Convocând consoane care
Când cuvinte cad cosite
Către crânguri cristaline,
Contest clipele cernite,
Compresive... cabotine.
Cu criterii concesive,
Cartea cărților... cinstind,
Congregații colective
Cheamă chakrele citind.
Convocând consoane care
Cutezanței cer concepte,
Creditând condiții clare
Caracterelor... corecte.
Creaturi complementare,
Constructive, combatante,
Caută creduli... cazare
Citadinelor charmante.
Cronos cerne constelații,
Ceață, crini, categorii,
Cărpănoase conotații,
Consumate... calorii.
Cântăreții conspectează
Compromisuri corelante
Căciulari ce controlează
Criza clasei cotizante
Confluențe către coadă,
Corcoduși, copil, cioban
Coapsa cerbiciei... caldă.
Cositor, castron, cazan.
Capsa coatelor caduce,
Cetățuia... cu crenel,
Cucuveaua ce conduce
Costelivul... colonel.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Yin și Yang sunt două concepte spirito-științifice care își au originea în filosofia și metafizica chineză. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul dinamic și toate componentele acestuia.
citat din Lucian Iordănescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pâine caldă
Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranțe și plăceri,
Răvășitoare... clipele de mâine
Și-aroma dulce-a gândului de ieri.
Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Și-arome blânde-n trupul ei sfințit.
O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Și fericirea... urme a lăsat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În Iad
Pe femeie-a dezbrăcat-o
Dracu-mpins către ispită,
Da-n cazan n-a aruncat-o,
Că era deja prăjită!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea are multe calități, mai ales pe cea a trezirii. Ea ne conduce către esențial, către lucrurile la care ținem cu adevărat.
citat din Christian Bobin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplare
Pe-o femeie-a dezbrăcat-o
Dracu-mpins către ispită,
Da-n cazan n-a aruncat-o,
Că era deja.... prăjită!....
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe crenel
Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse din trecut
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Doar urme de visare au rămas,
pe clipele de neuitare vie,
bătute în pendulul de la ceas
la margine de tristă veșnicie,
când pasul se aude pe crenel
la ora fixă-a gărzilor schimbate
și-a armelor depuse în rastel
pe rafturile-n șir, numerotate,
la orele când timpul monoton
mai cerne încă clipe cadențate
peste oftatul bietului planton
rămas să te salute din cetate.
De pe crenel deasupra te zăresc,
când norii se destramă dintr-odată,
iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,
sub curcubeul frânt mi se arată.
O, vis nebun! este un simplu nor
uitat pe cer, la margini de furtună,
sau doar năluca ruptă dintr-un dor
pierdut cândva pe razele de lună.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită
Când cântecul se-agață pe cer de toarta vieții,
Când roua spală bobul din aurul de pâine,
Respiră verde-un clopot din coapsa dimineții
Prin lutul ce frământă visul de către mâine.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacientul către chirurgul care i-a operat inima pentru by-pass
Stau biciuit de gândurile-mi caduce
Și trupul sfârtecat de o secantă.
Când mi-ați montat, la inimă, by-passul
Mi-ați by-passat și ultima amantă?
epigramă de Nicolae Eremia
Adăugat de Nicolae Eremia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi (ridică receptorul, după care ia poziția de drepți): Să trăiți, tovarășe colonel! (Pauză). Da, da... Treaba avansează... Am găsit câteva puncte de vedere! Am găsit chiar și vinovatul! Nu! Cum să fie suspect? Noi nu ne pierdem timpul cu suspecți, tovarășe colonel! (Pauză). Am găsit criminalul! Nu există dubii! Am recuperat și arma crimei... Ce fel de armă? (Triumfal). Un stilou, tovarășe colonel... (Pauză). El e autorul! A recunoscut verbal. Acum se pregătește să-și declare vinovăția în scris... Da, desigur! Va declara de bună voie... E foarte binevoitor... (Pauză). Există și martori oculari... Da, da! Am trimis duba după ei... Să venim la dumneavoastră? Am înțeles, să trăiți! (Agitat, către Vulpescu). Vulpescule, ia-ți hârtiile și fuga marș la conducere! (Către Ciucă și Măciucă). Ciucă! Măciucă! La treabă! Ajutați-l pe cetățeanul Mistică să dea urgent o declarație!
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
L-am căpătat ușor
Fugind către tine
Cu aripi de nor
Și vânt de tăceri
Pentru că tu
Știi bine că eu
Tot sub
Descântecul tău
Mă învârt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai facem diamante
Nu-s întoarceri, doar plecări,
Noi mormane de gunoaie,
Fete blonde prin parcări
Și indicii despre ploaie.
Nu mai facem diamante,
Dispărută-i apa grea,
Lumea caută calmante,
Vremea care vine-i rea.
Ninge cu impertinență,
Proști se visează zei,
Incoloră decadență
A-mpărțirilor la trei.
Unii râd, alții înjură
Fără noimă, reticenți,
Aroganți peste măsură,
Dar frustrați și impotenți.
Nu-s întoarceri, doar plecări,
Năluciri deloc charmante
Și aceleași provocări,
Stranii și halucinante.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețineți că subconștientul lucrează în permanență pentru a vă menține corpul într-o stare cât mai bună: controlează bătăile inimii, precum și respirația. Are grijă să vă vindece rana pe care v-ați făcut-o la deget. Astfel, el este orientat către viață și caută mereu să vă îngrijească și să vă ocrotească.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vestigii
În neatingerea lor
Clipele par și acum
Resturi încinse
De cenușă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Și fiindcă
În toată nevinovăția
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început să mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul și-adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de-atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un capelan (către Balian): Eu nu cred în religie. "Religie" este cuvântul pe care mulți fanatici nebuni îl dau voinței Domnului. Am văzut destulă religiozitate în ochii asasinilor. Sfinte sunt faptele corecte, curajul de a-i apăra pe cei neajutorați și bunătatea. Ceea ce Dumnezeu dorește este aici (Arată către capul lui Balian.) și aici (Arată către inima lui Balian.), iar ce hotărăști să faci în fiecare zi este ceea ce face din tine un om bun... sau nu.
replică din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sanvean (44)
Nu ne iubim ne spunem doar cuvinte
să mai salvăm ce sufletul presimte
Curând, curând, când norii o să-și lase
Amprentele de ceață peste case
O să te rog să-mi torni în cupă vin
Și-o să te-ntreb la cine să mă-nchin
La tânăra cu trupul precum roua
Ce mă iubea când eram într-a noua
La clopotarul orb adus de spate
Din catedrala plină de păcate
La razele ca lama de cuțit
Ce se-ascundeau prin nucul înflorit
Orbindu-mi tâmpla, sufletul, vederea
Ca să învăț să înțeleg tăcerea
La crini, la Bach, la îngeri, la izvoare
La frunzele ascunse în clasoare
La sânii tăi, la coapsa ta, la tine
Cea mult prea fericită fără mine
Cui să mă-nchin să mi te scot din minte
Nu ne iubim, ne spunem doar cuvinte...
poezie de Fabian Anton
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Privește către români
Primii sunt la cânt și joc
Pe ținută-n joc stăpâni
"Primii-n coadă" la noroc!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!