Cântaţi-mi

Acuş o să plecaţi
Cântaţi-mi, cântaţi, cântaţi!
Graure privighetoare
Ciocârlie şi tu soare!

Şi tu frunză-n adiere
Şi tu apă-n susure
Şi iarbă-n doină verde
Şi tu, da tu fluture

In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...

In iarna mea prea rece
Când şoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.

Cu neşfârşite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-ngheţati fluturi...

Din coconul inimii
In turţurii-ntunecimii...
Nopţilor mele de vară
Făra şoapta ei de vatră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele inimii

Cireşele inimii cad crude
Visând să vii tu ambră fiebinte
Vară cu atingeri perseide
Să mi coci purpure-n cuvinte

De privighetoare să alinte
Ramuri-mi-ncărcate cu fructe
De umbre grele fad atârnate
Cu grindinile de gând înfipte

Cu stoluri de omizi trecute
In ciresele inimii mute
In găurile ecourilor mele
Bântuite de umbrele tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare..
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucizi nouă muze

Nouă muze ţi-ar dori
zâmbetul
şi ţi-ar fura şoapta
să scriu poemul
cel mai frumos
ce-mi eşti tu
fuior luminos
condei pe albastru duios
cu care cobori stele jos
să te vadă inimă
de astru
ce-mi eşti
quasarină ce ucizi
celor nouă muze
inspiraţia
ce nimeni din acest univers
nu mi-o poate aduce
cum şoapta dulce
mi-o răsare
ca o inimă de soare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem răbdării de diamant

Răbdarea de diamant
e rară în această
magmă de calvar
căci cea de fier
o capeţi în foc
în câteva ore
când el stă
mii de clipe ale fierului
în focuri de neimaginat
să răsară
cu strălucire în soare
în şoapta lumii
plină de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens al sensurilor

File albe negre cad din zare
Scrise alb şi negru-n renegare...
Alba scrisă-n negru dă dreptate
Neagra-n alb scrisă-ntoarce toate.

Renegând sensurile predicate
Lumii de minţi prea luminate!
Căzând in frunze ying yang cu lame
Tăind fante ce-mi ard napalme...

Fila-ntunecată a zării mele
Intr-un deja-vu-n ploi de stele,
Zărind sensul sensurilor mele
Cunjurată de hore cu iele.

Recitindu-mi duios poemele
Transformând toate gândurile,
In ninsori de astrale petale
Tu, dragă,.. sens al nemuririi mele...

Căci ne vom întâlni, poate aici
Sau-n vieţiile-n care voi căuta:
Talpa, sărutarea, şoapta ta...
Prima! Ce mi-a născut menirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă cu fluturi

Stau în iarna mea cu fluturi
emigraţi din Ipoteşti,
dintr-o vară, când îmi scuturi
amintiri mânăstireşti -

din cafea ies aşternuturi
pe pereţii caldei ceşti.

Du-mă, ca pe-un car cu bouri
Şi mă trece de zăpadă,
Unde e văzduhul stradă
Iară norii-s bibelouri,
Ia-mă-n fără de lumina
Ochilor de mânz cuminte,
Rătăcit printre cuvinte,
Când îmi arde rădăcina,
Fă-mă fulger peste lună
Cât mai zbor, măcar o clipă,
Să m-alături în risipă
De minune ce-mpreună -
Crivăţul cu dungi de soare,
Un troian cu iarba verde,
Regăsire ce ne pierde,
Despărţire ce ne moare...

Stau în iarna mea cu fluturi
Ca un fel de căminar,
Terminat de începuturi
Început fără hotar.

Iar în ceaşca mea de luturi,
Tu apari şi eu
N-apar...

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte sărutate în note

Mi se terminau cuvintele
În puncte, puncte cu clipele
Versurilor ce mi-e erau hrană
Şi apă şi aer şi crisalidă..

O răsuflare le-a ondulat
Pe un portativ în muzică
Divină si lumii unică
Cu diez de neasemănat...

Zburându-le în fluturi
De sunet de mirare
Cum fluturele are în privirile
Noastre-n efemere zboruri

Născând infinitul de mirare
Ce mă renăstea-n şoapte
De nu stiu unde venite
Să dansez în metafore

In cântecul de sublim
Născut de ea, heruvim
Venit din altă lume
Să-mi renască poeme

Pe portativuri de infinit
Cu soaptele ei de zenit
Cu parfum de tei lucit
In note licurici aurii

De ea, şoapta răsuflare
Magnific de mirare..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta şoaptelor

Mă uitam în oglindă
şi zăream spaţiile goale
dintre ale mele cuvinte

Şi incepusem să cred
că sunt un nonsens
pe al reflectiei contrasens

ce nu se reflectă afară
este absorbit în vortex
fără sunet şi culoare

şi a apărut ea şoapta şoaptelor
şi a întins mâna tandru
in oglinda ce eram eu goală

şi a atins sunetul mut
culoarea oarbă în lut
şi le-a înflorit

dintr-un lac de oglindă
din mâlul negru al reflectiei
unde nu te vezi şi auzi

intr-un nufăr scoică
pe o plajă de palmă
fără cerinţe şi sudulmă

să răsar în perlă de lumină
cu aripi de scoici
să mă înalţ de aici

într-un quasar ronin
pe un cer de privire
ce doar se face senin

fără a certa cu nori
fără a-şi răsări propii sori
să strălucesc

să o incălzesc ambru
cu raze de cuvinte tandru
şi atingeri pulsatile de perseide

din bătăile inimii
înflorite în nuferi, ei
şoapta şoaptelor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vâsc

Şi când mă întorc să te găsesc
printre bucle mă rătăcesc
ca un ecou în codri
cu druide gânduri
arătănd cărări de tâmple
să înfloresc
în cercel de vâsc
cu şoapta mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare din mirare

Cu fiecare clipă floare
Te măresti-n mirare
Şi mă cuprinzi-n petale
Acoperind răni letale
Cu săruturi de ultraViolet
De şoapte solare
Ce ucide orice demon..
Topindu-mă intr-un punct de foton
Pe bucla de magmă ascunsă
După soare
Să lunec pe ele
Ca o adiere cu şoapte de stele
Să o strălucesc
In cuibul meu de petale
A unui colibri ciocârlie
Ce se hrăneşte cu polen solar
Din sărutul tău mie bipolar
Ca o eclipsă ce apare şi dispare
Când nu ţi-a aud vocea
Cu magme astrale..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă vântul, codrul
Cântând de frunze, dorul
Pe unde în gând, trece
Lasă turţuri, rece

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi dorim să devenim
Fluturi între fluturi
Dar coconul îl ucidem
Căpuşaţi de ţeluri

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi;cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.

David în Psaltirea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, vino vară!

În suflet toate cate am
De pare să nu treacă
Şi amintirile apar
De tot ce a fost odata

O, vino vara, în suflet vino
Ca viaţa acum îmi trece
Deşi e soare parcă totuşi
În mine e înca rece.

Din vremuri toamna e stăpână
Şi peste tot domneşte
Cand vine iarna apar-dispar
Şi parcă numai trece.

De-ar fi sa fie numai verde,
Şi vara, soare, cald,
În suflet florile să crească
Să nu mai fie iad.

Cu zmei şi cu culori cereşti
Şi glasuri de iubire
Şi cu puteri împărăteşti
Ce vor urma sa fie.

Aşa sunt eu când mgândesc
Şi veselă şi tristă
Nu, nu ma plâng nici ma mândresc
E dreptul meu ceresc.

poezie de Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turme de frunze

Viorile vor cădea uscate
Ascultaţi cântecele
Verzi ce ne sunt adiate
Unduindu-ne genele

Ce nouă, ne vor fi uscate
In iarna ce ne v-a veni
Cu geruri de bătrâni
Şi ridurile săpate

De vânturile noastre
Cu zăpezile suflate
De noi în noi in vifore
Turme de frunze uscate...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine o fi...

Ce prin lume azi mai trece
Mâine o fi sub talpă rece...
Precum norul ce mi se duce
Lăsând soarele să străluce.

Risipind umbra-n vară dulce
Mândrei ce soare-mi aduce!
Ce o lasă grea-n a mea iarnă
De-mi vine s-o-ngrop în ţarnă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!