Plaja
Pe nisipul ei fierbinte
Tu pășești cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Și tu-l privești... romantic
Te rog și eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubește-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.
Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ți doresc mică sirenă,
O plajă... și dragoste eternă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mâna sub ceafă
Merg pe această cărare
care
duce de la mână la gură.
Ard ciupercile în păduri
forma focului
și cei ce le culeg
forma culesului
și cei ce le curăță
forma curățatului.
Mai în sus de lumânare
este o cărare
pe care merge
valul mărilor la mare
valul munților la munți
valul calului călare
valul podurilor punți...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine valul
neanunțat și ne duce cu el
în țările calde cu nisipul auriu
și rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boțit ca o gură
de babă știrbă sau de moșneag
care se ține bățos de toiag
vine valul și toată lumea așteaptă
în genunchi să treacă apa în șuvițe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valul 1, valul 2... valul 4. Dar ce-i ăsta Covid sau tsunami?
aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubiri blestemate
Se scutură valul, de furii deșarte,
și Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
privește spre Cerul, ce-i mult prea departe...
Sfârșește idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-și afle odihnă,
plângându-și iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.
Își sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer și-n liniști de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.
Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-și Soare și Lună, și Marea și Cerul-
cu dor și Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul mării
Tu știi că plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.
Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.
Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.
În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi 2
În vremea aceea când noi,
Ne exprimam emotiv amândoi,
M-ai învăƫat să privesc marea,
Și pe 2 lângă noi.
Noi2 pe o pată albastră plutitoare,
Așa ne imaginăm de atunci marea.
Noapte de noapte, pe o plajă de vis,
Să te privesc, să te îmbrăƫisez în abis.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce curios rol are "valul" în istoria românească; valul lui Traian și alte valuri. In
fond valul e simbolul mișcării; la noi însă s-a staticizat și a devenit zid de apărare. Inceputurile românești constau în încremenirea valurilor.
Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la "Valul lui Traian''
Luat de "valul" tău, Traiane,
M-am molipsit de obiceiu-ți hâd
Și-am observat că de l-o vreme
Eu glumesc... și tot eu râd.
epigramă de Vasile Iușan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...
Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...
Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...
Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..
Camelia Cristea
Camelia Cristea
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând
Mii și mii de valuri vin din larg mereu
Pân-ajunge marea de adapă malul; -
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul
Că ar fi în stare să-ți răspundă: Eu!
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Un gând
Mii și mii de valuri vin din larg mereu
Pân'ajunge marea de adapă malul;
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul,
Că ar fi în stare să-ți răspundă: - Eu!
epigramă de Elena Farago din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de sirenă
Cu algele dorului, sfinte,
Să te împresor îmi doresc.
Și-n zbuciumul mării, cuminte,
În taină să mi te vrăjesc!
Lasă a lumii scenă
Și brațelor mele, te dă!
Iar cântului meu de sirenă,
Jertfește-i, a ta inimă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă, femeie
iubește-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăși și iar
astăzi și mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste țărmuri întinse de mare
iubește-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubește-mă femeie în dorul nespus
și vântul să-ți poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubește-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste șoapte
iubește-mă femeie, o dată
dă de pereți cu dureri și tristeți
nu rătăci din poartă în poartă
iubește-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubește-mă femeie
acum ori niciodată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valul
Ardea gara!
Trenurile șuierau în sala de așteptare.
Ceasurile purtau mâini la încheieturi.
Biletele ne cereau socoteală
și semnături...
Ardea gara
și noi ne deșteptam întorcând dinspre mare
valul cu sărutul prea multor guri.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O amintire
Aș vrea să cred că-ntineresc,
Și amintirile în gând cresc,
Ajung să cred că sunt la mare,
Dar totul imediat dispare.
Mă plimb pe plajă strălucind în mare
Și-i văd pe alții cum se ard la soare.
Gândesc cum dragostea e totul,
Ca și când îți mângâie briza focul.
Tot ce-i frumos eu închid în carte,
Că valul de tristețe mă cuprinde-n noapte,
Inima mea curată tresare mai târziu
Și mă trezesc în versul pe care-l scriu.
poezie de Eugenia Calancea (27 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul rece
Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu
Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut
Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubește valul mereu,
Suflet bun, ești gândul meu,
Nisipul țărmul nu l-a pierdut
Plutește gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal
Înaintez, nisipul umed, rece
El zboară ca notele-n vioară,
Dansez acum ca prima oară
Nisipul rece începe să sece...
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valul
Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!
Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!
Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!