Vara ploile au gust amar

Vara ploile au gust amar,
Lalelele mor cu zâmbetul pe frunze
La un preţ mai mic.
Îţi cunosc dorinţele,
Vrei mereu dragoste udă
Dar uiţi să aduci norii
Şi iei numele furtunii în deşert.
Te-aş putea atinge cu un muşchi
Uscat de aşteptare.
Apa te sperie, nisipul te murdăreşte,
Bălţile cerşesc atenţie.
Te stropesc cu viaţă
Iar tu ţii gura închisă!
Dacă mâine vei căuta prognoza meteo
O să vezi că furtunile sunt
Amante înşelate
De vântul ce mereu
Te lasă cu ochii-n soare...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 3. Să nu iei numele în deşert

Atunci când cel ce persiflează
În vers şi-n spirit e expert,
Nici nu ia numele-n deşert
Dar nici nu-l lasă într-o oază.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La piaţă

Cireşele de pe tarabă
Sunt dulci, te-mbie un samsar,
Dar când te uiţi la preţ, degrabă,
Îţi vine-n gură gust amar.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi iei dorul

Am mai greşit, o ştiu, poţi să mă cerţi
Sunt doar un om urmându-şi a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierţi
Oricum eternitatea nu mă iartă

Şi sufletele bune mai greşesc
În tot acest vârtej ales de viaţă
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe faţă

Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îţi fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă laşi să-ţi plec în amintire

Să nu mă cerţi, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea şi te va cere

poezie de Adi Conţu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările cu flori

Nebunii nu mai au astăzi culoare,
Gândurile lor sunt peste tot.
Am găsit cândva calea către soare,
Dar am pierdut-o,
Iluziile iau foc...
Destinul e un şarpe cu venin,
Aşteaptă clipa potrivită,
Ne naştem, plângem şi iubim,
În lumea asta mult prea rătăcită.
Îţi dau sângele meu dacă mă crezi,
Dacă şi tu vezi dincolo de nori,
Biletele spre rai nu au un preţ
Eu număr azi cărările cu flori!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducător de zâmbete

Sunt traducător autorizat de zâmbete,
Pot să îţi ştampilez fericirea
Dacă tu ai nevoie de lege...
Tribunalul îmi dă voie
Să te fac să uiţi de nevoi
Şi să-ţi aminteşti doar ochii mei.
Îţi pot da dobândă tuturor dorinţelor
Dacă tu crezi,
Că oamenii apar din dragoste!
Ştiu, tu vrei cerneală albastră,
Poate şi o croazieră.
Am cerut-o de nevastă,
Mai departe... carieră!
Fii doar tu în faţa mea,
Fără haine peste suflet!
Ştiu că vrei să-ţi dau ceva,
Plăteşte-mă cu un zâmbet...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Eşti prezent mereu: în minţi, în suflete, în noi.
Nu eşti nici bun, nici rău. Ne ajuţi dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îţi îndrepţi mâna înspăimântătoare către noi...
Şi ne dai răul înapoi. Şi iar ne ierţi, şi ne aştepţi să fim mai iubitori.
Ne ierţi, dacă greşim, şi vrei să ne ridici din nou.
Fără să ştim.
Nu uiţi nimic neiertător şi uiţi greşeala când vezi credinţă într-un om.
Eşti peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Şi nu te arăţi pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu eşti zilnic printre noi
Eşti înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecţi, lucizi
Tu dai viaţă, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală şi chiar moarte.
Îţi place să te joci, te înduioşezi dacă iubim.
Eşti lângă noi, când plângem.
Eşti femeie sau copil?
Tu ştii planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu eşti nemuritor, şi vrem şi noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

Am fost odată în deşert,
Era căldura de pe lume
Iar eu uscat, prăjit şi fiert
Eram ca Steaua – fără nume.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Acasă astăzi am rămas,
Mintea fuge fără declaraţii,
Te rog, spală-te pe mâini!
Am nevoie de soare,
Am nevoie de aer,
În somnul meu dansează tot felul de mingi...
Închisorile sunt cool,
Dacă de acolo ieşi destul
De tatuat...
Singurul meu tatuaj
Nu a apucat să fie desenat pe piele,
El se derulează mereu
Atunci când e nevoie:
"Dr Ming a spus odată
Că soarele îţi luminează faţa,
Cititul îţi luminează mintea,
Natura îţi luminează sufletul
Şi zâmbetul unui copil
Îţi luminează viaţa..."

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te uiţi la ceea ce deja ai în viaţă, vei avea mereu mai mult. Dacă te uiţi la ce nu ai în viaţă, nu vei avea niciodată îndeajuns.

citat din Oprah Winfrey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi...

Te-am visat,
Erai a mea,
Îţi atinsesem nimb de stea...
Te-ai depărtat.

Mult te-aş vrea
Şi-a mea poţi fi...
Nopţile-mi poţi face zi
De n-ai pleca!

Esenţe să-ţi beau
Condamnat sunt pe viaţă.
Refuzul mă-ngheaţă...
Oare şti cât te vreau?

O noapte aştept,
Vino mâine,
Dă-mi sfârşit de suspine...
Să mă deştept.

Eu te-aş ţine,
De stai şi de vrei?!
Îţi dau zile, să-mi iei...
Sunt în tine!

Arome or să-ţi fie
Miresme de flori...
Mă topesc în vapori
Să le învie.

De pleci
Şi-mi iei vis
În tălpi lasă-ţi în scris...
Pe urme, în poteci.

Iar de stai...
Drag mă iei!
Mă sparge-n scântei...
Lumină să ai!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvarea de mâine

Da, melcii mor la fel ca noi,
Vara nu înseamnă doar plajă.
O pereche de bikini,
30 de lei.
Azi, în soarele atotputernic,
Muştele dau check-in,
Fără prosop.
Nu te îndoi,
Vacanţa noastră are rost,
Eu te voi duce pe un deal,
Vom sta la un hotel divin
Şi vom visa doar caviar.
Dar uite, ciorile nu dorm,
Aleargă viermii de mătase,
Alaltăieri am fost un om
Mâine mă vei privi
În oase...
NU, cu preoţi, cântece şi albine,
Eu nu mai merg pe acel drum.
Salvarea mea,
112
Patru,
E iarăşi mâine!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
şi ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai aşteaptă-mă

dacă vei şti că am oprit în nopţi şoapte
şi încă vântul va bate în geamul tău
să ştii că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ţi vegheze visele nopţii

dacă pădurea va aşterne paşii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
şi-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiţi
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieţii mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îţi vor dispărea şi ultimile gânduri
să nu regreţi, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
şi te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
şi lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii

poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie bun

Ce morb mă atinge şi nu imi dă pace,
De unde dorinţa de-a scrie mereu,
Ce boală ciudată în suflet îmi zace,
De unde-ntristarea din zâmbetul meu?

Miroase a iarnă, se-ntorc către mine,
Uitate dorinţe cu cântec de ler,
Eu gându-mi trimit către toţi de mai bine,
Să treci pe la ei, Nicolae, îţi cer!

E atâta-ntristare şi ce aşteptare,
Prin case sărace speranţe mai sunt,
Un dar cât de mic, în seara cea mare,
Tu, Moş Nicolae, adu pe pământ!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Adorm încet şi mă visez murind,
Alerg spre tine şi mă pierd în gând,
Nu te mai pot atinge şi mi-e dor,
Tu iarăşi pleci, eu iarăşi mor...

De viaţă când vrei să uiţi, adormi...
Şi te visezi că vrei să crezi în fericire,
La orice colţ de drum vrei să găseşti iubire,
Dar uiţi că eşti în vis şi iarăşi mori...

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aduci aminte, vară?

Ţi-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la ţară
Prin iarba fragedă şi udă
A blândei dimineţi?

Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteţ,
Şi ne jucam cu ramuri,
Cu frunze şi ţărână,
Cum ne ţineam cu toţi de mână,
Nebuni copii neştiutori de frică!

Iar tu măicuţa noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineţii care pică!
Îţi mai aduci aminte, oare?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăsta-s eu

Numele tău e scris pe pietre,
Amintirile te uită pe podea,
Am pagini verzi, multe lalele,
Bine ai venit în
Noaptea mea!
Sirenele au două picioare,
Piraţii cântă blues pe mare,
Suspinele nu le pot vinde nimănui
Iar n-am nimic de agăţat în cui...
Poftele tale le cunosc,
Au numele ascuns în mine.
Zâmbete vând, dar pe ascuns,
Până ce mâine nu mai vine.
Am cumpărat un glonţ de ceară
Să îl topeşti la sânul tău
Şi de va fi ultima oară
Să ştii...
Adio, ăsta-s eu!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Per aspera...

Îmi spui: "eşti mediocru, vrei amor!"
(în abstinenţă nu-mi găsesc culcuşul)
şi-mi dai să gust - îmi înmânezi căuşul-
din apa sfântă; beau, şi parcă mor.

Îngreunează aripa-ţi urcuşul,
eu te-aş străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub duşul

ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ţi de sânge,

când vântul suflă dinspre-un veşted rai,
şi te sufocă nimbul care-ţi frânge
dorinţele ce-au adormit în grai.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

Eşti vinovat de-nsingurea-n care,
M-ai condamnat, într-un deşert de dor;
Îmi plânge versu-n semne de-ntrebare,
La care nu găsesc răspuns şi mă strecor

În nopţile ce-mi sunt mereu aproape-
Nopţi albe, agonii, şi-nnebunesc;
În mine nicio zi nu mai încape
Şi-aş vrea pe trupul tău, să m-odihnesc.

Am obosit de-atâta aşteptare,
Ecouri îţi trimit, dar nu ajung;
La tine. Depărtarea e prea mare
Şi gerurile iernii mă străpung.

Şi de mai cred în false jurăminte,
E pentru că îmi place să mă mint,
Că sunt un adevăr printre cuvinte
Şi vreau minciunile să îţi dezmint.

Eşti vinovat, iubite, şi mă doare
Că suntem, totuşi, sub alcelaşi soare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă dintre azi şi mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...

Şi dacă nu ţeşi din speranţă,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanţă,
Te vor zdrobi în talpa lor.

Şi dacă te ascunzi de soare,
În umbră veşnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.

Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Şi azi, şi mâine şi poimâine,
Însângerat vei fi de dor!

Şi dacă rana disperării
Nicicum nu o poţi vindeca,
E pentru ca n-ai dat uitării
O dragoste ce te seca.

Dar dacă le dai deoparte,
Şi-n gând doar soare vei avea,
Inima ta va sta departe,
De steiul care o strivea.

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!