soare sau lună -
pe glezna mea firavă
plouă indecent
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Porți către suflet
încă ne plouă
cu albe corole
de lacrimi
se usucă pământul
în ochii lor mari
deschiși a mirare
de ce ne plouă flămând
mamă
tată
de ce ne plouă cu foc
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Este atât de târziu
Când plouă peste planetă
Lacrimi de sânge alb
Ne plouă frigul din noi
De parcă ceru-și despică
Sternul la multiplu de doi
Ne plouă aproape decent
În geamul deschis al mansardei...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
peste un timp
un alt timp
va deveni netimp
al așteptărilor mele
de ce m-aș mira să văd
atâta risipă de frunze?
bat caii iernii în geam
cu potcoave de cimbru uscat
lent la soare
bat
doi bănuți de argint
legați de glezna subțire
mi-e toamnă de frigul din noi
și de gustul de must
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Policromie
când verdele plânge
ne plouă cu alb
mici sfere de rouă
ascuțite alice ne plouă
și ninge tăcut peste noi
înșelătoare liniști
ce leagănă cărarea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impact
de acolo și până aici
doar roua florilor poartă
ecoul
peste raze de lună
soare sfâșiat
se aud susurând ape
lacrimi solitare
ce se vor locuite
de o dragoste mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă bate un gând
mai alb decât noaptea
ce mușcă adânc
din carnea copacilor
bate peste mine un gând
indecent ca și vântul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ce lună mare -
adeseori mă transform
într-o pisică
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paroxism
plouă istoric
parcă omenirea ar plânge
pe brațul planetei
albatroșii nu mor
o dată cu zarea
marea își duce destinul
pe talazu-nspumat
cu peștii
și verdele crud
din cântecul mierlei
știi tu ceva
despre nervură și frunză
adn?
plouă confuz
bolnav
aproape isteric
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-și despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi și vise pierdute
în ploaia ce cade și curge
atât de târziu pentru noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
lucii sunt stelele
tulbure apa
nămolul respiră
prin branhii
la capătul podului
Hades așteaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic...
Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Și ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântați pe-al vieții freamăt
Pâna la ultimul geamăt...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinxul
piatra își cere dreptul
la viață prin vene în care
sângele să curgă
înainte si inapoi
între glezna si unghii
piciorul drept crește ca lava
din rădăcini
își construise ghirlandă
din frunze si trunchi
ca vremelnic sălaș
ce înghite mereu
florile protejate
la un moment dat
sfinxul se-arunca-n neant
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lumina s-a ascuns
în ochiul căprioarei
ucise de glonț
iar serile noastre
toate nopțile noastre
tresaltă a lună plină
în dimineața fatidică
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Reverberații
umerii goi
nasc fluturi
e noapte și plouă
din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge
îndepărtată și rece
lumina putrezește
în lanuri de ploi
eu ce să aștept?
e noapte și frig...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
e seară și plouă!
din bulboană
răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
cu colți de gând
din amintiri zdrobite
Doamnă
rămas-am între destinații
în inima bulboanei
nici lacrimă nici abur
gene șterse de vânt
nici gând la suprafața lumii
Doamnă
și pașii ne sunt singuri
când plouă pe gânduri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și când plouă, și când plouă
Amândouă, amândouă
Soare și lună
Sunt zale-n cunună
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!