mi se va deschide;
Din paginile vechi orice cuvânt
În melancolie sufletu-mi va cuprinde.

Nevăzut, timpul va zbura
Peste ale sipetului foi ce au fost albe
Şi praful vechimii îl va scutura
Peste ele, peste pletele-mi dalbe.

În nopţile târzii de toamnă
Când frunzele arămii se desprind şi mor
Cu nostalgie amintiri or să apară
Şi de anii tinereţii îmi fi-va dor...

Atunci viaţa mea reciti-o-voi pas cu pas
Iar apoi lin eu voi adormi,
Şoptind încet, cu molcom glas -
"Ce păcat... S-au dus... Trecut-au anii..."

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria lui Iosif

Cunoaşteţi voi, copii, povestea
Cu băieţelul cel cuminte,
Cu fraţii lui mânjiţi de sânge,
Invidioşi şi fără minte?
Aţi auzit cumva de-un tată
Albit de griji în cortul său?
Un tată bun cu toţi copiii
Ce seamănă cu Dumnezeu?

Aţi învăţat despre vânzare
Despre cămile şi arginţi?
De Ruben, Simeon şi Iuda
De Iosif, floare între sfinnţi?

Icoană vie a fost Iosif,
A lui Isus, smeritul Miel.
Acestea s-au numit, în Carte,
Istoria lui Israel.

Iosif, favoritul tatei,
Nu era, vai, şi al gloatei
,, Fraţii" l-au privit ciudos,
Pentru că era frumos.

Ei n-au înţeles decât
Că el trebuie-omorât,
Pentru că, din cer, un vis,
Măreţie i-a promis.

Providenţa l-a salvat
Şi pe aripi l-a purtat
Spre-mplinirea visului,
Căci nimic în lume nu-i

Să oprească un plan divin.
Lanţuri, umilinţă, chin
Toate-acestea l-au condus
Către patria de sus!
............
Plecând, supus, din cortul părintesc,
Pe câmpul plin de ierburi şi primejdii,
Ajuns apoi la groapa de gunoi,
Îngenunchiat, în umbra deznădejdii.

Apoi, cu nepăsaare aruncat
În groapa mai adâncă a sclaviei,
De-acolo şi mai jos a fost împins,
În ghierlă, şi mânjit de calomnie.

Dar să nu crezi că Domnul l-a uitat,
Căci toate au fost doar trepte către tron.
Cu darul său de prinţ şi de profet,
Ajunse Iosif domn, ca Faraon.

După mulţi ani de griji şi de uitări,
Mânaţi de lipsă mare şi de foame,
Cei zece fraţi pornesc către Egipt
S-aducă pâine la copii şi mame.

Ajunşi la domnitor i se închină
Ca stelele din visul dus cu anii,
Iar el cu gânduri bune îi încearcă
Le dă merinde dar le dă şi banii.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt peste timp

E iar românul oropsit,
Căci iar sunt vremurile grele,
Dar nu-i "pământului lipit",
Azi e lipit... prin cafenele...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face în faţa morţii?... Putem simţi mai întâi dorinţa de a mai trăi, de-a ne revolta, de-a lupta cu toată forţa de care suntem capabili, până ce obosim. Apoi, după ce am obosit, începe să ne încerce îndoiala. Oare chiar aici şi acum este sfârşitul? ne întrebăm, deşi ştim cu siguranţă că aşa este şi tot trupul nostru şi ce este dincolo de el ne spune acest lucru. Însă ne îndoim pentru că altceva nu ne-a mai rămas, decât acea brumă de speranţă că totul e un vis urât.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – un elixir

O clipă face
Diferenţa dintre cele două vieţi.
Moartea va fi ca un elixir,
Căci ştiu că mă voi întoarce
Să-mi continui proiectele
Începute acum.
Mă voi întoarce la anii prunciei
Şi voi gusta din plămada cuvintelor
Înghesuite în călimară.
Apoi, ca un râu învolburat,
Voi străbate cerul cunoaşterii
Luând cu mine
Fragmente de iubiri
Lăsate în urmă.
Şi cum să nu mă bucur că voi muri,
Când ştiu că toate ideile mi-au oxidat?!
Aţi cules din mine tot rodul,
Apoi m-aţi alungat
Ca pe un străin propăşit
La poarta luminii.
Credeaţi că în întuneric
Ochiul meu nu mai poate vedea lumina?
Trebuie să simţi mătasea timpului,
Apoi pâlpâirea de deasupra ta.
Aceasta reprezintă cheia succesului.
Eu, voi exista şi prin moarte,
Voi trece prin ea ca o căprioară
Prin nepermisul exod.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăştia sunt justiţiarii?

Ce să-i faci? Nişte dulăi,
Peste asta... sunt şi răi,
Latră, apoi... chiar te muşcă
Şi te vindecă-ntr-o cuşcă.

Lacătul ţi-l pun pe... gură,
te calcă pe bătătură,
nici că mai poţi răsufla
"răstignit" pe o... podea.

Ăştia sunt justiţiarii,
au ajuns: catâri, măgarii,
cu copitele se-avântă,
te lovesc cum... li se cântă...

Tu te-alegi cu... un oftat,
căci şi Domnul... te-a uitat.
Doamne? Cu ce ţi-am greşi?
de mă laşi lefter, sleit...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (iulie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

există ţări cu presa necoruptă
cu opoziţie fără balast şi plaur
în ţara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiaşi balaur

sunt ţări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din ţara asta un tezaur
şi colţ de rai
dar hoţii nu mă lasă...

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii de voturi

Nu se mai vindecă această ţară
De boala asta groaznică şi rară.

Este hoţia cea mai blestemată
Care ne trage, zi de zi, pe roată.

Sondaje mincinoase şi nefaste
Scoase din burţi de nişte neamuri proaste.

Apoi se fură-n văzul tuturor
La urne chiar, şi pe calculator.

Softul netrebnic e trucat din vreme
Cu cele mai sofisticate scheme.

Echipe de borfaşi bine dresaţi
Din zori şi pînă noaptea sunt plimbaţi.

Autocare pline de geambaşi
Cutreieră la sat şi la oraş.

....

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri actuale

Trăim seduşi, o vastă clipă de rutină
Dar clipa, de rutină-i viaţa toată,
Când, vremurile sumbru ne dezbină
Şi anii grei ne trag iarăşi pe roată

În sunete stridente, voci de coarde
Parcă au revenit din hău fanarioţii
Din codri dau năvală hoţii-n hoarde
Se-ntunecă urât şi tremurăm cu toţii

Ne duce criza, în vuiet spre regres
Ne-aruncă soarta, peste tobogan
În straie de scandal, bruiaţi de stres
Ne cufundăm mai jos an după an

Ne-apasă sorţii crud şi prea etern
În atmosferă cruntă, încă ireală
Vin conspiraţii ca dintr-un infern
Şi ne supun cumplit, la îndoială

Convieţuim, aşa, numai pe jumătate
În discordanţă cu natura, mamă
Avem nevoie încă de credibilitate
Şi-n fiecare zi trăim o nouă dramă

Ni se prezintă noi ideologii,
Ne umplu capul cu slogane,
Parcă hibrizi din alte galaxii
Ne manevrează la butoane

Nădejdea zilnic, reapare-n noi
De sus din cer, de la divintate
Ne saltă iar, ne naşte alţi eroi
Speranţa, aia din antichitate.

poezie de David Boia (27 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu ştiu cum au trecut,
Nici nu ştiu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Şi apoi dorinţa,
După aceea,
Mi-a mijit mustaţa,
Şi, o vreme, mi-a crescut
Ştiinţa de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experienţa,
Salariul tarifar
Şi concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranţa,
Şi tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Şi au crescut petele albe,
Din întunericul nopţilor.
Şi astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens greşit

Salonul e în faliment,
La numai două săptămâni,
Căci scrie sus pe firmament:
"Aici se micşorează sâni"...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

No man's Land

S-a liniştit, a amuţit,
Noaptea-i aproape de sfârşit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniştit.

Fasolea-i tare, se răceşte
Nu-i mai bună, se sleieşte
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.

Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.

Răsăritul se face simţit,
Soarele-i incandescent, roşiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.

Dar nu sunt licurici
Sunt rachete, inamici
La orizont se văd duşmanii
Atacând mereu în raiduri.

Şi deja e dimineaţă,
Toată zona e sfărâmată,
E o dimineaţă obişnuită
În zona nimănui e doar rutină.

pamflet de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!