Slovă despre mine
lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.
cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.
și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.
privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre rai
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre dicționare
- poezii despre cuvinte
Citate similare
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre versuri
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre armată
- poezii despre apă
- poezii despre acasă
Femeie
Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Și se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform și diminețile-n amurg
Ca să îmi fii a nopților ispită.
Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfășor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Și-am să le cos c-o lacrimă de dor.
Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăcește încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.
Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Ești o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Și-o-mpreun în cânt cu dorul meu.
Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau să am o zi mereu albastră.
Femeie,
La câte-mi ești tu mie, e prea puțin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi ești și-o filă de poveste.
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre somn, poezii despre muzică sau poezii despre infinit
Teatru
Îmi ești mormânt în dedesubtul ploii
Și rezemându-te de apă-ți cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.
Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur mințile de albul foii
Și stihuri vin, enigme și strigoii
Și nunta, preot Domnul la izvoade.
Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Și mă ademenești sub cerul cintru.
Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre teatru, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre strigoi, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Chipul
Toamnă
lumini
arome
amintiri...
Alaiuri de nopți tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
și visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se așternură
frunze uscate.
***
În liniștea nopții
o lacrimă caută un chip...
Iau în brațe
cuvinte și frunze
și le arunc către luna plină
ca și înspre ea
să urce lin plutind
câte-o frunză
câte-o slovă
câte-un gând
... Și-atunci
brusc îmi zării
pentru o clipă
chipul
în lacrima iubitei.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre frunze, poezii despre zile, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre lună plină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cu ploaia lacrima să se confunde
cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.
a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.
pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.
te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Kaky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre gură
Pseudo flămând pe corabia serii
Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Morminte
să nu jelești morminte-n despărțire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când neființa tainele-și ascute
sub existența flacără subțire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea pețire,
în racle-i Dumnezeu și-n asfințire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiți, dar ești din mine coastă
și fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de mințile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre nisip, poezii despre naștere sau poezii despre iad
Sonetul fără cititori
la umbre întrebuințezi lumină
în piept ți-e aerul zburat de îngeri
și-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopți crepuscul să dețină...
că vine dimineața-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ți caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...
oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
și-n putrezire gândul mi-e-n erată...
doar vis rămâne, însoțit de drag
de tine,-n amintirea înserată
și lumii mersu-i de-adevăr beteag...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre lut sau poezii despre icoane
Intersectări
năluci de clipe trec spre totdeauna
și-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr șoptește-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătușate,
de-acolo-ți cad tristețile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbrește-n întrebări
și umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
și-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.
&
mai toarnă foc pe flacăra subțire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărățire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de șoapte-mi dai în sânge-orbire
și-n văzul de lumină-mi ești genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veșniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ninsoare, poezii despre iubire sau poezii despre foc
Gânduri în tăcerea nopții
În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopții,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porții.
Am trimis gândul la tine
ca să-ți spună dorul meu.
Să-ți spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopții mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipsești de-un an și-o vară.
Rătăcești prin țări străine.
Nu mai știu de ești în viață.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineață,
își plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ți spună, MAMĂ!
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre plimbare, poezii despre ochi sau poezii despre mamă
Iubita mea
Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre trecut
Nonsensuri
(despre tine)
enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Marele Hohot
Scribul (sau sonetul putrefact)
În lutul tău exiști spre putrefacții,
ți-e carnea teacă duhului, ce-i spadă
și grea e lupta, slova ta să vadă
privirilor vecia ta-n refrații...
Că flămânzind, pe pâinea de zăpadă
cerneală ungi și-n stihului extracții
citind, să fie ochii tumefacții
și-n matematici sufletești să cadă...
Cuvânt spre vis și fără-n lume calcul
pe gândul tău a mere-mbie șerpi
zădărnicie-i însă, îngeri sterpi
nimic rodind ți-or stinge catafalcul...
trăind în plânset, trist ca la beteag
să hohotești a râs în sarcofag...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Smiley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zăpadă, poezii despre râs sau poezii despre pâine
Lira de foc
Din fiecare coardă deasă
cu un picior mai lung de-un drum
se-ntorc și pleacă de acasă
flăcări înot spre un alt scrum
Plutesc vâslind adânc din liră
ca niște bărci cu braț de pin
și în privirea mea se miră
același chip de om străin
Nu doar îmi cântă în grimasă
și-o face-apoi tulpină-n flori
îmi ia și chipul de pe față
cu tot cu ploaie și cu nori
Un singur zeu și-o-ntreagă oaste
își strâmbă către mine zborul
iar metronomul care bate
își urlă-n pieptul meu tot corul
Fiică de harpă ești și-n strofă
întâiul meu din urmă cânt
și-n litera din vechea slovă
tu-mi ești și ultimul cuvânt
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre flori
Tu unde ești?
Tu unde ești în nopțile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învățat să simt emoțiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.
Tu unde ești în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimați?
Eu nu mai știu dacă sunt aștrii vinovați
Sau genele udate-s o povară.
Tu unde ești când zorii se revarsă?
Pe unde pașii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ți spun că încă te iubesc,
Și am pe-obraz o lacrimă neștearsă.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Din cuvinte fără rost
motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.
Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.
Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane
Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
Că din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Și tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;
Dă-mi alteță înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preț de cost,
Doar cuvinte fără rost.
poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură
Știi ce fac acum?...
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc
îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani
îndeamnă să te caut. să mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată mă topesc
îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre durere
De tine
te beau singurătăți, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ți suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
și slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ți-e icoană egotistă
și crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis și nupțială
tu întocmești în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nțelege
și dulce ești în blânda ta sfială.
la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere sau poezii despre singurătate
Tatălui meu
Acum, când ești în paradis,
Mi se-mplinește visul:
Din testamentul tău, nescris,
Ți-am moștenit doar scrisul!
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre testament, epigrame despre rai sau epigrame despre moștenire
Cântec pâinea amară
sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existența viciu, umbre-ntoarne...
e gândul nostru înhămat la carne
și-n vis nu suie, cugetând cu altul.
pe clipă veșnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor și-n cer lucarne.
îți beau seninul, limpede femeie...
a fi, nu ești, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă țin sub frunză și ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...
e încă-n neființă drumul mult
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă sau poezii despre plumb