Lipsa iubirii naște monștri, iar apoi prezența ei îi face nemuritori.
Roberto Kuzmanovic în Publicistică (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jurnalist la patru ace
Cu osânde-i învrăjbește,
De dârvală îi cam face,
Apoi prost se lingușește:
"Jurnalist la patru ace!"
epigramă de Roberto Kuzmanovic (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat probabil. Dar și somnul dragostei naște monștri. Și somnul încrederii în ceilalți.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căuta succesul peste noapte, garantează-ți-l!
citat din Roberto Kuzmanovic (2011)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem creștini până ne gândim la ochii dracului.
Roberto Kuzmanovic în Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață care noi nu o cunoaștem, mă gândesc că n-avem cum să o murim.
Roberto Kuzmanovic în revista de satiră "Zevzeci pe Veci" (2 mai 2015)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveți grijă cu ce vă spălați pe creier, că vă pică neuronii.
Roberto Kuzmanovic în Publicistică (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și nestările tale se contopesc cu ale mele. Devin o stare de fapt.
Roberto Kuzmanovic în Și îngerii au introspecții și totuși... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când o cascadă de vise trece pe lângă tine, alții se bucură de ele.
Roberto Kuzmanovic în manuscris (iulie 2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia care cerne frunze
Aș da o galaxie întreagă pentru sărutul tău stângaci
îmi pari un tainic demon ce mă scoate din hău,
din hăul vieții mele cam devreme începută
Ți-aș pune gentil lumea la picioare,
de la răsărit la apus, și de la miazănoapte la sud
deși mi-e cumva să-ți murdăresc tălpile
Din rai aș fura pentru tine
pilde, minuni, daruri și ce-o mai fi pe-acolo
crezând că se asortează cu ochii tăi sclipitori,
nici o șansă...
Mii și mii de versuri ți-am scris, milioane poate
ți-am sculptat buzele cafenii cu imaginația, cu părerea
părul ți-am mângâiat pe cearșafurile iubirii,
ca în visul de la șase și ceva dimineața.
Mă-ntreb ce toamnă zace în palmele tale mici
fine ca pielea unui copil nenăscut
mie îmi plac toamnele bulevardelor,
sunt cuminți și frumoase
și știu mai bine decât orice om putința iubirii
nu te-aș vrea întrupată, dar simt cu toată nesimțirea
cum cerni frunze de sus într-un apus,
apus demult
îmi vine să te ucid ca un gladiator
să nu râzi dacă-ți spun
că-s înger depravat și nemuritor,
îmi ajungi așa cum ești,
vis până la sfârșitul sfârșitului.
Din Cu tine capăt glas - Roberto Kuzmanovic
poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare drum are un deznodământ. Cu cât distanța dintre noi va fi mai mare, cu atât drumul nostru va fi mai scurt.
Roberto Kuzmanovic în Manuscris propriu (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântară doi neghiobi bețivi!
Leagă-mă și-aruncă-mă
În Valea Plângerii
Bate-mă și uită-mă
O să-i râd durerii!
cântec, muzica de Roberto Kuzmanovic, versuri de Roberto Kuzmanovic (aprilie 2015)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te,națiune
Francesco Goya spunea că "somnul rațiunii naște monștri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că și "somnul națiunii naște monștri".
Deja este o realitate că monștrii au început să atace orașele, că dinozaurii prind viață, că tot mai multe țări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariției de noi monștri sunt evidenți. Și când aceștia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de pușcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace mușcă.
Trezește-te, națiune!
Nu aștepta să se nască alți monștri.
Te vor devora.
Luptă pentru viața ta!
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș da o galaxie pentru sărutul tău
Ești precum un înger care mă scoate din hău
Avid ți-aș pune cu drag, lumea la picioare
Ți-aș înmâna o coroană strălucitoare
catren de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găsesc prielnic, știi... faptul că aleg să-ți fiu. Să-ți fiu fericit. Un înger cu aripile vindecate, (co)rupte fiindu-mi veac și pururi până mai ieri, dar care te fac să te simți în siguranță.
Roberto Kuzmanovic în Și îngerii au introspecții și totuși... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisiți adesea că reușitele deslușite ale vieții vă împlinesc, că soarele se află mereu în preajma voastră, că sunteți norocoșii zâmbăreți cu capul încă neretezat, dar nu v-ați întrebat niciodată cât efort trebuie să faceți ca să fiți spontani cu fruntea plecată.
Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea-n basme
Pictore, m-ai cam uitat
într-un colț de pânză
și degeaba mi-ai pictat
stelele sub frunză
oglindă și munți, precum
în văzduh fantasme,
n-am cum căuta nicicum
nemurirea-n basme.
poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ține capul sus, vei vedea oameni cu capul în nori cumulus, care te îndeamnă să zâmbești profund. Jos, vei vedea animale într-o situație care nu vrei să ajungi.
Roberto Kuzmanovic în Manuscris propriu (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la mască
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta
în lipsa ta m-aș face duh
și m-aș oferi vânturilor
și apoi, călărindu-le,
aș rătăci pustiu prin vârf de munte și deșert și peste ape...
și aș urla durerea mea neînțeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.
în lipsa ta m-aș evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aș inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite și acide;
și n-ar scăpa ființă de mânia durerii mele!
m-aș scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristețea lumii.
în lipsa ta m-aș împrăștia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu ești verticala mea între cer și pământ
și centrul meu!
și fără tine m-aș disipa spre marginile uitării.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget că dacă ai privi în oglindă pupilele-ți, preț de o secundă, ai fi cu un pas înainte spre recunoaștere. Permite-ți totuși să te îndoiești de faptul că ai putea să-ți răspunzi întrebării "cine sunt?". Fii fără de neliniști: și cei mai credibili mincinoși sunt nevoiți să spună parțial adevărul.
Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!