Muzica luminii

Ce este lumina? De alungă
Frica de intuneric, intr-o umbră!
Suntem opaci oare?
De am fii.. ar mai curge sudoare!
Părem de carne când ne atingem,
In plăceri de umbre...
Când iubim, ne intrepătrundem
Sufletele, intr-un fuior de sânge
Ridicându-ne din corpuri străvezii,
Contopiţi intr-o singură
Fiintă curcubeu sferă,
Unde inimile cântă sublime,
Iubirea ce o auzim in ochii
In muzica luminii!
Fără timp şi umbrele fricii de noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou cer de vers

Nu ai voie să schimbi..
Ritmul intr-o poezie!
E un dans liniar şi plin de monotonie
Un tango e un curcubeu de ritmuri
Si nu e incadrat de silabe.
Ce ar fii.. să incadrăm şi pictura
Intr-o mărime de ramă
Unde ar mai incăpea fantezia
De a reprezenta peisajul..
Muzica se ascultă pe un singur ritm?
Eu cred cu tărie... e nevoie
De noi zări pentru poezie
Cu ritmuri si culori nemaivăzute
In versurile şi rimele trecute...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschise cerul

Şi in foc de iele
Se deschideau cerurile
Şi mi-a întins un braţ
Deschizând cu o palmă întinsă
Lungimea albastrului necuprinsă
Şi totuşi cuprinsă
Intr-o palmă intinsă
Unde sunt un fir de praf
Aprins in imensitatea universului
Plămădit în căuş de urcuş
Intr-un arcuş
De rază din umbră
Din Elizeea adumbră
Unde mă ascunde
De a întunericului umbră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vie...

De mi-ai spune iubito să plec
M-aş aşeza viu intr-un catafalc,
Şi i-aş da drumul să plutească in larg
Cu sărutul tău, vânt in pânză pe catarg..

Şi de ţi-am fost o corabie de pasiune
Te voi intâlni intr-o altă dimensiune.
Intr-o zi acolo-ţi voi bate la uşă
Cum iarba răsare mai vie din cenuşă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook

suntem noi doi
intr-o cameră
cu perdelele lăsate...
mă priveşti zâmbind
de pe monitor...
si eu iţi răspund!
pot gândi orice
nu pot scrie orice...
in câte dormitoare
zâmbeşti
la această oră?
oare tu ştii?
e noapte şi-i târziu...
afară ninge viscolit!
lumina dispare...
becul s-a stins!
rămân in intuneric
eu singură
fără tine.... păcat!
era seara de Crăciun!
eram... amândoi!!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condei sceptru de umbră

Când imi vei simţi
că sunt aici singura
umbră mereu ce-ti
v-a sprijini lumina

să vi să mă retopesc
in tronul de poale
arzând aure ireale
când mi te invăluiesc

ca un inger negru
nevăzut intr-un sceptru
serpuitor noptilor
si umbrelă ploilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de evantai

Fulgăieli de iasomie
Îţi aduce vântul ţie.
Pe un leagăn de lună
Cu maci prinşi-n cunună...

Intr-o rochie albastră
Fluturând în hintă de raze
De o ramură legată
De salcâm roşu-n zaraze

Feerii de Mai când erai
Cântec nopţii de evantai
Când cu bucle răsfirai
Cântece în sânge de nai

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru
Un zăvor ce se deschide

Atunci când tu.. iubire..
Vei deschide uşa din mine,
Şi vei striga de la ferestră
Hai acasă iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e iubire...

Poţi tăia o floare in două?
Să o dărui la două femei!
Poţi cu aripă de fluture
Sărutată la altul
Si cu cealaltă săutată la altul si altul
Să zbori să vezi inaltul..
Iubirea e iubire!
E dăriuire in neştire
Intr-o singură fiinţă
Zburând spre nemurire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinapse de vulturi

Trimite vulturi să mă sfâşie...
În mii de bucăţi
Şi să mă arunce
Între bucle şi coapse

În petale de sânge
Să mă plămădeşti
În iubirea ce o doreşti,
Să-ţi fiu adrenalină focoasă
În sinapse

Şi să mă ascunzi
De mine,... de totul,
Intr-o hematie...
Să-ţi fiu răsuflare de iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârşite,
Ca o mare aparţinând pescăruşilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.

Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, aşa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.

Uneori cerul îşi dezvăluie misterul
Aşezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranţă-n care adevărul
Este nevăzut, aşa cum sunt eu.

Uneori tăcerea explodează asurzitor
O linişte absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece şi istovitor,
M-a făcut să nu mă mai simt întreagă.

Uneori, eu şi cu mine suntem împreună
În lumina dimineţilor: străvezii, strălucind,
Evadând, nişte umbre dintr-o lume nebună,
Nevăzute, neştiute, însetate, iubind...

poezie de Florentina Mitrică (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
duşmani cu credinţa
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie şi opinci
oprindu-se din când în când
şi-n şoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgeţile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinţi
pline de arginţi
pline de părinţi sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu un nume la sfârşitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut

Când nu mai aveam nici o speranţă
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârşitul abis de"eu"

Şi ma învăluit, fără să ştiu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, şi mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topeşti în adiere o piatră!"

Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobişnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul şi patima
Şi... râdea minunată prea suavă!

Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenuşiul mâl unde am stat, scufundat...
Muţise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!

Şi început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimţită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold

De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia şi venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristeţea.

Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...

Tuş,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el şi duce Universul în zbor, de cineva nu ştie!

VIOLET... esti tuşul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te roteşti în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,

Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt

Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ţie rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...

Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Şi l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaş şi iubitor...
VIOLET
Poemul renaşterii mele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroid de ador

Te-ai schimbat ca o lună în eclipsă
Numai-mi simţi a mea de dor, lipsă
Pe alte orbite, fugită ascunsă
Murmurându-mi lumina de mult stinsă

Şi când plină de cratere mă vei striga...
Eu voi fi plecat hoinar ca un asteroid livid
Sâ găsesc tărâmul unde să mă divid
În praf de stele într-o privire caldă

Să renasc într-un curcubeu ambru fuior
Să alint, să iubesc nebun, să ador, ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză gondolă

Omul-i umbră miscătoare
Se inchină, indreaptă... si moare
Visele zboară amărâte-n puf
Plini de ofuri şi năduf

Trupul-mi floare de păpădie
Prin mărăcini şi vânturi
Clipele le zdrobesc in file
Număr zile ca un moroi

Gândurile ca niste trestii
Leagănă in valuri tâmpla
Navighez hoinar fără cârmă
Prins intr-o sticlă in valuri

Un răvaş pierdut-mi drumul
Incercând să-mi caut sensul
Câine fidel-mi latră versul
Hrănit de muză cu universul

Mă urc intr-o gondolă de gând
Mă aruncu-mi frunză in vânt
Răsfirat... praf de lut pe pământ
Suier, dorm... si in vise cânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc, că exist!

Nici nu stii cât de frumoasă eşti
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau poveşti
Sau se vor picta şi fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
ţip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalţă
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului şi inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubeşti....
Cu toate vidurile şi găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzeşti în lumina ce-mi eşti
Multumesc!
Că exişti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără umbrelă

Şoaptele ploii de vară
Mi se preling tandru pe tâmplă...
Lumea speriată ca de umbră
Fuge în turmă sub umbrelă.

Ea-mi cântă, demone cântă
Noi stropii suntem versul ce-ncântă!
Cu metaforele florilor
Ritmul verde al câmpurilor...

Privirea fără umbrelă
Simţirea, simplului, simplă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele lumini aruncă mai mult de o singură umbră. Stai noaptea în faţa focului şi vei putea vedea cu ochii tăi. Flăcările îşi schimbă locul şi dansează, fără încetare. Umbrele se înalţă şi coboară, şi fiecare om aruncă o duzină de umbre. Unele sunt mai slabe decât altele, atât tot. Ei bine, oamenii îşi aruncă umbrele şi asupra viitorului. O singură umbră sau mai multe...

citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flamenco de perle

Flamenco dansa-i între nuferi
Egretă pe filele de versuri
Unduindu-le rimele, ritmurile
Intr-o mare, ridicând valurile
De delfini boutu perlaţi.
Si pe pana cu care scriu
Ca un surfeor ce trece pe sub val
Pluteai sub arcade arteziene
De delfini ce răsfirau perle
Deasupra ta.
Impietrindu-mi trestia trupului
Intru-un catarg unde cu aripile
Intr-un bolero învăluit
Mă sărutai spre un mal de infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l şimţeam
De nu erai tu... şotron de Univers
Unde mă prăbuşeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aş putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!