Cântec emotiv

Omule cu suflet bun
dări pe capul tău se pun,
vorbesc relele-n surdine
pe la cei flămânzi de tine,
unul cam ţepos din schele
te împunge prin perdele,
altul îşi despică frunza
şi-şi plimbă pe lene buza.
Printre entităţi aşteaptă
sfânta Vineri pe la poartă,
tu îţi mai cultivi gherghine
şi-ţi mai coşi viaţa-n suspine,
de cu ziuă până-n ziuă
când se crapă-apoi de piuă,
rumeneşti stelele-n noapte
prin ursiri nepieptănate.
Eu îţi spun bazme pierdute,
printre multe amănunte...
ochiul meu, cel teleleu,
se plimbă acum c-un zeu.
Frunză arsă-n clipă smulsă,
din dureri meteahnă plânsă.

poezie de Aurel Petre (26 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Sala de-aşteptare se scufundă-n mine,
Printre uşi tăcerea îţi aşteaptă paşii,
Pe peron mă plimbă nopţile spre tine
Şi-n vechi felinare dorm iubiri şi aştri.

Ard o amintire tragică-n liant
Şi te recompun printre vechi cuvinte,
Îţi hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.

Nu îţi sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simţuri tu ai dezlegat-o.

Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmaţi-vă pietre-n putreziri de sine!

sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe uliţa din sat doar moartea se mai plimbă

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă.

Odăile-s pustii,
Rar vezi un moş, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.

Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Şi lacrimi pe obraz...

Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoţii cu mamaie,
Pe trepte nu mai şed.

Acum au telefoane,
Ce sunt alea... poveşti?
Cresc apăsând butoane,
Iar ea? Aşteptând veşti.

Jelind, clopotul bate,
Răsună-n tot cătunul,
Rămaşii îşi dau coate,
Zicând: "S-a mai dus unul."

Se umple cimitirul,
Fără garoafe - cruci,
De-a lung, de-a lat e pirul,
Părinţi uitaţi de prunci.

Un scârţâit de poartă,
Se-aude când şi când,
E vântu' - adus de soartă,
Nu-s copiii... Nici gând!

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii cum stăteai pe deal şi ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
şi îţi spuneam
sărut mâna...
şi îţi trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai ştii
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorţite
şi ne uitam prin gemuleţul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostreţele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai ştii cum veneam cu tata la tine
şi ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
şi-ţi împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai ştii
când veneam cu vacanţa la tine
şi tu ca o Sfânta Duminică
mă sărutai pe frunte
ca ultimul strugure ce-a căzut din ciorchine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbă-te prin mine!

Cereşti caleşti se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mişcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.

Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin iţe de nouri,
Şi-n pleatea mea neagră apune în alb.

Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorinţă, aşteptare,
De patima-ţi aprinsă.

Patima ta mă doare!
Cu mâinile’ amândouă,
Cunună-ţi fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleştile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Şi fă-te că te pierzi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Nu vezi că cerul este cu tine?
îţi spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre fiinţele omeneşti şi extraterestre,
cerul te mângâie şi tu nu îl vezi?
Cerul şi timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
şi către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respiraţia ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
şi cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
şi printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
şi se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce îşi duc destinul sortit
de atâta trudă şi viaţă-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierţi
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
şi te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeţi împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie şi îl alintă
cu o floare vie de viaţă
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porţi.
Pune-i în piept floarea de mire
şi dăruieşte-i mireasa purităţii,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire şi dragoste celestă, iubeşte cerul ce te învăluie în mantie albastră,
şi cu o privire te roagă să-l ierţi,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
şi strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poţi a-l vedea,
prin straturi de mir şi dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
şi aşeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Priveşte cerul cu dragoste şi pipăie-l dacă eşti în stare,
ca apoi să-l aşezi în palmă
şi să dormiţi în patul cu puf din nori!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

1. E-alint de cald şi dor acasă
Iar masa-ntinsă – în arome;
Zăpezi în streaşină, diforme,
Îşi plimbă iarna capricioasă...

2. Doi paşi-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îţi naşti în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...

3. E ger în urma din zăpadă
Şi-n scârţâitul porţii noi;
Şi-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preţ de serenadă...

4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roşind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viaţă-ncins...

5. Iar mama-şi râde-un zar de table
Şi îşi descântă poarta-n casă;
Îşi plimbă coada pe sub masă
Un tors de zeu cu mustăţi albe...

6. Dar timpu-şi zdruncină răbdarea
Când gara cheam-un tren de seară
Îmi iartă, suflet, din povară
Şi-mi cântă-n drumuri alinarea...

poezie de Gabriela Chişcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dâră de condei...

Hai, Anida, lasă-ţi părul să îţi fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduieşte-ţi trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!

Ning castanii frunze roşii peste braţe de cleştar,
Eu îţi pun luna pe umeri şi-ţi fac loc în calendar,
Să-mi fii luni şi să-mi fii vineri şi septembrie şi mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.

Şi să-mi înfloreşti în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroşi cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ţi scriu pe buze tot ce n-aş putea să-ţi spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,

Ca un cerşetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ţi aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ţi aduc, iubito,-n dar?

Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Şi te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de nesomn

O noapte întunecoasă se plimbă
peste păduri şi câmpuri hăt departe,
nimeni nu-i înţelege nicio limbă
din vorbele de viaţă şi de moarte.

Căutam orbeşte miezul ei adânc
risipea o teamă smulsă din pământ
îmi pipăiam arma prinsă la oblânc
şi tot mai simţeam câte-un fior de vânt.

Se perindau stelele-n apus pe cer
apele-s cuprinse-n somnul de nesomn
grav şipoteau prin auz un vaier
ca uneltiri ce le presimte un domn.

Atunci ajuns în pragul dimineţii
şi drumeţind la pas c-un scop aiurea
pornit să scap de valurile ceţii
am depăşit şi câmpul şi pădurea.

Când poposit acasă, la amiază
bătrânul tată c-un gest, mă grăbeşte,
plin de oraş cu inima vitează
spune-i băiete: fata te iubeşte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plenitudine

Când mă gândesc la tine devin un visător
Prin aburii-aşteptării, când stelele mă dor,
Simt că din ochii tăi o noapte-mi curge-n cuget,
Fără vreo apăsare, fără poveri în suflet.

Îţi simt infinitatea din răsăriri divine,
Căci soare străluceşte-n privirile-ţi saline.
Când mă gândesc la tine devin zeu în cuvânt,
Nu este bucurie mai mare pe pâmânt,

Şi nicio lacrimare nu este-o apă pură,
Ca gând ce bea lumină din frageda-ţi făptură.
Şi vie mi-este lumea pe care-am strâs-o-n mine,
Din adâncimea zării sălăşuită-n tine!

poezie de Aurel Petre (19 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)

Lăcrimează cine râde şi mai naşte un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îţi sunt prieten mâine, chiar de azi îţi sunt străin...

Mai cerşesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână şi prin Iadul cu noroi;
Şi sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...

Sunt iubitul ce-ţi recită din poeme de demult
Eu, ce nu ştiam cum cântă muza; doar ştiam s-ascult.
Şi-ţi adun din universuri flori de colţ pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze şi-aveam inima haină...

Tu-mi aduci în noaptea nunţii toana nesfârşitei rugi
Să-ţi mai dau răgaz o clipă, nu ştiu ce să mai îndrugi;
Dar îţi spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colţuri trandafiri...

Niciun spin ce-a stors din viaţă picătură de pelin
Nu a înţepat când seva ce-i curgea n-avea venin;
Răul-rău va fi ma aprig şi mai greu de îndurat
Doar atunci când dinspre bine bate vânt nevinovat...

Şi nu-i ziuă fără noapte şi nu-i dulce făr-amar
Şi de sunt acum frumoasă, unii-mi spun că n-am habar
Că nu pot să fiu cum sunt, cu atâtea vise-n zbor
Dacă n-am căzut destul, dacă visul nu-mi omor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de mai

Te-aştept de o oră, iubito, şi sper
să-ţi simt bucuria în mersul uşor,
privirea din ochii pe care-i ador,
parfumul pe care-l degaji în eter.

Sub teii în floare aş vrea să te plimb
pe-aleea ce-ţi place, c-un vechi felinar
ce-ades ne atrage cu ochiu-i de jar
când ziua şi noaptea spre seară fac schimb.

Te-aştept pe o bancă uitată în parc
din vremea în care râdeam încântaţi
mergând fericiţi de curând săgetaţi
de-un zeu ce îşi plimbă prin ceruri un arc.

Apari, punctuală, c-un zâmbet ştrengar,
frumoasă, distinsă, plutind ca-ntr-un vis,
un înger la mine de soartă trimis,
să-mi fie pe viaţă al zeilor dar.

În ochii căprui care îţi strălucesc,
Se-aprind mii de stele când spun: te iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta

Tăcerea poate spune multe
Intr o pădure deasă de platani
Copacul cel cu frunze mărunte
Veghează codrul de mulţi ani

Prefămă n arbore de alun
Şoptească vânt cu dor în frunză
Căci am eu multe să îţi spun
Tăcerea nu poate fi o scuză

Să izvorăsc din ape nesecate
Cu valurile mele să-ţi vorbesc
Să îţi aud gândurile toate
Şi în tacerea ta să te iubesc

Să fiu un fulg din aripă cerească
Să cad în noapte pe a ta pernă
Dorul meu de tine să se lipească
Sufletul si iubirea mea eternă

De în tăcere vrei să te ascunzi
Îţi las nespuse gândurile mele
Înt- o dilemă tu să te afunzi
Cu ochii minţii să vorbeşti cu ele

Lasămă în tăcere să te privesc
În noaptea rece să te vizitez
Căci zorii zilei acum se ivesc
Îţi vei dori ca tu să mă visezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei mici plimbări şi-a unei mari dezvirginări!

Ne vom plimba-ntr-o brişcă dublă,
Eu bun şi gras, tu rea şi suplă.

Şi vom opri la mii de baruri,
Tu bând zaharuri, eu amaruri

C-un strat de spini pe dedeasupra
Lichidului ce-mi umple cupa.

Şi când o să ne facem fleaşcă
Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă

Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,
Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,

Din zori de ziuă până-n seară,
Prin păpădii, tu-ncă fecioară

Pentru o clipă, numai una,
Căci iată-ne striviţi de luna

Miezului nopţii în crivatul
În care eu ţi-am fost bărbatul

Şi-ţi mai privesc sânii, rărunchii,
În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FLECARUL

Românul, cel fudul,
Din noapte face ziuă,
Că n-are timp destul
Să bată apa-n piuă!

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când eşti cuprins de griji şi de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Şi peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieţii arde foc
Şi te-a cuprins, puţin câte puţin,
Iar sufletul îţi pare că e plin...
Şi dincolo de suflet... mai e loc.

Şi dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânţa lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Şi zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Şi dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire şi tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Şi dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciţi... şi goi.
Şi după nopţi... se mai ivesc şi zori.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Ma mint cand spun ca nu te mai iubesc,
tresar mereu cand telefonul suna
inima-mi bate ca nebuna si ma minte
spunandu-mi: e el! de tine si-a adus aminte!

O alta zi, o alta noapte trista fara tine,
acelasi suflet plin de suspine...
nu-i nimeni acum sa-l inteleaga
de ce a iubit si nu i s-a dat iubire.

Privesc fotografía ta de mii de ori
lacrimile-mi curg negre printre gene,
prin ele singura si-ncet má-ntreb:
de ce ai venit, daca stiai ca pleci?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Amurgul ce mă paşte iară,
Se-aşterne-n cuibu-i liniştit,
Şi vama-mi cere evadare
Din al meu suflet răvăşit.

În drumul meu atât de simplu
Privii cum nava mă purta
Şi prin aducerile aminte
Decor în faţă-mi aşternea.

Printre suişi, coborâşuri
Nu mai sunt decât legănări.
Tristeţea hulpavă în riduri
Nu mai e decât alinări.

Din barca ce acum mă poartă,
Întrezăritele lopeţi
Tot mai tresar, ţesând prin ape
Doar stropi pe umezii pomeţi.

Azurul ăsta printre rampe,
Cum minte dulce ispitind,
Mă duce liniştit prin ape,
Mai lin, mai limpede, oricând...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!