Pierdut...

am naufragiat
m-am lăsat pierdut
naufragiat
confiscat
răpit de întuneric...
dozez timpul rămas
cărare sus pe geană
de apus sălbatic
roşul ce îl cuprind în braţe
vreau să nu-l las în urmă
întorc ce cred că am
în priviri să cuprind
un tramvai
al timpului
nespus de frumos
unde eşti tu...
eu rămân un orizont răpit
cu gândul la tine
şinele oare nu se întorc
să mă ducă
cât de curând la tine?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsăritul rămas în urmă şi trebuie să mă întorc, pentru că întoarcerile separă şi elimina secunde întunecate, căci nu-mi doresc un anumit apus, pentru că nu întodeauna el peste întuneric poate deveni un nou răsărit.

Viorel Muha (martie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara de Crăciun

Cum e mamă-n cer la tine
Azi in seara de Crăciun?
Cine trece?, cine vine?
S-ti ureze un an bun.
Aş veni eu, mamă dragă
Azi frumos să te colind.
Şi de dorul ce mă leagă,
Cu lacrimi să te cuprind!
Ştiu că mă vezi de sus şi ţi-i jale
Că greutăţi pe umerii mi-au căzut,
Însa cum să te întorc eu oare?
Şi s-o iau incet de la-nceput.
Te-aş lua înapoi cu mine,
De mână prin ger cumplit.
Să vii acasă la tine
S-avem Crăciun fericit.

poezie de Ana Chilat (7 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna ei

Îmi place să te sorb din priviri...

Mi-am aruncat privirea către tine
Şi ai naufragiat prin tăcerea sufletului meu
Ca un taifun pierdut printre ruine.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aştepţi

simt mare suferinţă, tu, iubita mea viaţă
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de aţă

simt cum inima sufletul şi gândul mă doar
cred că nu ştii, eu nu mai am mult timp şi zbor

simt aşa mai demult de un timp încoace
că iubesc şi inima nu-mi mai stă cu pace

simt că tu eşti acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână şi gându-ţi citeşte-n viaţă

simt că mă astepţi, aşa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns şi va face o minune

simt că voi veni şi mă voi aşeza, liniştit şi cuminte lângă tine
şi cred că împreună cartea vieţii vom citi-o fără cuvinte

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit...

Tot mai neclară – ştearsă îmi apari,
Tot mai lipsită de culoare – sens!
Aş putea spune că, exact invers,
De cum te-am cunoscut, îmi pari!

Parcă ţi-a fost răpit felul de-a fi,
Sau poate că, aşa ai fost mereu!
Sau şi mai rău: poate-s de vină eu –
Că mi-am permis, ţie, a mă jertfi!

Dar cine poate şti până la urmă?!
Nu mai eşti azi şi asta-i tot ce ştiu.
Ce mai contează c-a rămas pustiu –
Gândul la o iubire sinceră, enormă?!

Tot ce contează e că nu mai eşti
Şi c-ai luat şi dragostea cu tine!
Că-n locul ei ai lăsat doar suspine
Şi-un om ce nu mai crede în poveşti...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (15 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dunăre albastră

O Dunăre albastră,
Tu... eşti mereu splendoare,
Eşti dulce alinare,
Din viaţa-mi ce-a trecut.

Eşti sâmbure de viaţă,
Eşti crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.

Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ţi stinse
Şi mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?

Mereu... tu curgi la vale,
Şi-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.

Sub strălucirea lunii,
Străbaţi mereu câmpia,
Dar laşi în urmă ta
Teroare şi plăceri.

Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.

Nesăbuit şi-n taină,
Aprind o lumânare.
Şi mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?

Aveam şi frumuseţea,
Aveam şi tinereţea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.

Se... înalţă către stele,
Fior răpus din mine,
Şi bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.

Tu... Dunăre albastră,
Eşti zâna vieţii mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.

Tu Dunăre albastră
Fior şi încântare.
Eşti dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.

Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Ştii că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de gândul tău alergând prin lumină mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
nici de îmbrăţişarea ta flăcără
de liniştea în care îmi ucideai fricile mi-e dor
nu de roşul viu aprins în toate nopţile respirate lângă tine mi-e dor
ci de glasul tău răpit de îngeri geloşi
nu pe tine te caut femeie
iubirea ţi-o strig din rărunchii universului

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Privesc firul de praf scurgându-se,
E conform cu legea gravitaţiei.
Alături un ceas numără şi el secundele,
Dar sacadat, rotindu-se.

Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau să privesc timpul...
Îmi vine în minte un plan îndrăzneţ
Întorc ceasul cu susul în jos.
Crezând că pot să intorc... timpul.

Nu mai vreau să măsor nimic
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Şi o teamă permanentă.

Privesc secundele cum trec,
Le grupez pe minute cu gândul să plec,
Ore întregi devin nostalgice amintiri
Şi curg într-un singur sens...

Privesc clepsidra pe jumate golită
Şi mă grăbesc s-o întorc cu susul in jos,

Credeam că pot să întorc... timpul...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

Mare greşeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani şi zile?
Acum m-a cuprins tristeţea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumuseţea.
Ghiduşii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneţii m-am predat.

poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Fântânile de-a casă au secat
Casele mâncate de timp şi cari cad
Pustiul strigă pe străzile din sat
Pentru că eu
Mi-am luat sacul în spate şi-am plecat!

Mi-e dor de tine, ţara mea
Mi-e dor de uliţa pe care mă jucam
Copii mei nu ştiu, unde m-am născut
Iar eu acum ca să mă întorc
sunt prea bătrân!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fiori

Ce fiori - adîncindu-mă
în trupul - ce-l cuprind
cuprinzîndu-mă
se răsfrîng - între
paralele oglinzi - unde
frigul şi frica
mă-mprejmuie
şi nu-mi lasă
durerea - plecată?

... din cauza asta
nu mai sînt sigur
că voi putea - vreodată
să întorc - clipa
... şi cuprins
de ceea ce cuprind
să nu mai fiu
fiinţa ne-hotărîtă:
dacă visul - este
un gînd
ne-gîndit încă
... sau gîndul
"ceva" din visul
ne-visat încă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul

Văd în zare răsăritul
ce-nroşeşte orizontul,
unduirile măiestre,
îmi fac zările albastre,
soarele-l cuprind cu mâna
că nu se mai vede luna.
Cer frumos e dimineaţa,
când nu te cuprinde ceaţa
ş-uite aşa e ziua mea,
vreau să-mi spui şi tu ceva,
că te vreau la mine-n gând,
într-un dor de vise arzând,
închipuindu-mi chipul tău blând
şi eu să-ţi pot şopti în gând.
Vreau timpul să se oprească-n loc,
poate că eu azi am noroc,
să te cuprind cu zarea
şi s-ascult cum răsună marea.

poezie de Eugenia Calancea (10 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi printre gânduri

în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de linişte
se întorc în somn să doarmă o clipă

dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată

mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez

şi-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate

tăcut-au stelele în oglindă
doar îngheţate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate

de unde vin
unde se duc
răzleţe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemările nopţii

te-am aşteptat
tu n-ai venit
ploua
şi era trist
număram paşii
o zi ca cea de ieri
dar ieri, tu m-ai uitat, te-ai dus
şi timpul a apus
departe eşti, eu cine sunt
tu, un plus în plus
eu, un absent sau nu's
am pierdut un an
amurgea
eu iubeam
nu-mi aduc aminte
sânii tăi
mâna mea
paşi printre săruturi
genele coboară
iar o primăvară
unde'i gândul, unde'i trupul
dezbrăcaţi de frunze
era frumos
iar ca înainte
mi-era dor de tine
tremurai în tindă
goală şi suavă
a venit şi noaptea, stelele coboară
te ating şi strig...
şi îţi scriu femeie, cu dor, cât galaxia
iubeam
dar ce vroiam
o noapte şi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

sunt visul unui trecut
m-am înfiinţat într-un astăzi
o uşă nu m-a închis
am rămas pe dinafară
mă vreau înapoi, în tine
de ce mi-ai bătut in cuie?
cu prezentul!

poezie de Viorel Muha (august 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în ochii tăi

Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi şi durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărţirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aş putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăşi tu şi eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viaţa acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din vis

Eşti aici
să te ating?
Să te cuprind?
Eşti aici şi...
totuşi sunt trist.
Te văd şi nu eşti
când te-ating
şi nici nu-ţi cuprind
cuprinsul trupului tău...
Eşti aici? Nu eşti.
Vreau să te simt şi nu te simt.
Eşti nefiinţă sau lumină?
Frumoasă, eşti aici,
eşti în mine,
mă priveşti de necuprins
de neatins...
Eşti fata din vis...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!