Lego
La căsuța cu petunii și miros de liliac
Ascult vantul care bate si un glas de pitpalac
Pașii tai nu-s pe alee, un zavor a ruginit
Țigla-i gata ca sa cada, hornul e putin clintit
Numai forile-n gradina cerul le-a udat cu ploaie
Și vor o fotografie, sugubeata si vioaie
La umbrar sub o rachită, musuroiul de furnici
Alertat e de prezenta unui mic pestrit arici
""Toate-s vechi si noua toate"spune Eminescu-n vers
Viața toata e un lego unde piese ai ales
Și-n final vine furtuna, se rup fire nevazute
Tu rămai ostatic vesnic amintirilor trecute.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi "amici"
În grădină printre frunze
Toate galbene, ursuze,
O reptilă stă la sfat
Cu-n arici cam bosumflat.
Vine iarna peste noi...
Într-un glas spun amandoi.
Hipoterm, șarpele zise:
-Frigul nu îmi e propice.
Aș vrea înapoi în Rai
Poți idee să îmi dai?
Stă ariciul se gandește,
Ce naiv... ceru-i poveste.
În subsol la mine-acasă
Îmi va fi ospăț la masă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Și vântului cântă trist al lor prohod,
Susur de struguri storși își 'nalță cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod.
Ce fost-a verde și-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ține sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eșafod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroare
De ce m-as supara pe tine
Când frigul toamnei simt cum vine?
Nu -mi esti palton, nici geaca gri,
Nici felinar in nopti tarzii.
Ești trecator, din intamplare,
Cu mana-ntinsa catre soare.
De primul nor ce a picat
Tu te-ai speriat si-ndepartat.
Zâmbeste cerul uneori
Cum ma strecor printre erori
Si imi trimite-n consolare
Un trandafir udat de ploaie.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jar
E prea tarziu in toate
Si doare despartirea...
Si lacrimi curg din ceruri
In fulgii de ninsori!!
E mare departarea..
Cuvintele-s putine...
In noaptea care vine
Se tanguie taceri!!
E prea putin a spune
Ca simti cum trece viata
Nu poti a pune-n vorbe
Zapezile ce cad...
Doar focul arde-n soba
Si-i jar ca mine... jar!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La geamul meu
la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
același glas venit din vremuri
de demult
la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
și-l ascult
la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gust de rodii
Azi o mână arămie
Despre mine vrea să știe
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.
Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare și vioaie.
Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ți-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsuța din pădure
La căsuța din pădure
Liniste e peste tot
Doar o salba de muscate
Vor miros de busuioc
Ploaia curge si adapa
Versul cu melancolie
Ochii tai la geam asteapta
Pasul meu dinspre campie
Raul curge, povesteste
Despre vara ce-a trecut
Eu ti-aduc in palma calda
Mângâiere și sărut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Si mă culc si mă trezesc
Locul nu mi-l mai găsesc
Si te caut si te chem
Si visez si tot mai sper
Că vei arunca in lac
Toate cărtile din raft
Inchizi clasicii-n sertare
Fără a le da valoare
Vom pleca cu o masină
Sus in munti pe Transalpină
Drumul sigur e pustiu
Este toamnă si-i târziu
Numai noi râzând in ploaie
Si-o umbrelă vorbitoare
Imi va spune vechi povești
Cine ești.... cum te numești...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sătucul dintre brazi
Unde pleci? Vremea e rece
Zidurile înghețate
Și prin hornul casei trece
În fuior singurătate
Unde pleci? E-nchisă casa
Și rugina e pecete
Peste clanța încuiată
Și în colțuri de perete
Mușchi nestingherit se-ntinde
Pe sub umbra de copaci
Fir de iarbă te cuprinde
În poteca unde calci.
Unde pleci? Ce gând te-ndeamnă
Drumul vechi să îl străbați?
Eu răspund... mă duce dorul
În sătucul dintre brazi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescență
am fost bolnav și incă sunt
n-am vrut ca să îmi fac un scut
să trec cu gând nepăsător
și mult mă doare dorul lor.
sunt un român cu suflet mare
și văd plecând peste hotare
vecini, nepoți care muncesc
pe unde pot, unde găsesc
plătiți la întâmplare...
suntem datori, suntem vânduți
la guvernanți nu sunt virtuți
a reuși dintr-un marasm
ca să salvăm ce a rămas.
și-atunci mă zbat pe pat de moarte
vreau pașii țării să mă poarte
cu demnitate pe drum drept
îmi bate inima în piept
și sufletul mă doare.
vreau să mă vindec și nu pot
românii mei mergeți la vot
vom reuși într-un final
a scoate țara din calvar
să văd nou răsărit de soare
pe ale noastre vechi hotare
cu strigăte de bucurie
acoperind munți și câmpie
Frumoasa Românie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugină
A mai ruginit o frunză
Din copacul curții mele
Și se-așterne legănată
Pe-aceeași antică alee.
Mi-a ruginit sufletu-amar
De-atâtea nopți de așteptare
Și zboară greu și solitar
Prin codru ca o boare.
Au ruginit stele din cer
De veșnice plimbări,
Stinse-n zorii cenușii,
Se topesc în mări.
Au ruginit cântări de vară
Din stejarii ațipiți
Și-acum în prag de seară,
Adorm norii obosiți.
Au ruginit păduri întinse,
Când frunzele-au pălit
Și iară verdele-au schimbat,
În straiul aurit.
Mi-au ruginit tainele vechi
Și amintiri din viață,
A ruginit noaptea cu lună
Și zorii reci de dimineață.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea amintirilor
În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Pașii mei urmează calea începută într-o seară;
Tu te-ndrepți, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.
Sub același cer și astăzi, ne târâm, din întâmplare,
Pași din primăveri trecute, pe-o alee și-o cărare,
Tu - cu gândurile tale, eu cu tine-n ale mele,
Într-o seară când pădurea se acoperă de stele.
În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată
Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată
Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă
Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă.
Mă apropii de aceea cu speranță și uimire,
Dar pe bancă îmi lucește, singură, o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu beu
Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.
Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.
Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.
Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.
Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.
Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....
poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
când speranța moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!
nu e drum pe care
poți ca să mai mergi!
cauți alinare..
doar in vechi povești!
când speranța moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Și le îndoaie.
Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Și-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin,
Cu-așa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Și le îndoaie.
Acuma toți ei înfloresc
De primăvară
Ș-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin
C-așa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 12 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.MĂ POARTĂ PAȘII GREI PE STRADA TA CA MAI DEMULT
Mă poartă pașii grei pe strada ta ca mai demult
Având un dor ca dulcele tău glas să îl ascult
Ca altă dată, dar timpul se rostogolește-n unic sens
Ducând departe și al amintirilor tumult.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramaturgul și poeta
Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Și câte fără înțeles...?
Oricum, rămân apreciat
Și deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Față de cei fără de nume
Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, și Terra-i stea
În univers pe undeva.
- Tu nu ai înțeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viața așa cum este.
Și dacă mă gândesc un pic,
Pot să mă supăr din nimic?
Apocalipsa de-o să fie,
Desigur nu e poezie....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epictet
Cine e omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clintește
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.
A-nvins în bătălia lui dintâi,
va-nvinge oare și-n aceea care vine?
El n-a putut fi cumpărat cu bani:
dar nu-l va caștiga cumva femeia?
În miezul zilei și-n mijlocul lumii
s-a-mpotrivit victorios:
oare va ști să stea-mpotriva și-n toiul nopții, singur?
Va fi el fără de răgaz potrivnic
blestemului și laudei și faimei
și defăimării și la fel și morții?
Va ști el oare îndura, va ști răspunde
toate restriștile, toate tristețile?
Va ști să biruie până și propriul său vis?
Numai acesta-i cel ales.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.