Clovnul filosof
Vodevil de nisip
Vă arăt și vă țip
Dune de miraje
Chipuri peisaje
Lumea-și prezintă
Șoapte ce alintă
Timpul să și-l mintă
Părând influentă
Turmă prea decentă
Prezentând corectă
Tăvăleala-n vise
Ce le vor permise
Peste jurăminte
Smoală turnată
Frescă de erată
Incepând a minte
Că mi-s neștiutori
Ca niste băutori
Ce nu știu ce sorbesc
Declarând "te iubesc"
Și apoi te orbesc
In copite rănesc
Lăsându-te-n urmă
In gropi ce scurmă
Cu viermi șoapte
Sfruntate-fipte
In vortexuri
De amintiri...
Cu jurămintele
In hangerele
Precum ramurile
De sub apele
Ce iesă-n secetă
Păduri-necată
In baraj de beton
Balconul cel amvon
Unde oratoric
Clovnul filozofic
Cu glasul malefic
Pare un excentric
Pastor în religie
Ce pare efigie
Turmei prea juisată
Și incolăcită
Precum șerpăriile
Ce trăiesc ruturile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trecu precum umbra
Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n șoapte
Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.
In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta șoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate
In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiș de recompensare
Celui ce copertă-și are
Înăuntru cu fluturi morți
Laudați și admirați
Peste ziduri atârnați
Precum curcubeie-nșirați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem Nazteca
Condeiul am să-l bag în buzunar
Pe fila lumii să plec hoinar...
Lăsând în urmă, poemele cărare
Spre muntele ce se vede-n zare.
Unde am să aștept cu o floare
Să apari poem de mirare!
Cu șoapte de metafore
Să dai lumii mele culoare.
Căci acum sunt conturul de tuș...
In lumea lui Gopo în rostogol
Un cerc de ochii fără tine gol
In vortex de nisip prea nesătul.
Ce lasă in urmă doar pietre
Cu numele tău scris Nazteca...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermi în lup și zimbru
Nu vor ajunge cruci smulte
Din străbunele-mi morminte
De nu luați bine aminte
După Marele zid stau arme mute
Ce vor fi de sânge-nfometate
Să-si facă furiei locuințe
Peste țară și morminte
Neavând armată gloanțe
Bazându-ne pe alianțe
Ce-și vor apăra trupul
Simtind noi iar jugul
De lagăre fără clanțe
La ușile și geamuri, tării
Ce sunt acum prea deschise
Fără falnicele armii
Ce lăsau-n urmă răpuse
Cadavre de corbi în codrii
Cosminului, la Călugăreni
De schiorlăiau dușmanii
Când lupii, zimbri erau oștenii
Sigur mă veți pomeni
De stați mâinile-n sân
Sub lanțul comunist spân
"Divide et Impera" în răni
Ce nu se văd acum în gropi
Camflate de ăsti casapi
Ce sapă pe dedesubt țării
Groapa înmormântării
Ca niste viermi in lup și zimbru
Tăindu-i si scutul ce ne e codru
Unde de hoarde ne refăceam
Reinviam si iar luptam...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstigniți la amvon...
Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... și pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!
Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...
În lutul de noi săpat
Regurgitat și chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniți, sus,.. la amvon!
Și ele poate mi-or
șopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele și beton
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme suspendate
Mă afum cu o lumânare
De aceea a iadului, tare..
Clipa trecând șerpuitoare
Nu te aud culoare-n zare.
Nisipul sa oprit se pare!
Privind în dune de umbre,
Să te zărească mirare
Ce-n trupul lui răsare
Oaze ochilor mei orbi
Mirajelor timpului robi
Până ai apărut deodată
In zbor pe filă fermecată
Mângâindu-mi călimara
Precum Aladin lampa
Să mă scape de vampa
Singurătate selenară
Ce-o duceam in zi și seară
In desaga mea de cuvinte
Pe cămile de fum în minte
Ca un beduin de ceară
Ce se topea în soare
Renăscând în frig de noapte
A deșerturilor fără metafore
Ce mi le-ai născut tu poveste
Cum în o mie una nu mai este
Prin grădini nemaivăzute
Semiramidă de șoapte
Prin poemele mele suspendate
De curcubeie-nfipte-n stele
Să legene-n cuiburi de flori
Când tu spre mine zbori
Răsfind rouă in versuri
Să naști din fiecare punct
De nisip câmpuri de maci
Albaștri si rosii și violet
In metafore de curcubeie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul din urmă
Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari și de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.
Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni și eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalța-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi șad sarge prin minte.
Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnișoară,.. le pui în minte
In plăci de slove știute dinainte...
De toți pe aici cuvântate
Că ne năștem, să te-ntâlnim moarte!
Precum nici nu ai scrie o carte
Și-i cunosti finalul cu deșarte
Povestiri în lume ascultate,
Părând că aproapele e departe...
Și depărtarea doar o moarte!
Ce eu o simt, o altă prăpastie
De unde să te înalți cu grație
Dansând aici fără să-nfingi cuie,
Căci le bați-n a zborului feerie...
Cu a morții.. ecou de prăpastie.
Căci unde-nfingi se naște piatră
Ce nu-i a celui ce pare vatră...
Cu ața vietii e legată dură!
Ca o lumină moartă-n găură neagră
Ce-și absoarbe ecoul din urmă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincerității ostilă
Monogamică iubire
Dispari-n cea binarică..
Cu fibra ei cadeverică
Părând nouă prea-ngerească!
Când tot pare ce nu pare
In clepsidra de mascare..
Cu nisipul ei de sticlă
Sincerității ostilă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se iubesc frunzele
Preludiu
De doruri in vânt mlădiate
O vară intreagă-și șoptesc.
Cu tremur și șoapte umbrite
Așteaptă toamna neprihănite,
Și in arămiu se contopesc
Imbrățisare
În adieri de pofte coapte
Când trandafiri-și scutură șoapte.
Frunzele cad imbrățișate
Nepăsătoare față de moarte.
Sărut
Și in iarna ce v-a veni,
Se vor iubi, iubi, iubi...
Sub mătase de zăpadă.
Și din seva lor sărutată
Dragostea si-o vor dărui,
Florilor, pomilor, ierbii.
Și în șoapte inmiresmate
Din nou-mi vor inmuguri.
Acum priviți-le cum tandru... se iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanatismul creează deșerturile rațiunii. Unde pare că e mereu soare, sunt nopți reci ale sufletului, ce macină totul în nisip de iubire!
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Chipuri de frescă
Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...
Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...
Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,
Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...
In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,
Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...
Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...
Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...
Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?
Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivie de beton
canonul de beton
visului de muflon
sub stele de neon
ucide în amvon
dansul pe stânci
cu pași de țânci
închiși in adânci
chilii de porunci
orare avare
diurnă rotire
in acest carusel
cu joc de porumbel
legat cu răvașe
de slove cravașe
ce nu lasă tălpi
goale printre spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuie zâmbesc
Mă crucesc că înnebunesc
Numai văd nimic, chiar orbesc?
Oameni toți se iubesc!
Și-n satire îi sictiresc...
Cred că demonic vă greșesc
Adevărul nu vi-l vorbesc..
Răstignirile-mi doresc?
Cuiele chipuri zâmbesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saună cu noi
Saune de smoale ne așteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat și prea sfințit
Si e gratis totul nu e plătit
Ceea ce aici noi ne și dorim
In partea cealaltă noi și primim
Hai cu toții-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem
Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm
Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doine sub caldarâm
Merg pe caldarâm în nor de fum
Și aud sub el flori ce șoptesc
Cu iarba să răsară acum
Închise-n bitume ce-nlățuiesc
Cu lanturi de beton turme
De asini de cauciuc cu fum
Ce ni se pare că ne fug
Mai repede prin astă lume
Să-nselăm timpul în viteză
Când de fapt el înaintează
Cu cât mai repede noi fugim
Să încercăm să-l păcălim
Invârtindu-i în fum acele
Spre ce nu dorim, cafalcele
Ce le-am pus roți de dorinți
Să ajungem in clipe prinți
Cu o secundă mai repede
Să o trăim in plus prea efemer
Când nisipul ne fuge ager
Cu noi oricând, oriunde
In era vitezei malefice
In scriie de metal carapace
A unor melci mult prea lenți
Să întrecem in fugă neglijenți
Timpul ce nu se stă decât
Când privesti ce e dedesubt
În umbra florii ce va înflorii
Atunci când noi nu vom mai fi
Prin crăpături de caldarâm
Unde aud doine de flori acum
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoflagelare de Iude
Apele ce s-au prăvălit
Ce par că ne-au nămolit
Comoditatea de a fi
Corupției de a nu ști
Lacunele politici
Ce se fac pe timp bun, laici
Furând diguri, șanțuri
În palate și averi...
Aduce credința Iudei
Ce pare că se spânzură
În fața populației
Ce-nchinați-l crezură...
Pentru a părea martirul
Fără vreo vină pe pământ
Autoflagelându-se-n eroul
Ce a suferit mult prea sfânt
În arest la domiciliu
Numărând bani cu doliu
Că nu sunt mai mulți-n munți
De ai noștri "popi" sfințiți...
Devenind prea religioși
Acești mârșavi voioși
În noroiul arginturilor
Sub tălpile copiilor
Pe casele bătrânilor
Luate de furia apelor
Prin găurile zăgazurilor
Ce păzesc izvorul neamului
Ce se scurge în mlaștini
Unde ne țin acești cretini
Fără religie și onoare
Ce slujesc doar argintului
Iudeu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plase de cuvinte
Inchis intr-o călimară
Intr-o lume de vise
Interzise și proscrise
Caut să le dau glas, cuvinte
Dar le aud prin ecouri
Scrijelite de stilouri
Ce stau ca niște plase
Pe alte file intinse
Să inhațe răpitoare
Din marea de cerneală
Orice pare strălucire
Pentru a lor preamărire...
Apoi ca niste rechini
Sfâșie pe acei delfini
Care vor să rupă plase
Ce vânează din cuvinte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de tei din soare
In artă există dreptate?
Plină-n caricaturi deșarte
Pe la colțuri anunțate
Figuri, lumii,.. prea marcante!
Și poate răsai dintr-o carte
Tu Luceafăr. In reala noapte...
In care arta mi se zbate
Cu interese nezdruncinate
De partide, bani legate
Cu lingăii și curviștine
Cu predici mascat creștine
Pentru a nu fi judecate
Părând a pare ce nu pare
Ducând căscați în eroare..
Cu arta ce e pură floare
Cu flori de tei din soare!
Să aducă iluminare
Nu, vorbe îndulcitoare
A măștilor în za supuse
Inchiziției-n credințele
Analfabete nici azi neapuse
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se pare...
Majuscule de fumuri-n cuvânt
Se pare că-ți sunt în cafea, vânt..
De sirene cu iz îndulcitor
Cu măști de răsărit, viselor..
Și nu stiu cât oare,.. mi se pare
Când totul pare ce și nu pare
Coincidențe întâmplătoare?
În reflex de umbre-nșelătoare
Mi se pare,.. sunt ucigătoare?
Când ecoul lor ascuns tare, doare..
Când intră in piept și lasă-n urmă
Sfori priponite ce-mi curmă
Grumazul condeiului-mi de tei
Ce-mi lasă scorburi cu stropi
Ce zboară-n sălbatici corbi de clei
Pe lăstari făr'soț din lemn de plopi
Cu apostoli ascunși sub glugi
Aprinzându-le-n iudee ruguri
Lasând in urmă cenușă de rugi
Din poezii duse de corbi-n ciocuri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte multe cu miezuri dulci
Lasă coji de vipere nuci
Și nu știi pe unde să-o apuci
Și-n ce umbră să te culci
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte pe un petec de cer
Pe un colț de lume
Umblam mânjit de cutume
Colțuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba
Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Și câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister
Intrigat de osul frunții curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios
Am văzut cerul surd și mut
Senin și încântat
Ea sfioasă surdă, el rușinos si mut
Șopteau cu semne in vânt
Ochii nedespărțiți
Mâinile vorbeau mult
Cerul asculta uimit
Scriau dragostea pe nori
Degetele desenau flori
Colcăind jur, împrejur
Am plecat si mai sur
Cutumele erau amintiri
Dragostea adevărată
Surdă, mută-i oarbă
Poate scrie cu mister
Șoapte pe un petec de cer
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!